NOTA: Initial am denumit acest articol “Romania intre dreapta si stanga” apoi am hotarat sa-i schimb titlul in cel care il vedeti mai sus. Imi cer scuze pentru lungimea articolului.
Anul acesta se implinesc 24 de ani de la revolutie iar la anul un sfert de secol. Desi revolutia poate parea un eveniment ramas in negura timpului agenda public romaneasca pare a nu se fi schimbat prea mult. Si astazi vorbim de securitate si securisti, de greaua mostenire – fie de dinainte fie de dupa, de partide si dizidenta lor ( ce-i drept astea s-au inmultit).
Un amic ma intreba zilele trecute ce parere am despre dreapta din Romania. Pentru a vorbi despre dreapta din Romania ar trebui sa o definim. Mi-e personal mi-e imposibil acest lucru. Acceptia generala din ziua de astazi este ca dreapta este ceea ce sta de partea cealalta a USL-ului. USL-ul insasi este o alianta intre PSD si PNL, adica intre dreapta si stanga, ceva care in viziunea multora este neacceptabil.
Aceasta alianta a fost fortata de obsesia de a salva Romania de Traian Basescu. Pana una alta, asa cum au aratat analizele de dupa un an de guvernare USL, desi salvata de Traian Basescu si PDL, Romania este supusa la aceleasi tratamente pe care USL-ul, aflat in opozitie, le critica acum ceva vreme. Cum ar veni, Romania in pozitie de fata tanara a fost salvata de violatorul Traian Basescu – PDL pentru a fi violata de USL.
La alergerile de anul trecut uimitoare nu a fost faptul ca PDL-ul a pierdut, ci faptul ca a pierdut tot. Nu este usor sa ajungi de la partid guvernant la nivelul de partid care aproape ca nu mai exista in parlament cazut fiind sub nivelul minim pentru a face orice motiune pe cont propriu. In conditiile in care PDL-ul in calitate de partid progresist a fost pus in fata propriilor probleme si a propriilor corupti si s-a inteles ca imaginea PDL nu mai are nici o sansa a aparut ideea fantastica de vopsire a ciorii. In primul rand s-a schimbat culoarea de campanie a PDLului si apoi au fost infintate peste noapte o serie de organizatii si partide care toate s-au revdendicat de dreapta. Probabil ca s-au gandit ca alegatorului i-ar fi mai usor sa compare intr-un partid uratel de dreapta si altul si mai urat si ca alegatorii vor alege raul cel mai mic. Calculul asta a fost un pic gresit …. si nu doar ca s-au risipit voturi dar in procesul acesta s-au nascut figuri politice fara partide. Ma refer aici la MRU ( care s-a redus la aceasta prescurtare – eu am probleme in a-i retine prenumele si imi aduc aminte doar ca-l cheama Ungureanu) si M. Neamtu. Ca doi “arhangheli” ( si nu cred ca e exagerat acest cuvant mai ales avand in vedere unele iesiri cu arome legionare ale lui M. Neamtu) au aparut flancand PDL mai degraba cu personalitatile lor decat cu niste organizatii politice solide.
MRU a fost un fel de efemerida in viata politica si este uimitor ca : a) a dat calitatea de sef de servicii speciale pentru pozitia de prim ministru, b) in calitate de prim ministru a reusit sa pice la prima motiune de cenzura (cu performanta de a fi condus cel mai scurt guvern din perioada postdecembrista si a avea in presa un scandal referitor la lista de achizitii a guvernului) si c) ca in loc sa se retraga pentru ceva timp la catedra a ales sa continuue lupta dupa o decizie gresita si un esec rasunator. In orice caz situatia din jurul MRU nu o pot intelege decat drept o decizie foarte proasta a sa de a accepta propunerea de a fi prim ministru fara a fi pregatit ( ceea ce inseamna ca e bine ca a picat asa de repede) sau ca a crezut in promisiunile de sustinere care nu s-au adevarit …. cum s-ar zice a fost pacalit. Oricum as lua cred ca partea pozitiva este ca MRU nu mai e nici director de serviciu si nici prim ministru. Personal mi-e clar ca personalitatea s-a a fost umflata ( sau autoumflata) in a fi propulsata in pozitiile prin care s-a aflat. Revenind la c) eu nu inteleg de ce nu i se ia batonul de maresal din mana si este lasat sa cante in stanga si in dreapta ca el urmeaza sa unifice dreapta si ca el este polul in jurul caruia toata dreapta se va uni pentru europarlamentare si prezidentiale.
Neamtu, celalalt “arhanghel”, a uimit pozitiv prin discursul foarte bine cantarit prin care a pus-o la punct pe Ecaterina Andronescu la B1TV. Acel discurs a fost urmarit si reurmarit si parea ca in sfarsit mai apare inca un centru care sa se lupte impotriva imposturii academice in Romania. Mesajul de atunci a fost clar, eu intelectual de excelenta sunt umilit in propria mea tara. Din pacate, dupa un asemnea mesaj, a urmat si deconstructia imediata. Imi aduc aminte un interviu in care Neamtu spunea ca putea sa ramana la carma unui orisicare institut, unde fusese propulsat Dumnezeu stie cum, unde beneficia de masina, diurna si alte multe lafaieli in calitate de demnitar al statului roman. Clar ca imaginea asta este in clara concordanta cu cea a omului de dreapta. Si ca sa o faca lata la unul din mitingurile conduse de el a tinut un discurs de roman verde. Si cu aceasta tot ce a fost facut prin prima declaratie a fost pierdut imediat si intregit. Pana una alta nu-mi este clar cum un intelectual de excelenta poate fi, in acelasi timp, si capusa la stat si fan al unor credite extremiste si neeuropene.
La stanga avem alte mari caractere, cladite parca pentru a fi in oglinda celor de la dreapta. Victor Ponta a trecut prin criza plagiatului si a aratat cam ce inseamna moralitatea si integritatea academica pentru tot ce inseamna staga. Nici n-ar fi greu caci pana acum dintre toti cei propusi la educatie toti cu teza de doctorat au avut probleme pe plagiate ( mai putin Pricopie ) . Comicul situatiei a fost atins de atribuirea educatiei unui sindicalist si unui doctorand care au casapit tot ce se putea casapi. Pana la urma devine din ce in ce mai clar ca stanga spune regulile le facem noi, pentru noi, si le punem noi in aplicare. Restul nu conteaza.
Si la fel este si marea parte a dreptei, ma refer aici la PDL. Altfel cum isi poate cineva explica o cariera absolut fulminanta a lui Udrea, Ridzi sau a mezinei Basescu ? Cumva aceste personaje care “dau bine” , intr-un fel sau altul, care isi fac o imagine buna prin interiorul partidului doar prin vorbe sau prin diverse cadouri facute partidului ? In felul acesta au fost promovati si multi altii ca mai sus pentru ca din niste ratiuni de imagine probabil ca dadeau bine. Pana una alta impresia mea este ca avem o groaza de forme fara fond, niste bella figura, care dau bine la romani. Cum ar veni important este cum esti vazut si nu ceea ce stii sa faci, sau ceea ce ai facut! Sa nu-l uitam pe exponentul acestei categorii Antonescu. Ati observat cum “imaginea” conteaza ? Cat de des n-ati auzit “uita-te la el/ea cum arata!”. Ca si cand acesta ar fi criteriul maxim al competentei intr-o pozitie publica.
In marea parlamentara care se intinde intre stanga si dreapta observam ca sunt multe figuri frumoase pentru care cel mai important este sa fie in parlament iar eticheta partidului pe care il reprezinta nu e mai mult decat tricourile echipei pentru care joaca. Daca va uitati la “transferurile” din ultimii ani o sa observati ca dreapta si stanga sunt de fapt acelasi pol. Astfel stanga sau dreapta este de fapt un fel de moda. Se poarta sa faci parte din partidul de guvernamant, sa iti dai demisia din partidul de guvernamant cand simti ca o sa intre in guvernare si sa treci in opozitie cu cateva saptamani inainte intr-o revelatie de ultim moment ( revelatie care va fi intoarsa din nou peste cativa ani). Traim intr-o normalitate in care avem imobilitate academica ( marea majoritatea persoanelor din lumea academica a activat toata viata intr-o singura universitate ) si mobilitate politica extrem de ridicata.
Veti spune ca daca politicienii sunt asa cel putin cei care are trebui sa ii critice pe politicieni sunt altfel. Nu cred si imi vin in minte doua exemple de figuri publice care sunt extrem de maleabile si in panzele carora vantul se schimba si in functie de cine e la guvernare. Ma refer aici la Alina Mungiu Pippidi ( cea care are casa la Sinaia si preda la Berlin ) si Cristian Parvulescu ( cel care tot timpul revizuieste constitutii si coduri electorale). Nu vreau sa intelegeti ca nu le recunosc contributia ( mai ales a lui AMP) la unele reforme care au fost in Romania, dar de multe ori atitudinea lor la evenimente este cam aceeasi pe care a avut-o Razvan Theodorescu la plagiatul lui Ponta, adica se invoca o parametrizare local-culturala a moralei si eticii europene.
In acest context de mare agitata intr-un lighean avem si cativa sinucigasi. Niste persoane care te uiti la ele si iti dai seama ca sunt neadaptati la aceasta maleabilitate si transpartidinicitate. Singurele persoane, care din punctul meu de vedere, au reusit sa se impuna in acest marasm, sa aiba o agenda clara si sa si-o impuna sunt ( si oricat m-am chinuit n-am gasit pe nimeni de la stanga) : Monica Macovei si Daniel Funeriu. Nu stiu daca ati observat ca acesti oameni, amandoi cu probleme de a fi bella figura, au spus ca fac ceva, au strans din dinti si au facut ceea ce au zis. In mod sigur sunt si alte persoane dupa aceeasi tipologie in alte partide dar care nefiind bella figura nu ajung in fata.
Cum se face ca toate persoanele care sunt in categoria celor doi de mai sus nu ajung sa fie ei cei care conduc partidele romanesti ? Cum se face ca pentru un Johannis (un transfer) se face o pozitie de vicepresedinte in PNL, dar Macovei nu reuseste sa ajunge vicepresedinte al partidului pe care il trage in sus in ceea ce priveste actiunile anticoruptie ? Cum se face ca intotdeauna se gasesc niste motive sau metode ( munca de jos din partid, vechimea, alegerea electorilor, etc, etc ) care-i imping in fata pe bella figura si ii trag in jos pe, hai sa le zic, tehnocrati ? Stati linistiti ca aceeasi situatie se intampla si in publicul larg cand alegatorul alege pe niste criterii irationale. Altfel cum sa-ti explici scorul obstinut de Dan Diaconescu sa successul lui Becali ? Ah … si daca va grabiti sa ziceti ca asa ceva se intampla doar in politica va recomand sa va uitati la alegerile facute la rectoratele universitatilor din romania de catre electorii academici ( ori de astia nu poti spune ca n-au carte!).
Cum vi s-ar parea daca in loc sa ne pierdem in discutia stanga-dreapta, care am vazut mai sus n-are sens ne concentram pe niste lucruri practice. Uitati o aberatie de a mea …. cum ar fi ca in loc sa-si piarda energia in discutii inutile de dreapta Macovei si cu Funeriu ar fonda un partid ( m-am saturat de notiuniile de miscare, platforma, etc. ) cu o platforma clara fara furturi in societate, atat la nivel de zi cu zi cat si in domeniu academic? Ar fi un mesaj clar si departe de discutiile sterile despre dreapta, stanga, centru, etc. Se prea poate ca e utopica aceasta idee dar imi surade ideea sa avem niste reprezentati de tip partidul piratilor in parlament. S-ar putea sparge asa blestemul bella figura ?