Leapsa tema

Diana imi trimite o leapta  interesanta. Dar sub forma de tema caci imi cere sa am o “tratare stiintifica si acida” (ea a scris cu virgulite si caciulite – doar e iarna – eu inca nu m-am convins sa scriu impecabil romaneste).  Prin urmare iata intrebarea care se preumbla din blog in carte, in ziar, pix , vorba si ce alt mediu de transmitere mai are.

Daca ai avea de ales, sa mori sau sa-ti cobori cuvintele in pamant, in locul tau, sa fie mancate de viermi, sterse, uitate, iar tu sa ramai deasupra traind vesnic, ce-ai face? (C.T. Popescu-Libertatea urii)

Nu o sa discut problema din perspectiva pisicii lui Schroedinger. E contrar cu etica protectiei animalelor domestice.  Fragmentul de mai sus imi aduce aminte un CTP care spunea la un moment dat pe sticla bombardata de electroni ca el nu suporta calculatorul. El sustinea ca scrisul adevarat e cu pixul pe hartie caci doar in acest demers traieste creatorul. Doar in manuscris se vad corectiile, stersaturile , deciziile si nehotararile scriitorului.  Doar in manuscris autorul e om si traieste, lucreaza, etc.  Pe de alta parte calculatorul mananca autorul, in produsul creat pe calculator nu se pastreaza nici o stergere, razgandire… iar autorul isi pierde viitatea in vidul monitorului.  Prin urmare CTP cred ca ar alege salvarea cuvintelor scrise pe hartie.

Cat despre mine… marturisesc ca nu ma atrage ideea vietii vesnice.  O viata vesnica cel mai probabil s-ar transforma intr-o depresie vesnica. Adauga la o viata vesnica simpla faptul ca ti-ai pierdut toate cuvintele (in sensul de opera, ganduri, amintiri)  si atunci ramai o leguma.  Da un fel de sequoia vesnic dar de la care iti trebuie o vesnicie ca sa iti spuna ca si tu existi pentru el.   Dar si o viata simpla fara cuvinte e ca o moarte prematura.

Prin urmare prefer sa mor. Si indirect sa traiesc prin cei care au intrat sau vor intra in contact cu mine prin opera, cuvintele, ideile,… orice inseamna cuvinte. 

Si dupa atata argumentare … doresc sa iti atrag atentia ca tot ceea ce ai citit mai sus e strabatut din plin de egoism si egocentrism caci presupun ca eu sau cuvintele mele au ceva importanta.  Evident ca presupunerea mea are sanse infinite sa fie gresita si prin urmare disparitia mea  sau a cuvintelor mele ar avea acelasi ecou in Univers ca si moartea unui gandac, vierme sau purice.  Si nu, efectul fluturelui nu exista!

Romania la CERN ignorata in Romania

Ieri Romania a semnat acordul de aderare la CERN. Deocamdata Romania o sa fie intr-un proces de aderare care o sa dureze 5 ani si care se va termina in 5 ani. Comunicatul oficial al CERN.

Daca ati auzit de acest eveniment e din cauza ca urmariti stirile TVR. Din cate mi-am dat seama doar ei au considerat aceasta stire suficient de importanta cat sa o introduca in grupajul principal de stiri al zilei.

Eu ma intreb unde sunt televiziunile la evenimentele despre care ar trebui intr-adevar sa le difuzeze.  Imi aduc aminte cum la pornirea LHC-ului in 2008 toate televiziunile aveau trimisi special, discutau si ras-discutau subiectul in studiouri, etc. Acum ca in sfarsit se oficializeaza decizia de implicare directa a Romaniei in acest proiect nu mai e interesant. Probabil in comunicatul oficial al Ministerului Educatiei ar fi trebuit introdusi si termenii de gaura neagra, sfarsitul lumii, apocalipsa, etc pentru ca un asemenea eveniment sa ridice o spranceana in redactiile romanesti.

Intr-un fel ma bucur ca acest subiect nu a fost tarat in emisiunile carciuma-show din de in ce mai dese pe sticla romaneasca.  Dar chiar asa ignorat total… parca ma doare inima. 

Semnarea acordului intre Romania si CERN

M-am bucurat sa vad ca Joi va fi semnat acordul intre Romania si CERN. Am aflat vestea de pe Voxpublica din articolul scris de Mircea Pentia.

Ma bucur ca se intampla. Imi pare rau ca a durat asa de mult. Un an doar de la acceptul dat de CERN pana la semnare, si probabil mai mult de 10 ani decat Romania e tatonata sa ia parte la acest proiect.  E pacat daca ceea ce spune indirect domnul Pentia in comentarii e adevarat: anume ca aceasta mare intarziere e datorata politicii.

In final in comunicatul de presa MEN sunt mentionate 3 universitati care participa la proiect (pe langa IFIN). Din pacate e lasat la o parte faptul ca aceasta colaborare nu e unitara, adica intr-o echipa Romaneasca ci pe bisericute. Sper ca acesta atitudine fata de acest mare proiect va fi schimbata ca altfel viitorul nu suna prea bine!

In plus sunt curios cine va transmite evenimentul, ce comentarii vor fi pe marginea lui, cati eroi se vor naste la spartul targului. 

Din cugetarile unui rector anticus

Rector anticus: unul din zecile de rectori din Universitatiile Romanesti care are aceasta calitate  cam de cand imi aduc eu aminte.   Ei prezinta una din cele mai puternice dovezii al conservatorismului si impietririi invatamantului daco-getic.

Din click in click am dat peste peste acest interviu cu unul din Rectorii Anticus.

Cateva din ideile rectorului anticus pe care o sa le gasiti presarate in interviu (si cateva comentarii ale mele):

Mediocritatea este doar un aspect al lărgirii accesului la educaţia universitară, ceea ce în Europa este considerat ca un drept al cetăţenilor pe tot parcursul vieţii.

Una este largirea accesului si alta ideea ca output-ul de absolventi trebuie sa fie aproape 100% din cei care au accesat educatia universitara.

Creaţia academică sunt absolvenţii creativi. Prin contrast, învăţatul pe de rost este caracteristica tuturor formelor de transmitere orală a unei tradiţii, de la Homer, la Biblie şi Coran. Prea adeseori la universitate se memorează şi nu se analizează.

In calitatea de rector anticus oare a facut ceva pentru ca lucrurile sa nu mai fie asa in universitatea pe care o pastoreste?

Dacă unele universităţi îşi aleg ca misiune să formeze tineri pentru o anumită meserie, atunci ele nu corespund definiţiei de mai sus (O universitate este o instituţie de învăţământ terţiar unde predarea se împleteşte cu cercetarea, astfel încât ceea ce se transmite este o anumită formă mentală investigativă şi creatoare. Memorizarea, care nu e deloc inutilă, nu poate fi o metodă de lucru definitorie pentru educaţia academică şi de aceea simpla transmitere a cunoştinţelor nu va fi un obiectiv propriu-zis universitar.). Dacă ele oferă, cum se spune, o diplomă, fie ea oricât de naţională ori legală, ele nu sunt încă universităţi.

Ce ne facem cu dreptul si teologia de exemlu?

Universitatea este profund legată de societatea în care există şi pe care o serveşte. A o schimba pe cea dintâi fără a o transforma pe cealaltă este zadarnic.

Oul sau gaina, sau cum sa dai vina pe altcineva …

Universitatea din Bucureşti a primit în 2008 69% din venituri, sub o formă sau alta, de la bugetul public, din care o treime fonduri de cercetare. Taxele studenţilor sunt 11% din venituri. Găsirea resurselor umane capabile de asemenea performanţă şi înzestrarea lor cu mijloacele de documentare şi experimentare necesare constituie o povară economică importantă.

Inzestrarea care Universitatea din Bucuresti nu e capabila sa o ofere cadrelor nu se reduce doar la carti de specialitate, abonamente reviste, laboratoare moderne, etc. In momentul de fata exista probleme de asigurare a unor imprimante si copiatoare, hartie pentru acestea, conexiuni la internet, etc.  Prin urmare am inteles ca aflat in serviciul universitatii unii nenorociti trebuie sa vina cu hartia, imprimanta si asa mai departe de acasa.

– Care sunt consecinţele lărgirii accesului la educaţie?
Democratizarea accesului la educaţia universitară are ca efect transformarea acestei forme de învăţământ, considerată altădată ca fiind rezervată elitelor, într-un produs de larg consum. Doctoratul de altădată dura 10-20 de ani, ducea direct spre titlul de profesor universitar şi reprezenta de multe ori o carte, dacă nu de succes, măcar de prestigiu. Astăzi doctoratul durează trei ani în unele ţări şi perspectivele de angajare ale titularului nu sunt surâzătoare. La un concurs de profesor se prezintă candidaţi cu liste de multe pagini pe care sunt înşirate titlurile unor publicaţii, din care niciuna n-a zdruncinat cunoaşterea în domeniu. Dacă e vorba să luăm exemple prestigioase din trecut, atunci să amintim că matematicianul Riemann n-a scris decât nouă articole, dar primul era deja atât de important, încât i s-a oferit un post definitiv la Gottingen în 1854. Azi fetişizăm publicaţiile ISI şi factorii de impact. Idolii academici cărora li se închină un cult au scris articole citate de sute de ori în baza de date americană, dar – dezamăgire – despre clorura de aluminiu. De fapt, universitatea cade azi victimă nu numai masificării, ci şi dispariţiei autorităţii ca formă a puterii în societate. Autoritatea implică supunere fără justificare, numai pentru că persoana investită cu autoritate este, datorită acestui fapt, respectată. Pentru mulţi, accesul larg la educaţia superioară poartă, de fapt, numele de masificare şi este una dintre feţele răului universal.

Inca o data repet accesul nu e similar cu out-put-ul.   Cat despre doctoratul de alta data …. a fost clar alta data.  Si  am ajuns la  fetisizarea  ISI-urile sa inteleg ca Universitatea Bucuresti e ultima reduta in acest razboi si aceasta e motivarea pastrarii unui secretar stintificus anticus care din 1990 nu a mai avut nici o tangenta cu cercetarea ?

Cred ca rector anticus nu poate decat suspina uitandu-se pe fereastra ca-un Riemann nu mai vine….

Mai rau ca in Moldova?

Avand niste probleme birocratice m-am pus pe scotocit siturile referitoare la educatie, echivalare diplome si alte chestiuni similare din Romania.  

Uite as din site in site am observat cu uimire ca edu.ro nu are un butonel care sa te duca la site in engleza. De fapt versiune de site in engleza nu exista.

Dau click pe echivalare diplome si sunt dus la situl CNRED-ului. Bineinteles iar fara nici o pagina in Engleza.  Mai ales ca partea asta a sitului are si partea de echivalare a diplomelor studentilor straini veniti in Romania (sau cei care doresc sa vina in Romania).

Intamplarea face ca am dat peste situl corespunzator de echivalare din Republica Moldova CNAA, unde surpriza placuta puteam citi informatiile in romana, rusa si engleza.  Aceeasi surpriza placuta si pe situl ministerului educatiei din Moldova.

Concluzia o puteti decide singuri.