Saptamana trecuta am facut un tur al Romaniei. Din ce in ce mai mult creste distanta pe care o am fata de Romania, si in ciuda faptului ca se infrumuseteaza pe alocuri, ea nu mai e ceea ce imi aduc eu aminte si nici nu este ceea ce ar putea fi. Sunt taiate colturi, la propriu, asa cum am vazut in muzeul din ceteatea Fagarasului. Se vede ca a fost o investitie foarte serioasa acolo dar in ciuda acestui fapt nu pot intelege cum in anumite locuri colturile sunt taiate efectiv de tevile de la instalatia de incalzire. Tevile de plastic in loc sa se muleze pe conturul peretilor aleg cel mai scurt drum intre doua puncte dand aerul unor elastice pe langa calorifere. Este un innecat la mal pe care il vad adesea cand calatoresc prin Romania.
La fel la salina de la Turda. Absolut fantastic ce au facut acolo pentru turisti. E foarte interesant dar nu inveti absolut nimic. N-am vazut nici un singur panou care sa explice in ce ani au inceput exploatarile de sare, cum era exploatata sarea, de ce s-a oprit exploatarea. O expozitie de unelte, cum se exploata atunci, si cum se face acum. Absolut nimic. Platesti sa intrii intr-un templu al sarii plin de amuzamente dar gol de hrana pentru minte. Si la fel si la Alba Iulia la Sala Unirii foarte, foarte putine informatii. Si nu-mi aduc aminte sa fi vazut ceva in Engleza sau alta limba de circulatie internationala. De acum inainte la 1 Decembrie cand voi auzi emisiuniile dedicate Marii Uniri imi voi aduce aminte ca muzeul dedicat acesteia de fapt e gol, vechi si aproape ca nu exista.
Si nu credeti ca e meteahna de provincie, la fel sta treaba si in capitala. Daca nu si mai rau! Bucurestiul ramane una dintre cele mai intunecate capitale. Zona centrala ( Universitate, Unirii, Lipscani, Palatul Regal) ramane intr-o umbra permanenta si iti da sentimentul reintoarcerii in istorie. Palatul regal e la propriu pe jumatate rece iar pe cealalta jumatate cald. De la instalatia de caldura. La arta romaneasca e cald, la arta europeana e rece. La arta romaneasca veche sunt o multitudine de obiecte bisericesti. Explicatiile insa lipsesc, la ce sunt folosite, care e scopul la slujba. Ceea ce vad e o patalama de curea sau un medalion? De ce au fost aduse frescele de la Curtea de Arges in Bucuresti ? Iar pentru costume trebuie sa ai spatele tare, caci pentru a citi informatia trebuie sa faci o plecaciune pana la poalele costumului din vitrina. Iar in ditamai palatul nu exista nici o explicatie despre folosinta saliilor inainte ca aceasta sa fie muzeu. Cat despre o cafenea ( existenta in toate muzeele lumii) nici ca nu poate fi vorba!
Nici la celalt palat nu e mai bine desi preturile sunt mult mai mari. Trebuie sa suni la usa si sa astepti. Apoi e o buluceala dupa papuci in cuferele vechi. Iar cei mari sunt cel mai greu de gasit. Turul in Peles e destul de frumos dar, de multe ori, in camere in care nu ai access lipseste acea oglinda care sa-ti dea o ocheada la ceea ce nu vezi. In plus e clar ca Pelesul se degradeaza, biletele sunt foarte scumpe insa terasa sta sa pice iar mai toate obiectele din palat sunt legate de acei “clopotei” antifurt pe care ii vedem in magazine. Si la Peles magazinele de suveniruri sunt o interpretare locala a ceea ce ar trebui sa fie.
Inapoi la Bucuresti am aflat ca se poate vizita Atheneul. Lucru nu-i rau deloc. Insa faptul ca pentru vizita primesti doua foi xeroxate cu niste explicatii corectate de mana si apoi esti invitat sa te plimbi in voie prin incinta. Mi se pare foarte putin pentru pretul platit ( prin comparatie cu biletul de la Muzeul de Arta de peste drum).
In fine, Romania se modernizeaza dar poate prea incet. Raman constante fumul de restaurant/bar, lipsa restului, reguli din Kafka.
Interesant, ai vizitat Romania ca turist, de aici ti se trage 🙂 Data viitoare mergi la cimitir sa iti vezi mortii, asculta paraul sub clar de luna sa te apuce dorul de poet si apoi n-o sa te mai plangi de chestii tehnice, ca nu suntem nemti!