Inapoi pe drumuri

Vineri dimineata am plecat din nou. Unde exact nu mai stiu nici eu. Stiam ca trebuie sa ajung la Schiphol, din cate imi aduceam aminte zburam cu KLM-ul. Nu prea eram bucuros…. nu prea imi plac conditiile de pe KLM. Autobuzul a venit la timp. Cu toate astea eu eram in statie de 10 minute si ma gandeam daca nu am uitat ceva pe acasa. Bineinteles ca pana atunci am verificat de 7 ori daca am sau nu pasaportul cu mine. Legea de aur este: atata timp cat ai Pasaportul, cartile de credit si laptopul esti Ok. Restul poate fi cumparat oricand.
In tren am atipit de cateva ori. Imi e grau sa raman treaz. Cu o seara inainte am fost la un chef. Imi place sa fiu obosit inainte de un zbor lung. Dorm mai bine, mai usor si mai adanc. La aeroport am avut primul soc… o coada de 200 de metri la check-in. Deja imi imaginam ca raman pe aeroport. Langa mine un cuplu de romani. Nu stiu de e nu intru in vorba cu ei, mi-e lene. Mai tarziu ii vad chinuindu-se sa isi faca check-in-ul electronic. Dintre toate pasapoartele din lume doar cele romanesti nu sunt citite de acele aparate. In sfarsit suntem speciali!!!
Apoi cele 7 ore de stat in avion. Ceva turbulente caci era furtuna deasupra insulei britanice. La un moment dat am recunoscut un semn in avion. Asta inseamna ca era a doua oara cand zburam cu acest aparat. Deja ma simteam mai bine, era ca intre vechi cunostiinte. Apoi, dupa aterizarea in Chicago obisnuita coada de la imigrari. De data asta a durat o ora jumate… se putea si mai rau. Ii sun pe cei de la care inchiriez masina sa ma ridice. Intarzie si ei, dar ajunge acelasi tip care m-a mai luat de nu stiu cate ori de la aeroport. Aceeasi masina, un Ford Focus, dar de data asta de alta culoare. Cel putin nu mai trebuie sa descopar toate butoanele pe unde sunt.
Peste o ora eram la Fermilab unde intru in primul seminar. Prin ultimele minute de la seminarul CDF (concurentii nostrii) care la cateva zile dupa noi ne confirma ultima descoperire cu o precizie de invidiat. Ce e cel mai important e ca iar suntem mai rapizi decat iei … si probabil cateva capete de acolo o sa cada.
Seara hotel. Acelasi … alta camera dar identica cu toate celelalte. Aceeasi unitate de AC care ma enerveaza in state. Somn. A doua zi 4AM camera de control de la D0, in tura de initiere la noul shift de tracking. Cel care ma invata e unul din cei care a construit o parte din detector. Invat foarte multe de la el, ma simt chiar bombardat de informatie. Lunch, putin shopping si din nou la hotel. Apropo hotel e mult spus, e mai degraba un motel, mai mult pentru camionagii si in fiecare noapte am impresia ca e intesat de fete vesele.
Acum sunt iar in tura. Tot training. In 5 ore plec spre alt oras pt un workshop. Ma asteapta 5 ore de condus si sper surpriza unul loc placut.
M-am saturat de drumuri…. imi lipseste linistea prorpiului apartament. Barem daca ar fi in scop turistic…..