La fel ca un personaj picaresc, de ficare data cand scot nasul din coconul numit casa parintilor, aventura ma intampina cu bratele deschise.
Era o zi de marti si cele trei ceasuri rele bag de seama ca nu trecusera in momentul in care eu paseam pragul casei. Am luat-o la picior pana in centru unde aveam ceva treburi de rezolvat. Agenda zilei nu era incarcata si se anunta o calatorie frumoasa. Ningea ca in basme in orasul de la poalele muntiilor, nasul incepuse sa-mi fie piscat de frig, iar ochelarii acoperiti de nea.
Dupa jumatate de ora ajung si in centru si incep operatiunea “Tabloul intai” , piesa ce s-a dovedit a nu fi intr-un singur act. Actiunea era un mizilic, trebuia sa printez o poza si sa-i gasesc o rama. M-am dus, cu mintea bolnava de occidentalism in centru sa printez poza. Am dat peste un atelier care mi-a scos respectiva poza o data arsa, o data neagra. Media era exact cum mi-am imaginat eu poza. Totusi un merit a avut acest magazin caci am gasit rama cautata. Un sfert de ceas mai tarziu am plecat din celebrul laborator foto cu doua rateuri in medie corecte si platite din buzunarul meu plus una bucata rama.
De acolo am mers la casieria teatrului. Nu ca sa printez poze ci ca sa iau belete. Stimata doamna casierita m-o fi crezut extraterestru vazanduma cu ochelarii aburiti (in mana) chiorandu-ma la programul de spectacole. Am cerut dupa principiu cate unul din fiecare. Putin contrariata de principiul “cate unul” casierita mi-a inmanat cele doua bilete. Si apoi, mai ca a cazut de pe scaun cand am intrebat saptamana viitoare ce spectacole se joaca. Dupa reasezarea pe scaun si o remarca mai mult catre sine “Da vrei sa cumperi cate un bilet pentru tot anul?!?” (cu un accent puternic pe “un”) m-a informat politicos ca ea nu are programul decat pana la sfarsitul saptamanii.
De acolo am luat-o spre casa, ocolind ca sa mai trec pe la un laborator foto. La a doua incercare am avut noroc si am reusit sa obitin si poza respectiva. Cu pozele in buzunar (mai pricis in rucsac) am ajuns fericit acasa. Acum stau acasa , la caldura, bucurandu-ma de poza si rama si asteptand cu infrigurare programul pe saptamana viitoare a teatrului din oraselul de la poalele muntilor.