SupraProstire

Dupa cum probabil stiti, acum cateva zile am fost in Romania. Ma socheaza ca de fiecare data cand merg acasa la parintii mei la cablu sunt din ce in ce mai multe canale romanesti. Probabil o sa ma intrebati: “ce e rau in asta?”. Mi se pare ciudat ca la o tara de 22 de milioane de locuitori cu aproximativ 50% din locuitori traind in zona rurala numarul de televiziuni sa fie mult mai mare decat in Olanda o tara cu 16 milioane de locuitori. Pana una alta paleta de optiuni este atat de larga incat banuiesc ca este greu sa nu gasesti ceva care sa nu te pironeasca in fata televizorului pentru cateva ore bune din zi. Fie ca este o emisiune mondena sau o emisiune politica te simti legat si lipit de sticla sau plasma ferestrei tale catre lume. Si asa am fost si eu , in cele cateva zile cat am stat acasa am stat uimit in fata televizorului. Uimit ca unele dintre emisiuni sau chiar canale isi gasesc audienta. Am simtit ca sunt martorul unui Jerry Springer generalizat, un show la care esti oripilat de ceea ce vezi si totusi, paralizat parca, nu poti muta pe alt canal. Am vazut un minunat documentar cu o starleta porno si din juma de ora de emisiune nu mi-a ramas in cap decat catelul ei , care “nu o sa moara” si faptul ca am fost martorul unei discuti de umplutura cu varul ei. O alta emisiune a fost cu unele fete pe la mare care cautau sa se aranjeze cat mai cat si apoi sa mearga in cluburi. Ce mai, m-am uitat ca la circ!

Pana una alta, colaterala acestei inflatii de posturi romanesti este disparitia posturilor straine. Mi s-a parut ca anumite posturi straine dispar incet, incet din grila si din echilibrul dat de a vedea mai multe lumi universul se reduce la media romaneasca. Asta imi aduce aminte de tipul de televiziune care l-am vazut in Chicago si in care stirile cele mai importante erau cele locale nu cele nationale, sau ce sa mai pomenim de cele internationale. Asa ca mi s-a parut ca procesul de auto-minciuna si auto-indobitocire incepe sa dea roade. Bineinteles ca cineva castiga de pe urma acestui proces, din pacate nu multi. Sau poate gresesc… multi isi vor capata linistea sufleteasca auto-mintindu-se si devenind dependenti de surogatul intins pe tava de fereastra catre lume….

1 Comment

  1. Ha! se pare ca inca nu ai citit ziarele de pe la noi :D…eu m-am uitat doua zile la televizor…mi-a ajuns pt 6 saptamani (toata vacanta)…un ziar….l-am citit…pus sub fund pe scara….si de atunci si brosurile de la cora imi placeau mai mult..alea macar au ceva info 😀

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *