De Vineri pana astazi am avut 3 activitati culturale. Doua seri de teatru si un film. Toate productii romanesti caci altele nu ma intereseaza cand ma aflu in Romania.
Vineri: Forma Lucrurilor Teatrul Sica Alexandrescu, Brasov. Prima piesa de teatru pe care am vazut-o dupa mai bine de 4 ani. Piesa de teatru este una interesanta care pune in discutie ideea de om ca material in care se poate construi o opera de arta. Piesa mi s-a parut ca a inceput incet, plictisitor, neconvingator insa dupa jumatate de ora am intrat in sfera ei. Probabil am simtit acest lucru din cauza ca nu mai sunt obisnuit cu forma teatrala. Mi-a placut foarte mult jocul actorului care l-a jucat pe Phil. M-a deranjat sexualitatea de natura ieftina bagata in piesa de teatru si imbratisarile si pupaturile spectatorilor. Scenografia si folosirea videoproiectorului mi-a placut. Am ramas socat de modul deplorabil in care arata Teatrul Sica Alexandrescu. Imi e greu sa cred ca fata de singura (din cate stiu eu!) institutie teatrala din Brasov exista o indiferenta aproape totala.
Duminica: Ultima Ora Teatrul Sica Alexandrescu, Brasov. Intamplarea face sa fi ascultat aceasta piesa in ultima luna de doua ori pe eteatru.ro. Mi-a placut sa vad o punere in scena intr-un cadrul actualizat subiectul. Sebastian cu aceasta piesa e mereu actual (cam cum e si Caragiale un permanent actual). Aceeasi hiba ca in spectacolul anterior cu sexualitatea ieftina. Acelasi tip de spectatori. Scenografia si in cazul acestei piese merita mentionata. La acest spectacol nu pot sa zic ca am remarcat un actor anume. A fost un joc decent de la un capat la celalalt, un spectacol bun fara a fi exceptional.
Marti: Aventuri din epoca de aur -2 Cinematograf aiurea in Brasov cu globuri de discoteca. Lumina proiectorului lovea in aceste globuri si arunca puncte de lumina in sala. Panza ecranului sifonata si a durat ceva timp sa ma obisnuiesc cu ea in timpul filmului. Primele doua scene ale filmului au fost decente. A treia a distrus insa tot! In primele doua scene reconstructia istorica a fost perfecta. Nu am putut observa decat un borcan de plastic de mustar care poate exista sau nu exista inainte de ’89. Eu tin minte paharele de sticla in care era livrat mustarul. In ultima scena insa toata reconstructia istorica a fost ignorata total. Am vazut sticle de cola de plastic de 2L, am vazut numere de masina de tip actual, am vazut bere la cutii metalice. In plus si un microfon uitat in cadru in timpul unei secvente destul de lungi. Personal aceasta a treia scena mi-a lasat impresia de fusereala si lucru facut de mantuiala.