Evul mediu de langa mine (sau tine!)

Cand vorbim de evul mediu toti ne gandim la o perioada istorica indepartata. Atunci stramosii nostrii, desi iesiti din pesteri si trecuti prin perioada legendara a clasicismului elen si latin, avem impresia ca traiau in cocioabe, o viata plina de noroi, intr-o societate in care justitia insemna arbitrajul suzeranului iar pedepsele erau de cele mai multe ori publice si violente. Ar trebui sa spun ca eu banuiesc ca noua acele pedepse ni se par mai violente decat erau din cauza ca … cel mai probabil ne-am dezobisnuit cu asemenea tratamente (Nu strigati, stirile de la ora cinci incearca sa ne reacomodeze si obisnuiasca cu o doza din ce in ce mai mare de violenta).

Si uite eu, la fel probabil ca multi altii, cand ma refer la evul mediu am impresia ca e ceva pus in spate, ceva din care stra-stra-stra….-stramosii mei s-au luptat sa ma scoata.  Si totusi e fascinant cum, atunci cand te astepti mai putin, evul mediu te musca de fata (fara a fi si leoaica tinara!)

De cele mai multe ori aceasta muscatura corespunde cu anacronismul geografic si prin urmare si un fel de anacronism istoric.  Cum nu toti oamenii trec in acelasi moment prin pubertate (desi au calendaristic aceeasi varsta), asa si natiile, culturiile, grupurile se “coc” in mod diferit.  

In ultima saptamana acesta muscatura am primit-o de doua ori. O data datorita diferentei dintre doua culturi diametral opuse.  Desi am trait multi ani pe diverse meleaguri, nu pot sa spun ca m-am prea udat prin imersiunea in diverse culturi. Am ramas tot timpul in ceea ce as numi cultura germano-saxona. Sau, mai precis, in ceea ce noi intelegem prin cultura  vest europeana si americana.  

De curand, la o cina intre prieteni am avut parte de prima incursiune directa si personala cu viata dintr-o cultura islamica, o cu totul alta cultura fata de a noastra. Ni s-a povestit despre modul in care decurge intreg ritualul de curtare pana la casatorie.  Bineinteles ca avem de a face cu casatorii aranjate, in care viitorii soti nu au voie sa se vada inainte de casatorie discutiile de cunoastere avand loc intotdeauna cu martori, prima discutie fiind intr-un cort in care o draperie imparte cele doua sexe iar singurul detaliu fizic pe care il pot vedea cei casatoriti sunt picioarele de la nivelul gleznelor in jos. In aceasta cultura nu exista  notiunea de prieten/prietena sau iubit/iubita ci direct ceea de logodnic/logodnica si sot/sotie.  Si bineinteles in contextul relatiilor barbati-femei toata vina asupra ispitei cade asupra femeilor, si ele  sunt cele care trebuie sa aiba o grija deosebita pentru a nu ispitii barbatii. 

Asemenea povesti sunt intr-un fel vazute pe Discovery si cu totul altfel atunci cand le auzi din gura unei cunostiinte.  Trebuie sa recunosc ca primul meu impuls a fost de a judeca o asemenea cultura ca fiind medievala sau inapoiata.  Bineinteles ca trebuie sa recunosc ca din perspectiva culturii in care am fost crescut si in care traiesc si functionez imi e imposibil sa gasesc natural si modern un astfel de stil de viata.  Acest lucru in mod sigur nu e adevarat pentru cei care s-au nascut si traiesc in cultura descrisa mai sus.  Cred ca singura lectie pe care o pot trage de aici e ca s-ar fi putut sa fi perceput un ev mediu imaginar, avand in vedere ca eu functionam in comparatia intre doua culturi distincte.

A doua intalnire cu evul mediu am avut-o cand in presa din Romania a aparut (printre mari alte teme)  sondajul de opinie cu problematica referendumurilor. Singura tematica care a produs un val de soc in mine a fost ceea referitoare la propunerea de pedepsire cu inchisoarea a celor care  vin impotriva bisericii ortodoxe romane.  Mentionez ca datele din sondaj trebuie luate cu o doza marede atentie, caci intrebarile au fost puse (dupa opinia mea) intr-un mod defectuos, si din aceasta cauza s-ar putea ca raspunsul sa sufere un bias puternic catre una din parti. Si totusi, oricum ar fi invartite rezultatele in jur de un sfert din populatia matura a Romaniei ar fi de acord cu pedeapsa cu inchisoarea pentru cei care intr-o forma sau alta au actiuni negative la adresa BOR.  Ori o astfel de atitudine doveste clar ca unele concepte cum ar fi cel de libertate de credinta sau libertate de exprimare nu exista la un procent mare din populatia Romaniei. Ori dupa revolutia din ‘89  acestea ar fi trebuit sa se dezvolte mult mai mult. 

Fascinant mi se par totusi oamenii care nu constientizeaza (sau ignora)  aceasta fateta conservativa si traditionalista a Romaniei. Cu cateva zile inaintea aparitiei acestui sondaj, la unul din posturile TV o ascultam pe o anumita doamna care argumenta  impotriva vinurilor dulci, si cum acestea sunt semnul unei lipse de calitate (respectiv la procesul de productie) dar si a unei lipse de cultura (din partea consumatorului). Din punctul meu de vedere asemenea atitudinii nu duc decat la cresterea polarizarii.  Mai clar in loc de un dialog, o intalnire, noul se pune cracanat si cu mainiile in sold spunandu-i vechiului ca e prost si incult.  O alta fateta a unui alt ev mediu, care tine tot de impunerea la extrema a opiniilor.

Ca Romania e rupta in sapte din punct de vedere cultural  (si as spune si in fund dupa criza) nu e o mirare. Dar a cauta o culturalizare prin forta si adaptare a unor modele moderne peste noapte intr-o parte mai traditionala a societatii nu face decat: 1) sa creasca starea conflictuala intre cele doua si 2) sa se dovedeasca a fi pana la urma o amestecare a uleiului cu apa. 

Cum am disparut

Cei care urmaresc, cat de cat, acest blog poate se intreaba unde a disparut picatura.  Nu a disparut chiar de tot, insa in ultimul timp a fost incurcata in alte activitati si a stat cat de cat departe de internet.

Principalii vinovati pentru aceasta situatia au fost:

  • un router care s-a incapatinat sa dea rateuri si astfel m-a facut sa ii reduc prezenta pe net
  • petrecerea a mai bine de 30 de ore in salile de cinema din Nijmegen la festivalul GoShort de filme de scurt metraj. Merita aici mentionat faptul ca Romania a fost vedeta festivalului prin sectiunea special dedicata cinematografiei romanesti, cate un membru in fiecare din cele doua jurii, si a prezentei unui numar mare de tineri cineasti romani.
  • probabil cea mai mare vinovata este lectura trilogilei Milenium a  lui Stieg Larsson. O carte care se citeste cu sufletul la gura si e absolut imposibil de lasat jos din mana.

Nu contati pe o reintoarcere in forta in virtual a mea. Picatura trebuie sa isi schimbe marea, asa ca va fi ocupata pentru ceva timp!

O lalea pentru un Rembrandt?

 

Ieri am facut o incursiune in epoca de aur a Tarilor de jos, anume o vizita la Rijksmuseum in Amsterdam.  Orice noua vizita la un muzeu este un prilej de repunere in o alta perspectiva a lucrurilor vazute  anterior in colectia permanenta a muzeului.

De data aceasta m-am impiedicat de lalele. Aceste flori, emblematice pentru Olanda, au dus tara intr-o stare de isterie in secolul al XVII-lea.   Este vorba de ceea ce este considerata a fi prima “bula” economica.

Lalele au fost introduse in Olanda in jurul anului 1593 fiind aduse din Anatolia unde cresc in salbaticie.  Datorita raritati si a modului de cultiivare au ajuns un semn al statusului. Cele mai spectaculare modele sunt cele in mai multe culor cum este si ceea din imaginea de mai jos. Acestea denumite Rosen, iar aspectul lor era dat de infectia cu un virus. tulipomania

Ceea mai sigura metoda de inmultire a lalelelor cu pastrarea caracteristicilor e aceea prin bulbi. Fiecare bulb plantat produce o planta si o serie de bulbi.  Acesti bulbi erau cumparati si vanduti, inclusiv in cadrul unor prime contracte de tip futures.

Importanta acestor bulbi era asa de mare incepand cu 1635 incat cei mai valorosi bulbi erau cantariti in aase, 1 aase =1/20 grame.  Astfel puteti vedea in imaginea de mai sus ca se face referire la greutatea  a doi bulbi de Viseroij (Viceroy): 410 si 658 aase  sau in grame 20.5 si 32.9.  Imaginea provine dintr-un catalog din 1637 si precizeaza si pretul cu care acestea au fost cumparate  3000 si, respectiv, 4200 de guldeni.  Pentru a pune lucrurile in perspectiva iata o lista  cu ce puteai cumpara cu 2500 de guldeni in aceea perioada.

Produse

Pret (guldeni)
48 butoaie grau 448
96 butoaie secara 558
4 boi grasi 480
8 porci grasi 240
12 oi grase 120
3 butoaie vin 70
4 butoaie bere 32
2 butoaie unt 192
1000 lb branza 120
Un pat complet 100
Un costum haine 80
O cupa de argint 60
Total 2500
 
De fapt acest tabel de mai sus este presupusa lista de bunuri platite pentru un bulp Viceroij. 
 
Pentru a pune lucrurile in perspectiva atractiei Rijksmuseum-ului, punctul de atractie a acestui muzeu este “Garda de Noapte” de Rembrandt, pe care il puteti vedea mai jos.
The_Nightwatch_by_Rembrandt_from_wiki
Acum acest tablou este impresionat avand nu mai putin de 3.63m x 4.37 m. Initial fusese chiar ceva mai mare dar a fost taiat ca sa “intre” pe un anumit perete al primariei.  Acest tablou a fost terminat in 1642 si a fost comisionat la costul de 100 de guldeni pentru fiecare persoana care aparea in tablou. Wikipedia da suma de 1600 de guldeni ( ieri la muzeu am auzit 1200 de guldeni).  Prin urmare in bula lalelelor un bulb ajunsese la pretul a doua asemenea opere de arta la cel mai important, daca nu cel mai important,  artist al acelor vremuri in Amsterdam.
 
 

Mai multe detalii despre criza din 1637  puteti gasi aici, aici sau aici.