Apartheid in casa minoritarilor

Imi este extrem de greu sa inteleg cum un zid poate sta intre comunitati mai bine de 20 de ani. Si cum, cel mai important, sa fie tratat ca ceva natural de atatia ani. Pentru cei care doresc detaliile povestii le gasiti aici .

Acest lucru se intampla intr-o zona geografica si intr-un oras in care se vorbeste mult de drepturile minoritarilor. Se vorbeste mult despre drepturile minoritarilor maghiari in Romania, si se vorbeste mult de drepturile minoritarilor (locali) romani in zona. Intre cele doua tabere privilegiate exista insa o categorie care a ramas uitata constant. Anume comunitatea roma, enclavizata (asa cum se intampla traditional in multe localitati din Romania) traieste in lumea ei. Pe deasupra mai este despartita de lumea “reala” de un zid fizic.

Are rost sa spun ca aceasta vine in totala contradictie cu tot ceea ce inseamna europeism? Impotriva a tuturor plansetelor noastre cum ca in Romania nu exista discriminare a romilor ? Cum ca este strigator la cer cum se comporta alte state cu ei? Ca o serie de primari veniti dintr-o minoritate si care impartasesc lupta pentru drepturile unei minoritati, nu au nici o problema de a mentine un zid ca acesta?

Si inainte sa sariti pe mine cu romii in sus si in jos. Stiu ca respectiva comunitate are particularitatile ei, dar prin izolare si pastrarea unor granite fizice nu este o solutie. Dezamagitor este minoritatile nu au puterea sa discearna o alta minoritate langa ei. Din punctul acesta de vedere arata ca sunt absolut identici, in ceea ce priveste tratamentul acordat minoritatilor, precum majoritatea pe care o critica.

Parerea mea e ca atata timp cat acest zid ramane in picioare Romania nu are ce cauta in Uniunea Europeana. Ceea ce citim in articol referitor la evaluarea situatie e o balacareala de doi bani, o frumoasa conlucrare a celor doua minoritati privilegiate. Nu stiu de ce evaluari si re-evaluari au nevoie autoritatile pentru a pune in practica drepturile omului.