Cand vorbim de evul mediu toti ne gandim la o perioada istorica indepartata. Atunci stramosii nostrii, desi iesiti din pesteri si trecuti prin perioada legendara a clasicismului elen si latin, avem impresia ca traiau in cocioabe, o viata plina de noroi, intr-o societate in care justitia insemna arbitrajul suzeranului iar pedepsele erau de cele mai multe ori publice si violente. Ar trebui sa spun ca eu banuiesc ca noua acele pedepse ni se par mai violente decat erau din cauza ca … cel mai probabil ne-am dezobisnuit cu asemenea tratamente (Nu strigati, stirile de la ora cinci incearca sa ne reacomodeze si obisnuiasca cu o doza din ce in ce mai mare de violenta).
Si uite eu, la fel probabil ca multi altii, cand ma refer la evul mediu am impresia ca e ceva pus in spate, ceva din care stra-stra-stra….-stramosii mei s-au luptat sa ma scoata. Si totusi e fascinant cum, atunci cand te astepti mai putin, evul mediu te musca de fata (fara a fi si leoaica tinara!)
De cele mai multe ori aceasta muscatura corespunde cu anacronismul geografic si prin urmare si un fel de anacronism istoric. Cum nu toti oamenii trec in acelasi moment prin pubertate (desi au calendaristic aceeasi varsta), asa si natiile, culturiile, grupurile se “coc” in mod diferit.
In ultima saptamana acesta muscatura am primit-o de doua ori. O data datorita diferentei dintre doua culturi diametral opuse. Desi am trait multi ani pe diverse meleaguri, nu pot sa spun ca m-am prea udat prin imersiunea in diverse culturi. Am ramas tot timpul in ceea ce as numi cultura germano-saxona. Sau, mai precis, in ceea ce noi intelegem prin cultura vest europeana si americana.
De curand, la o cina intre prieteni am avut parte de prima incursiune directa si personala cu viata dintr-o cultura islamica, o cu totul alta cultura fata de a noastra. Ni s-a povestit despre modul in care decurge intreg ritualul de curtare pana la casatorie. Bineinteles ca avem de a face cu casatorii aranjate, in care viitorii soti nu au voie sa se vada inainte de casatorie discutiile de cunoastere avand loc intotdeauna cu martori, prima discutie fiind intr-un cort in care o draperie imparte cele doua sexe iar singurul detaliu fizic pe care il pot vedea cei casatoriti sunt picioarele de la nivelul gleznelor in jos. In aceasta cultura nu exista notiunea de prieten/prietena sau iubit/iubita ci direct ceea de logodnic/logodnica si sot/sotie. Si bineinteles in contextul relatiilor barbati-femei toata vina asupra ispitei cade asupra femeilor, si ele sunt cele care trebuie sa aiba o grija deosebita pentru a nu ispitii barbatii.
Asemenea povesti sunt intr-un fel vazute pe Discovery si cu totul altfel atunci cand le auzi din gura unei cunostiinte. Trebuie sa recunosc ca primul meu impuls a fost de a judeca o asemenea cultura ca fiind medievala sau inapoiata. Bineinteles ca trebuie sa recunosc ca din perspectiva culturii in care am fost crescut si in care traiesc si functionez imi e imposibil sa gasesc natural si modern un astfel de stil de viata. Acest lucru in mod sigur nu e adevarat pentru cei care s-au nascut si traiesc in cultura descrisa mai sus. Cred ca singura lectie pe care o pot trage de aici e ca s-ar fi putut sa fi perceput un ev mediu imaginar, avand in vedere ca eu functionam in comparatia intre doua culturi distincte.
A doua intalnire cu evul mediu am avut-o cand in presa din Romania a aparut (printre mari alte teme) sondajul de opinie cu problematica referendumurilor. Singura tematica care a produs un val de soc in mine a fost ceea referitoare la propunerea de pedepsire cu inchisoarea a celor care vin impotriva bisericii ortodoxe romane. Mentionez ca datele din sondaj trebuie luate cu o doza marede atentie, caci intrebarile au fost puse (dupa opinia mea) intr-un mod defectuos, si din aceasta cauza s-ar putea ca raspunsul sa sufere un bias puternic catre una din parti. Si totusi, oricum ar fi invartite rezultatele in jur de un sfert din populatia matura a Romaniei ar fi de acord cu pedeapsa cu inchisoarea pentru cei care intr-o forma sau alta au actiuni negative la adresa BOR. Ori o astfel de atitudine doveste clar ca unele concepte cum ar fi cel de libertate de credinta sau libertate de exprimare nu exista la un procent mare din populatia Romaniei. Ori dupa revolutia din ‘89 acestea ar fi trebuit sa se dezvolte mult mai mult.
Fascinant mi se par totusi oamenii care nu constientizeaza (sau ignora) aceasta fateta conservativa si traditionalista a Romaniei. Cu cateva zile inaintea aparitiei acestui sondaj, la unul din posturile TV o ascultam pe o anumita doamna care argumenta impotriva vinurilor dulci, si cum acestea sunt semnul unei lipse de calitate (respectiv la procesul de productie) dar si a unei lipse de cultura (din partea consumatorului). Din punctul meu de vedere asemenea atitudinii nu duc decat la cresterea polarizarii. Mai clar in loc de un dialog, o intalnire, noul se pune cracanat si cu mainiile in sold spunandu-i vechiului ca e prost si incult. O alta fateta a unui alt ev mediu, care tine tot de impunerea la extrema a opiniilor.
Ca Romania e rupta in sapte din punct de vedere cultural (si as spune si in fund dupa criza) nu e o mirare. Dar a cauta o culturalizare prin forta si adaptare a unor modele moderne peste noapte intr-o parte mai traditionala a societatii nu face decat: 1) sa creasca starea conflictuala intre cele doua si 2) sa se dovedeasca a fi pana la urma o amestecare a uleiului cu apa.
Mtto:”Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi şi pe noi înşine” -T.A.Edison
Discutând cu prieteni, părinţi , profesori despre ceea ce se întâmplă în învăţământ ,atâtea reforme, atâtea materii care nu mai sunt utile azi , m-am gândit să vă întreb cum vi s-ar părea dacă în gimnaziu s-ar introduce ca disciplină de studiu Arta succesului personal şi social
Eu cred că merită copiii noştri sa fie pregătiţi în acest sens adică sa fie pregătiţi pentru intrarea în viaţă la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbătută pe toate forumurile de socializare. Aştept păreri argumentate pro şi contra. Ideea , am lansat-o iniţial pe email şi, suna cam aşa: “Succesul se învaţă, haideţi ca împreună să introducem o nouă materie de studiu”. Apoi am postat-o sub formă de articol pe forumul romedic.ro . De ce am postat-o pe acel forum ? Pentru că un prieten mi-a spus că ideea este bună însă dacă nu o prezint cum trebuie pierd vremea. Am primit mesaje si telefoane de încurajare, am primit critici . Fără critici ar fi însemnat ca acest post să fie identic cu celelalte. Ultima critică primită m-a determinat să vă spun că nu sunt un Donald Trump ori un autor motivaţional precum Zig Zagler, John Maxwell ,Anthony Robins, etc.
Eu mă gândisem ca în clasele a VIII-a şi a IX-a să se predea o nouă materie, care să-i pregătească pe tineri pentru viaţă şi o numisem “Arta succesului personal şi social”. Primind multe răspunsuri la această propunere mi-am dat seama că mulţi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal şi social” în relaţie cu propriile expectanţe. Au fost desigur şi mesaje de la persoane care au înţeles foarte bine la ce mă refer. Stiţi desigur că a fost aprobat, de Guvern, Proiectul Legii Educaţiei Naţionale. In noua formulă părinţii şi comunitatea locală vor face parte din Consiliul de administrare al şcolii, numărul de ore şi programa şcolară vor fi reduse, iar învăţământul obligator va începe la 6 ani şi se va sfârşi la 16 ani, vârstă la care tinerii se vor putea angaja. In unele ţări din Uniunea Europeană tinerii se pot angaja la 16 ani .
Lucrez cu copii şi adolescenţi, îi observ zi de zi şi.., constat că nu sunt pregătiţi pentru intrarea în viaţă. Societatea , şcoala , familia au datoria morală să-i pregătească pentru viaţă; tocmai de aceea eu propun să se introducă studiul acestui nou obiect de studiu în clasele a VIII-a şi a IX-a. Unele persoane văd utilitatea predării în ultimul an de liceu . Inţeleg punctul de vedere al celor care văd utilă predarea unei asemenea discipline în clasa a XII-a. Ce facem însă pentru acei copii care din diferite motive nu vor ajunge niciodată la liceu?
Noi, cei care am crescut în România, am fost educaţi că suntem egali, că avem drepturi egale, realitatea ,însă, ne arată o altă faţetă .Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delăsarea, suferinţa şi revolta celor defavorizaţi vin tocmai din aceste inegalităţi, pe care nu le conştientizăm, mai ales la 16 ani, însă, le simţim din plin efectele.
Este o datorie morală să pregătim pentru viaţă elevii de 14-16 ani? Eu cred că da. Cunoaşterea o dobândim învăţând . Nu poţi avea o viaţă bună fară să înveţi , nici fără muncă nu se poate.Evident nu toţi copiii vor ajunge să lucreze intr-o multinaţională sau într-o bancă. Nu toţi copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, deşi avea numai trei clase , ne-a lăsat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc.” Edison,inventatorul autodidact, a introdus în lumea industriei noţiunea de producţie de serie.
Cred că şi noi putem introduce o nouă materie de studiu.
Visele se împlinesc acţionând
Viaţa ne poate sfărâma visele lovindu-ne de ţărmurile stâncoase ale realităţii.
Ce putem face? Să renunţăm la visele noastre? Nu, nu cred că ar fi bine. Să visăm mai departe, sperând că visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se împlinesc visând. Visele se împlinesc acţionând . Cam asta incerc eu ,aici şi acum , încerc să formez un grup de discuţii,care să mă ajute să animăm în sufletul şi mintea romanilor un ideal Să ne pregătim adolescenţii pentru viaţă. După ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal şi social, din răspunsurile primite am înţeles că e necesar să precizez următoarele: succesul are nuanţe şi trepte ca şi sărăcia de altfel. Acţionând pentru împlinirea unui ideal fiinţa se animă, omul începe să caute soluţii, să interactioneze . Lipsa unui ideal conduce la ruină ,iar pentru a constata acest trist adevăr va propun doar să priviţi în jur.