Societatea civica romana in coma profunda!

Astazi Coalitia pentru Universitati Curate (CUC) si-a prezentat primul “raport”. Sau cum se spune in stirea Societatii Academice Romane (SAR ) a “inventariat” problemele din invatamantul superior romanesc. Membri CUC sunt multi la numar (14); printre ei: Grupul pentru Dialog Social, Asociatia Ad Astra, Pro Democratia, Colegiul Noua Europa, Alma Mater, etc.
Cele mai mari probleme care au fost identificate in 5 universitati (care nu au fost numite!) sunt plagiatul, nepotismul, lipsa de performanta, blocarea tinerilor la posturile de conferentiar si profesor.
Aceste probleme sunt enuntate in documentul dat publicitatii intr-o forma oarecum politica. Daca acum ceva timp scriam ca Pactul National pentru Educatie e un document mort din start, acum ma vad nevoit sa scriu ca demersul Coalitiei pentru Universitati Curate este si el mort din start. Daca nu ma insel motoarele celor doua documente sunt cam aceleasi si asta se vede!
Unde greseste CUC ? Din punctul meu de vedere documentul CUC este unul neprofesional si a fost lansat ca nuca in perete si mai presus de orice la un moment cat se poate de nepotrivit (sau cine stie poate ca asta s-a si vrut!). Documentul este neprofesional incepand ca forma, avand titlul de ” Anexa 1- Proiect de monitorizare a integritatii sistemului universitar romanesc”, ori o anexa apartine unui document care nu ne este prezentat! In plus in aceasta anexa-document se vorbeste de o monitorizare pilot in cinci centre universitare (nu imi este clar daca e vorba de orase, universitati sau facultati) de catre “echipe de evaluatori externi, formate atat din experti, cat si din studenti” fara insa a se specifica raportul experti studenti, componenta profesionala a echipelor sau daca aceste echipe au fost sau nu echivalente. In acelasi document nu este prezentata nici metodologia de evaluare a acestor cinci universitati. As fi vrut sa stiu cum s-a produs sondarea si evaluarea acestor centre universitare de catre comisia de evaluatori.
Unu alt punct, mai mult decat slab, al acestei evaluari il constituie faptul ca cele cinci centre universitare nu sunt numite. Sunt numite doar 4 localitati (Bucuresti, Iasi, Ploiesti si Targoviste) si faptul ca universitatile sunt de stat. Observam ca nu este luat in considerare nici un centru universitar din Transilvania accentul fiind pus pe zona Sud. Singura universitate care este numita in acest document este Universitatea Petrol si Gaze din Ploiesti. In Targoviste exista din cate stiu o singura universitate de stat – Universitatea Valahia. Dar care sunt universitatile vizate din Bucuresti si Iasi este greu de ghicit.
De ce CUC a hotarat sa faca un document asa de slab? Este in interesul membrilor CUC de a nu naste razboaie si a se face ca fac ceva? Probabil multi din membri CUC sunt persoane din mediul academic si CUC nu are cum sa le protejeze de eventualele probleme posibile dupa aparitia unui asemenea raport. Daca grupul de evaluatori CUC ar fi independeti si din afara sistemului romanesc de invatamant am putea obtine o imagine mult mai adevarata a sistemului de invatamant universitar.
Se vrea cu adevarat un sistem universitar curat? In nici un caz! Probleme amintite de CUC in acest document nu sunt noi, dar mai grav este ca aceste probleme nu sunt nici pe departe izolate. Problemele acestea sunt probleme la ordinea zilei cu care universitarii s-au obisnuit, au ajuns sa faca parte din peisajul zilnic si multi probabil nici nu le mai recunosc ca probleme. Ori o eventuala curatire a universitatilor romanesti nu este dorita nici de universitarii murdari, din motive evidente, dar mai grav cred ca nu e dorita nici de universitarii curati fiindu-le cel mai probabil frica de schimbare, repercusiuni, etc.
Sa ne gandim un pic si la timp. Asa cum este numit in acest proiect pilot, primul clasament national ar urma sa vizeze anul universitar 2008-2009. Deci acest prim val de monitorizare a celor 40 de universitati va fi facut public in cel mai bun caz pe la sfarsitul lui 2009. Dar si mai grav este daca acea monitorizare va avea ca rezultat o comunicare de presa statistica, fara sa faca denuntarea practicilor si persoanelor murdare , atunci toate resursele puse in acest proiect sunt irosite!
Daca CUC si implicit organizatiile membre vor sa faca un impact in societatea academica romaneasca ei vor trebui sa numeasca punctual problemele. Exemplul facultatii cu 8 perechi de rude din 45 de cadre didactice ar fi trebuit numit nu ascuns in spatele anonimatului. Lipsa acestor numiri in proiectul pilot nu inseamna decat faptul ca CUC este un organism prea mare, probabil prea birocratic. Nu pot decat sa fac supozitia ca majoritatea membrilor CUC sunt deja departe de realitatea academica romana, de probleme enuntate in acest raport si acesta distantare duce la acest ton diplomatic si birocratic.
Dar aceasi stare o are intreaga societate civila care in ultimele schimbari de putere a obtinut punerea in practica a anumitor programe de pe agenda lor. Problema acestor proiecte, cu un ton initial revolutionar, este ca trecand prin negocierile cu parlamentul si cu factorii decizionali si-au pierdut din puterea mesajului si radicalismul schimbarii. Acesta e un efect clar al negocierilor si nici nu imi imaginez ca ar fi putut fi altfel. Ceea ce este insa mai grav e ca in acest demers si persoanele din spatele acestor proiecte revolutionare s-au “maturizat”, s-au calmat si si-au pierdut strigatul revolutionar. Aceasta i-a facut pe acestia din urma sa incepa sa fie identificati cu puterea aflata la conducere si societatea civila in general sa fie privita cu neincredere.
Acest raport CUC nu face decat sa sporeasca neincrederea. 14 organizatii civice mari nu au reusit sa scoata impreuna mai mult decat un mieunat slab . Raportul CUC nu este decat un document slab, foarte usor de atacat si care nici macar nu ridica un semnal de alarma referitor la situatia mediului academic roman. Tot documentul se pierde in limbajul birocratic al negocierilor si nu are nimica din strigatul revolutionar care ar fi trebuit sa il nasca.
Iata deci ca la 18 ani de la revolutie societatea civicat romana e in coma profunda si nu mai e in stare de semnale de alarma. Tot ce mai poate e sa isi autojustifice existenta cu niste rapoarte neprofesioniste, sau poate mai bine spus la fel de profesioniste ca si sistemul pe care incearca sa il critice.