Ultima greva a studentiilor din UB mi-a adus aminte de o problema de baza care ar trebui sa fie criteriul eliminatoriu pentru toate evaluarile universitare din Romania. Este vorba de problema toaletelor iar studentii UB cereau sapun si hartie igienica in toalete.
Toaleta, este dupa parerea mea, semnul suprem de civilizatie din orice institutie. Este locul care arata, probabil cel mai bine, care e spiritul institutiei. Sunt sigur ca intotdeauna exista o toaleta luna, undeva in zonele in care isi petrec timpul cele mai importante persoane din institutie. Dar pentru muritorii de rand? Pentru studenti ? Pentru angajati ? Sunt toaletele la acelasi nivel ?
Cati dintre voi, in timpul programului de lucrur, aveti oportunitatea sa va printati un articol ( daca aveti imprimanta si hartie) si sa mergeti fara probleme la toaleta pentru a-l citi ? Si ma refer aici la un mers asa cum faceti si acasa, fara acrobatii, sau alte “descurcareli” ?
O sa-l plagiez pe O.Eftimie si o sa va intreb: ce rost are sa discutam de top 500, premii Nobel, Nature, Science si cercetare de varf cand niste amarate de toalete nu reusim sa facem sa functioneze cum trebuie ? Nu ar trebui sa ne fie rusine ? N-ar trebui niste Rectori/Directori sa se coboare din turnul de fildes sa rezolve si niste probleme mai “urgente”?
E un lucru pe care, eu unul, il susțin de multă vreme: nu poți aștepta performanțe de nivel inalt cât timp problemele “pământene” de gen toaletă, salarii și condiții de muncă decente, etc nu sunt rezolvate. Altfel spus, atâta investești, atâtea rezultate ai.
Mă bucur că in intituția in care activez (UVT) cel puțin problema asta este cât de cât rezolvată (săpun/hârtie puse cu regularitate). Impresia mea e, insă, că la București neajunsurile de tipul ăsta sunt mai mari/mai greu de rezolvat decât in alte părți: clădirea Unibuc are clar nevoie de o reparație capitală.
Și unele norme de comportament par mai ușor de impus in afara Bucureștiului: in UVT nu se mai fumează in incintă, și e un lucru care chiar se respectă, fumătorii mutându-se la intrarea in universitate.
Inclusiv cafeneaua din incintă – intre timp intrată in faliment- a fost multă vreme un spațiu fără fum, in care puteai purta o discuție tehnică. La București … mergi și tu in Club A (sau alte baruri de interior) ca să vezi cum e. Ca să nu mai vorbesc de faptul că in Unibuc am văzut profesori fumând pe hol.
Numai bine, sărbători fericite,
G.
P.S. Cumva in continuarea mesajului privind “problemele structurale” de mai sus: nu cred că e nevoie de “10 măsuri” (impuse de sus), nu e nevoie de micromanagement pentru imbunătățirea climatului cercetării in România. Simpla aducere la un nivel decent a grilei de salarizare a universitarilor, cuplată cu o evaluare instituțională “pe bune”, care să pună intr-o comparație directă diversele departamente cu profil similar (cum a fost ierarhizarea departamentelor din timpul lui D.F.) ar conduce *in timp* in locurile in care există potențial la o evoluție organică in direcția dorită.
Semne in sensul ăsta există chiar de acuma, in informatică cel puțin (pot explica in privat despre ce este vorba).