Sunt sau nu sunt bloger… poate ca da poate ca nu. Unii probabil o sa spuna ca scriu prea rar, altii ca scriu pe niste subiecte ciudate si care nu intereseaza pe nimeni. Si la o adica ce ma intereseaza pe mine. E treaba lor ce gandesc. Imi aduc aminte cand mi-am pornit primul meu blog a fost in primul rand un nou mod de a ma exprima pe mine. Un alt mod de a transmite ceea ce sunt eu si ceea ce gandesc, in general sau in anumite momente, unor prieteni. Apoi cu timpul m-am bucurat ca pagina mea a fost vizitata de 100, 200 … 1000 ori. Si totusi daca stau sa ma gandesc numai de comunicare nu a fost vorba, desi aceea prima pagina a avut probabil peste 1000 de vizite nu cred ca am avut mai mult de 50 de comentarii. Deci toata expectativa de dialog de cand am inceput acel blog a fost in zadar si era mai mult un monolog, un fel de jurnal public.
De ceva timp am ajuns in ceea ce a devenit familia VOCE. In afara de cateva persoane nu cunosc personal pe nimeni altcineva din aceasta familie. Ba chiar nu prea vorbesc cu ei. Oricum ma bucur ca de la un grup de entuziasti de la inceput, si de la tipetele lui Cristi de a nu-l mai cicali numai pe el ci si pe altii… am ajuns in familie. Imi place foarte mult ideea asta de a fi o familie , desi suntem destul de diferiti. Si avem discutii, si ne mai certam pe teme si atata timp cat acest lucru e facut cu respect si fara a injura, si a lua atitudinea celui atotstiutor ma bucura aceasta atmosfera.
Dar de la a fi un simplu scriitor pentru eter … si din cand in cand sa mai primesc un raspuns din eter de la un alt suflet care rezoneaza, sau nu, cu cele spuse de mine sau de colegii mei am inceput sa ma simt in cu totul si cu totul alt mediu. Incep sa simt din ce in ce mai tare razboiul intre diversi bloggeri care incearca sa isi arate muschii si sa isi dovedeasca unul altuia care este mai tare. Pana una alta toata treaba cu cel mai bun blog a fost o alergatura dupa voturi si click-uri si nu stiu daca a spus clar ca cel mai bun e intr-adevar cel mai bun.
Ma simt intr-o lupta de voturi, intr-o activitate disperata de a atrage vizitatori. Mai nou aflu ca exista tehnici de genul flooding si hacking intre bloggeri, un fel de pumn in gura de la unii la altii. Simt ca sunt momente in care unele persoane nici nu se mai gandesc ce publica, ci doar trebuie sa publice sa aiba vizitatori sa existe… sa traiasca. Si atunci se arunca pe blog tot ce se nimereste, sau tot ce se spera sa aiba un efect cat mai mare. (Pana una alta ma intristeaza ca posturile cu Nikita au avut cele mai multe vizite pe blogul nostru. ) Si in aceasta lupta pentru vizitatori de multe ori am impresia ca se uita multe, se uita de unde s-a pornit, se uita pentru ce s-a pornit , se uita de multe, multe, multe….
Un lucru mi se pare clar… blogul e un mod de comunicare intre oameni care rezoneaza pe aceleasi frecvente. Daca un blog imi place il citesc, daca nu, nu il citesc! In nici un caz nu o sa incep o lupta cu alt blogger sa incerc sa spun ca sunt mai tare ca el! Si as prefera ca si ceilalti sa imi respecte opiniile si comentariile lor sa fie la obiect si cu limbaj decent. Credeam ca blog-space-ul o sa fie lipsit de mahala, dar la fel ca si comentariile la articole din ziare nu doar e plin de limbajul de mahala ci acest limbaj sub acoperirea anonimatului e ridicat la un nivel de neinchipuit.
Din cauza celor mai de sus ma gandesc sa propun tuturor o campanie (absolut ne-necesara pt o lume a bloggerilor!) . Cristi, Groovey, si alti membri VOCE va propun o campanie pentru un blog decent, inteligent, fara manifestari de mahala si poate cel mai important un blog-world in care valoarea sa fie data de calitate si dialog si nu de numarul de vizitatori. Poate e o utopie ceea ce sper… dar sa nu uitam ca in calitate de blogger traim in spatiul virtual in care totul este posibil.
Lucian.
Lucian Ancu's Blog