Cum se face că nu mai scriu de mult? E foarte simplu, viața are întâietate.
Pur și simplu m-am predat reacțiilor rapide și negândite pe Facebook și pe aici aproape că n-am mai dat deloc. M-am gândit chiar și să închid șandramaua. Pâna acum nimeni nu mi s-a plâns că nu mai scriu… ceea ce spune multe. Ce-i drept sunt și comod și e mai ușor să plătesc factura de găzduire decât să pun totul în conservare. Probabil că cel mai greu este să renunț la ceva în care am pus atâta energie. Imi aduc aminte de începuturile de la ˝Voce˝, dar și de nopțile în care scriam din diverse camere de control ale diverselor experimente.
De mutat pe Substack nu-mi vine să mă mut. Mi se pare că acolo mulți fie scriu pentru a-și face imagine profesională, sau sunt cei care te agață cu ceva publicații la liber ca apoi să plătești pentru content. De unde mai pui că de când cu instrumentele AI parcă toți sunt suferinzi de diaree scriitoricească. De ce să spui ceva in două paragrafe când poți să te întinzi pe câteva cearșafuri digitale. De fapt, de când cu trecerea la digital mi se pare ca rigurozitatea încadrării in spațiu limitat s-a pierdut cu desăvârșire. Se scrie mult, se uită repede.
De aceea ajungem la întrebarea directă pentru tine: de ce să mai picur? Cel mai bine lasă un comentariu aici spunându-mi dacă forma asta de exprimare ți-a lipsit, de ce ai vrea să mă citești din când în când.
Mulțumesc!