Scientific Utopias

It is not often that I write in English on my blog. However, today, I decide to bring to everyone’s attention a new initiative on understanding different perspectives on collaboration and collaborations, namely the Scientific Utopias blog. The purpose of Scientific Utopias is to launch a wide, cross-disciplinary discussion about collaboration in science and humanities.

The idea of this blog came up few weeks ago after one Romanian cultural weekly (Dilema Veche) published a series of articles ((Inapoi la colectivism? )) (( Colectivism si asociere)) that were discussing the problem of collaboration and collaborations. These articles, by Andrei Pleșu and Vintilă Mihăilescu, bring into discussion questions like :

  • What is the natural size of a collaboration?
  • Does the activity of a collaboration reflect the ideas of a single person ? Or is it the result of a collective thinking ?
  • What comes first the individual or the collaboration?
  • Does collaboration produce knowledge?
  • The articles received a series of replies ((Despre “colectivism științific” in Dilema)) ((La colectiva stiintifica !)) from scientist activating in sciences ( as opposed to the authors of the above mentioned articles whom activate in humanities) and a reply from Dana Jalobeanu ((Colectivism, solitudine, colaborare: progresul cunoaşterii şi proprietatea asupra ideilor)), lecturer of History and Philosophy of Science (with a physics background). Dana Jalobeanu brought the subject to discussion in an online group of philosophers where heated discussions started. Soon, we noticed that a new format for discussions is needed and Scientific Utopias blog was born.

    At Scientific Utopias we are looking for contributors coming from different disciplines and willing to share their personal experiences and their thoughts. We believe that it is increasingly important to discuss comparatively and critically the various forms of collaborative enterprises (those currently in use, those which have already gone out of fashion, those who will become important tomorrow…). Hence we invite you to mark Scientific Utopias into your bookmarks or/and blogroll, to visit us constantly, and to join into the discussions.

    Intotdeauna de sarbatori se schimba educatia !

    Cand sa zic ca inchid pravalia iata ca ma gadila degetele sa mai scriu ceva.

    Vreau sa va atrag atentia asupra interviului dat de Ecaterina Andronescu la Adevarul.

    Va recomand sa il urmariti caci este foarte, foarte interesant !

    Este interesat de observata atitudinea in ceea ce priveste conflictul de interese. Doamna fost ministru nu vede nici un conflict de interese ( sau conflict de timp fizic) in a avea mai multe functii in acelasi timp sau a conduce un numar infinit de doctoranzi. La fel cu pensionarea la 65 de ani absolut nici o problema.

    Nu e nici o problema in faptul ca avem 2000 de studenti din Franta la facultatiile de medicina in Romania. Sa inteleg ca doamna Andronescu n-a citit articolele din presa franceza referitoare la slaba pregatire ( a se citi aproape inexistenta) a studentiilor in Romania.

    Se vorbeste de diplome, se vorbeste de plagiat, de consiliul de etica. Se vorbesc de multe si e un interviu extrem de interesant prin agitatia pe care o traieste doamna Andronescu. Va rog sa ascultati interviul si sa intelegeti agitatia persoanei care este presedintele comisiei de invatamant din Senat. Observati si cum nu exista nici o explicatie pentru faptul ca o ordonanta de urgenta ( pregatita timp de cateva luni de zile) a continut o serie de reglementari care nu au justificarea de urgenta. Ascultati si o sa vedeti cum in spatele unei perdele de vorbe nu exista absolut nimic!

    Knock out total la intrebarea “Numiti un lucru bun facut de ministrul Funeriu.” Wow! Ce reactie!

    Astazi, inainte de o saptamana de vacanta, a aparut OM 249/ 2013 care contine hotararea prin care ministerul educatiei este reorganizat. Nu pot sa nu remarc ca se repeta tiparul Ordonantei de Urgenta care a casapit legea Funeriu si care a aparut pe 19 Decembrie 2012 si urmat de alte ordine pe 27 Decembrie 2012.

    PS: de notat si vestea neconfirmata ca Elsevier a introdus o interdictie pentru autorii unor articole plagiate. Printre autori se afla si doamna Andronescu.

    PPS: Musai de citi despre cazul Diederik in NYT!

    PPPS: am uitat o mentiune foarte importanta facuta in emisiune. Cand se discuta de autonomia universitara dna Andronescu spune ca in proiectul de constitutie ar aparea noi prevederi. Sunt curios cum va fi modificat Art. 32-6 care actualmente spune “Autonomia universitară este garantată.” De urmarit!

    Cateva articole interesante

    In ultimele zile au aparut doua interviuri cu Daniel Funeriu pe care le consider foarte interesante. Le puteti gasi aici si aici. Amandoua dintre ele mi se par foarte interesante si sper ca vor naste discutii in cercuri cat mai largi iar aberantele modificari ale legii educatiei din decembrie anul trecut vor fi corectate.

    Cel mai important citat din aceste interviuri il consider:

    Daca ei sunt lasi, nesolidari si tac [elitele- nota mea] pentru ca le e frica de pierderea unor beneficii meschine, atunci cred ca va trece mult timp pana un alt ministru se va lupta pentru ei asa cum am facut-o eu. Si asta ar insemna ca isi merita soarta 100%.

    Stiti cu cata ferocitate lupta mediocritatea? Si elitele ce opun acestei mediocritati? Din cand in cand un ministru sau un rector. Elitele sa faca bine sa se coaguleze si sa actioneze in loc sa faca mici compromisuri balcanice si sa observe de pe margine cum sunt devorate de mediocritate. Fac acum un apel catre elite. Cel catre lichele nu a dat rezultate.

    Mai merita mentionat si ca Daniel Funeriu a revenit la a publica pe blogul sau personal, un blog care merita urmarit.

    In acelasi context semnalez doua articole referitoare la aspecte juridice din educatie pe blogul lui Razvan Florian: unul referitor la atributiile CNATDCU in privinta tezelor de doctorat si unul referitor la modul in care concursurile universitare de la inceputul lui 2013.

    Despre Nicusor Dan

    Un mesaj pentru locuitorii Bucurestilor:

    Dragilor,

    va scriu astazi ca sa imi arat sprijinul pentru candidatura lui Nicusor Dan la Primaria Generala a Bucurestiului. Stiu ca multi dintre voi nu stati in Bucuresti, dar daca aveti prieteni, neamuri, vecini care au drept de vot acolo, poate le pomeniti despre el.

    In mod normal nu m-as implica sa fac campanie pentru nimeni, dar Nicusor e un prieten vechi si drag de-al meu (il cunosc de vreo 20 de ani), si unul dintre cei mai inteligenti si mai onesti oameni pe care ii stiu. A fost olimpic international la matematica timp de 2 ani, in 1987 si 1988, dupa care a studiat la cea mai buna universitate din Franta, Ecole Normale Superieure din Paris, sfarsind prin a obtine un doctorat in Matematica tot la Paris. E unul din cei cam 2% dintre tinerii care s-au intors in tara dupa ce si-au terminat studiile in strainatate. Pentru el chiar as baga mana in foc ca nu spune minciuni, si e unul dintre foarte putinii oameni pe care ii cunosc pentru care as face asta. Daca el spune ca e independent, atunci chiar este – spre deosebire de Oprescu…

    Curajul lui de a intra in politica e usor nebunesc, dar are cu adevarat sanse sa ajunga primar (sau macar consilier municipal, pentru care de asemenea candideaza.) Asta fiindca extrem de multi oameni care nu s-au dus la alegerile anterioare din scarba fata de viata politica romaneasca se vor duce acum sa voteze cu el. Va amintesc ca, in ciuda pomenilor electorale, prezenta la vot in ultimele alegeri locale a fost cam de 32% la Bucuresti – deci 68% din populatie a simtit ca nu are cu cine sa voteze. Acum lumea in sfarsit are cu cine sa voteze!

    Ca Obama in 2008, isi duce mare parte din campanie pe internet, fiindca n-are bani de publicitate electorala la televiziunile particulare, sau de afise. Popularitatea lui on-line este acum cam la acelasi nivel cu a lui Prigoana, si mai mare decat a lui Oprescu, si asta fara suportul celor care au votat digital in sondaje pentru Oprescu si Prigoana din Bangladesh 🙂 A obtinut sprijinul public a numeroase persoane cunoscute, cum ar fi Andrei Plesu, Cristian Preda, Dan Perjovschi, Ion Cristoiu, intreaga redactie a Catavencilor, a revistei 22, Dilema Veche, etc. Din pacate televiziunile sunt subordonate intereselor diverselor partide, si il ocolesc. Oprescu refuza categoric orice confruntare publica sau dezbatere cu el ca oponent.

    E singurul dintre toti candidatii care vede valoarea istorica si comerciala a cladirilor vechi din Bucuresti, care are un program bine pus la punct si care n-are in spate o mafie careia va trebui sa-i intoarca favorurile prin licitatii masluite, in care sa cumpere panselute pentru spatii verzi cu 12 EUR bucata, sau tomberoane de gunoi cu 1000 de EUR, or sa schimbe bordurile trotuarelor la fiecare 3 luni. In ultimii 4 ani a castigat 23 de procese impotriva Primariei si a participat la numeroase proteste impotriva unor proiecte aberante ale acesteia, cum ar fi daramarea de cladiri istorice sau construirea unui bloc fix in fata Ateneului, care l-ar fi acoperit cu totul.

    Vrea o primarie cinstita si transparenta, care respecta legea si nu iroseste banii platiti de oameni ca taxe. Va razbi chiar si singur impotriva unui consiliu ostil, fiindca primarul are in subordine 1100 de oameni, iar consiliul numai 2 oameni.

    Va puteti informa mai mult depre programul lui pe internet, la nicusordan.ro. Candidatura lui e o mare sansa pentru Bucuresti si pentru Romania in general (fiindca de la cap se impute pestele.) As fi foarte recunoscatoare daca i-ati acorda atentia pe care o merita, iar in caz ca va va convinge – votul vostru si efortul vostru de a-l face cunoscut si familiei, prietenilor sau vecinilor, fiindca din pacate nu toata lumea a auzit inca de el.

    cu drag,
    Cristina

    Romania in Schengen?

    Din punctul meu de vedere mai bine nu. Cel putin nu acum !

    Desi roman nu am increderea ca e momentul ca Romania sa fie inclusa in spatiul Schengen. Motivatia ? Cel mai important motiv e ca pana acum nu am aratat ca putem face ceva decat la presiunea confratiilor nostri din uniune. De fapt dupa aderare s-a observat o relaxare nepermisa in multe domenii care pana atunci fusesera monitorizate. Prin urmare singurul mod ca Romania sa fie constransa sa faca anumite lucruri in binele ei e tocmai aratarea acestei pisici, anume aderarea la spatiul Schengen.

    Nu stiu ce pierdem pe terman scurt, dar imi e groaza cum ne-am putea fura caciula pe termen lung.