Printre gazetele pe care le urmaresc se afla si Observatorul Cultural.
Saptamana aceasta publica nu mai putin de 8 articole referitoare la spargerea facultatii de istorie a Universitatii Bucuresti. Cu tot respectul pe care il am fata de aceasta facultate raman un pic stupefiat de aceasta desfasurare de forte. Totul pentru una din o duzina de facultati a unei universitatii din Romania. Ceea ce vreau sa spun este ca avem un intreg dosar referitor la o problema punctuala si localizata, problema ce priveste direct ( lasand la o parte efectele colaterale) doar o felie foarte mica din mediul universitar romanesc.
Asimetria, pe care o invoc in titlul acestei postari, vine atunci cand ne gandim cum a reprezentat Observartorul Cultural taierile si hotararile recente privind cercetarea romaneasca. In afara de articolele foarte pertinente ale lui Liviu Ornea nu cred sa fi existat o preocupare programatica a Observatorului Cultural pentru ceea ce se intampla in cercetarea universitara romaneasca. Imi cer scuze daca am ratat alte articole individuale tratand aceaste probleme. Ori aceste probleme din urma afecteaza intreg invatamantul superior romanesc si nu sunt localizate la un departament/facultate/institutie.
Ori aceasta asimetrie nu poate fi inteleasa decat ca fiind expresia unui clivaj profund niste tabere pentru care ideea de universitar este total diferita. Pe de o parte avem de-a face cu universitarul al carui exponent este Liviu Ornea, universitar care traieste din cercetarea pe proiecte si pentru care central este obiectul cercetarii, iar pe celalta parte universitarul reprezentat de multi semnatari al articolelor din acest dosar pentru care obiectul pare a fi organizarea locala si accentul pe partea didactica mai degraba decat pe partea de cercetare.
Nu stiu daca e nevoie de o facultate a patrimoniului, nici nu vreau sa ma pronunt pe acest aspect. Ceea ce mi se pare strigator la cer e ca atunci cand cercetarea romaneasca e handicapata de fonduri, niste universitari si o revista importanta , se gasesc sa dezbata pe larg organizarea unei institutii locale ignorand imaginea de ansamblu, ansamblu in care institutia avuta in vizor trebuie sa-si desfasoare activitatea.