De ceva timp s-a terminat episodul Top Gear filmat in Romania.
Personal mi s-a parut un episod “fair” si care a portretizat Romania cu bune si rele. Persoanele care vor fi deranjate de modul cum a fost portretizata Romania cred ca au probleme cu a accepta tara asa cum este.
Mai jos cateva puncte care le-am remarcat:
Remarcile sarcastice la adresa masinilor din Mamaia. Cine vede acele imagini ca o admiratie a lui Clakson se inseala amarnic.
Includerea Daciei Sandero a fost probabil o reclama sanatoasa la adresa Dacia. In plus cele spuse de May chiar cred ca au fost reale. Pentru cine nu stie el conduce uzual un Panda.
M-au deranjat in schimb unele greseli de genul clipul la Dacia Sandero in rusa/bulgara spunand ca e in romana. Sau cand May a facut incurcatura spunand ca soferul de tir vorbea in maghiara.
Filmarea la Casa Parlamentului cred ca a fost o decizie gresita. Mi-a placut foarte mult in schimb prezentarea arcului de triumf.
Am remarcat masinile parcate dublu un lucru rar vazut prin alte locuri.
Trecerea prin acel sat si referirile la Borat … sincer nu stiu care a fost ideea din spatele lor. Insa trebuie sa realizam ca asta e Romania, ca multe sate arata asa, ca multe drumuri nu sunt asfaltate, etc. Traind in Bucuresti, Cluj, Brasov, Iasi, Timisoara nu inseamna ca aceasta parte din Romania poate fi ignorata.
Drumul de la Bicaz Vidraru la Balea e groaznic. Iar prezentatorii au avut grija sa spuna asta clar si raspicat.
Toate carutele filmate in trafic. Iar un specific local.
Cel mai important moment al emisiunii a fost filmarea pe partea nordica a Transfagarasanului. Mi s-a parut impresionanta ca filmare si ca prezentare. Filmarile din helicopter au fost absolut fantastice. Nu tin minte sa fi vazut o filmare mai impresionanta a unui drum in toate editiile Top Gear.
Daca se poate trage o concluzie e ca exista, asa cum am mai spus de multe ori, mai multe Romanii. Probabil trebuie ca societatre romaneasca sa se concentreze mai mult pe integrarea europeana a mediului rural romanesc.
vidraru, nu bicaz!
Pingback: O tara de dictatori drogati — Picatura de Fiere