Au fost multe valuri referitoare la inceputul de an scolar. Scoala intereseaza de doua ori pe an, la inceputul ei si de Bacalaureat. In rest, merge din inertie. In aceste moment se discuta de manuale, de ce materii se predau, etc.
E nevoie de manualele digitale ? Nu stiu! Eu am invatat de multe ori de pe manuale date din an in an. Se intampla, nu rar, ca sa avem diverse editii de manual si ne dam seama ca mai apare sau dispare ceva din ele. Altfel, manualul aveam impresia ca e tintuit si e acelasi de cand lumea. La multe materii nu-mi aduc aminte sa prea fi folosit manualul. De exemplu la Limba Romana in liceu nu stiu daca il deschideam de vreo cateva ori. Sau nu-mi mai aduc aminte. La fel la mate, toata lectia ne-o luam de la tabla. Manualul era pentru tema de acasa. Cred ca cel mai citit manual a fost ala de istorie si, sper sa-mi aduc aminte bine, cel de fizica. Ne-ar fi ajutat sa fi avut manuale digitale ? Nu cred!
Pe de alta parte nici nu erau o groaza de manuale, caiete si alte “materiale didactice” pe care le-am vazut la nepotul meu. Cred ca la fiecare materie ( abia a inceput scoala) are un manual, si cateva carti de exercitii. Adunand manualele si materiile se aduna o stiva destul de impresionanta. Totul pentru facut bastonase si cateva adunari/scaderi elementare.
Cat despre materiile care sunt predate …. pai cred ca jumatate din ele nici nu-mi mai aduc aminte ca le-am avut. Imi aduc aminte de fantomele logica, filosofie, psihologie, latina, economie in care nu stiu daca am invatat mai mult de “acvila non capit muscas” (citat pe care nu-mi aduc aminte sa-l fi intalnit prin vreo carte citita de atunci). Imi aduc aminte cu “placere” de un alt supliciu denumit ora de muzica si nu-mi aduc aminte sa fi pus mana pe absolut nici un instrument si nici sa fi fost expusi la diverse piese mai mult sau mai putin clasice in timpul orei. Dar imi aduc aminte cum am invatat mai multe game muzicale caci asta se preda. La multi ani distanta, cand imi scriam teza de doctorat, am hotarat sa invat sa cant la piant. Lectiile de muzica din primara si secundara au fost egale cu zero. Nu ramasese absolut nimica! La desen, la fel. Nu stiu ce faceam acolo … dar in mod clar numai metodic nu-mi aduc aminte sa fi fost. Adica, dupa cum imi aduc aminte, ti se punea o vaza in fata si trebuia sa o desenezi, nu tu povestit de tehnica, nu tu introducere in tehnica desenului, etc. (Ori o fi fost dar n-au prins deloc radacina prin mintea mea.) Si care a fost valoare acestor ore pentru mine ca om ? Cred ca valoarea lor a fost prin pauza dintre ore, pauze in care socializam cu colegii de clasa.
Ahh, si puse de mine in acelasi cos, erau sportul si religia. Sport n-am facut aproape deloc. Initial nu aveam voie din motive medicale. Apoi am zis ca incerc, dar cand am vazut calapodul de bareme care nu lua in considerare deloc dezvoltarea armonioasa sau facutul miscarii de dragul sanatatii, i-am spus la revedere. Nu mi se pare normal, si e valabil pentru orice alta materie, sa produci repulsi la invatare impunand niste bareme hotarate de niste “invatati”.
Cat despre religie, offf, poveste lunga. A fost introdusa in trunchiul de materii in 1995 dar nu-mi aduc aminte daca am facut-o si inainte sau nu. Imi aduc aminte vag de ceea ce faceam la ora de religie. Din cate imi aduc aminte nu ni s-au turnat in cap diverse lucruri iar preotul Tamas de la Valcele ne povestea mai mult niste chestii generale si a fost, zic eu, un foarte prost profesor din prisma programei, dar bun prin cele ce ni le spunea. Din orele lui nu mai tin minte, decat vag, un sfat “sa fiti lumina stelele de lumina dupa care sa se calauzeasca cei din intuneric” (sau ceva din aceeasi categorie).
Am citit multe pozitii cum ca religia ar trebui sa se regaseasca in scoala. Una din cele mai solide este pozitia lui Mihnea Maruta. Eu nu cred ca e necesara aceasta ora. E ceva ce, zic eu, ar trebui invatat in familie. In plus, din cate am observat, educatia si pozitia reprezentantiilor bisericii e de a arata cu degetul si nu de a ierta si intelege. Mai demult relatam discutia cu un tanar teolog si nu consider ca au o pregatire suficienta pentru a isi duce la indeplinire misiunea. Nu este vorba de necunoasterea ritualurilor si ale celorlalte treburi ale bisericii ci este vorba de lipsa unei culturi generale solide. Iar, in ultimul timp, atitudinea este, din ce in ce mai des, de excludere si evidentiere a celor care nu fac precum e scris. Aceasta atitudine de excludere si lipsa de cultura se va rasfrange si in scoala romaneasca. Din punctul meu de vedere, acesta este un argument in sine pentru a tine ora de religie in familie sau la biserica.