Acum ceva vreme Andrei mi-a atras atentia asupra manifestului liberal al lui Murray N. Rothbard, manifest “Impotriva socialismului educational”.
In acest articol Rothbard agumenteaza impotriva invatamantului obligatoriu. In opinia lui invatamantul oblicatoriu ingradeste libertatile individului, si de fapt trasforma costurile directe ale educatiei intre niste costuri conexe platite de toata populatia (de pilda prin cresterea pretului caselor intr-o zona cu o scoala buna).
Personal sunt de parere ca si in invatamant ca si in orice alt domeniu trebuiie sa existe un echilibru intre liberalism si socialism. Si bineinteles daca gandim liberalismul si socialismul ca doua extreme, in oricare din pozitiile intermediare s-ar afla un sistem criticii vor putea argumenta ca respectivul sistem nu este suficient de liberal sau social.
Din punctul meu de vedere liberalismul are la baza libertatea personala iar socialismul are la baza egalitatea de acces la resursele existente. In cazul educatiei, din punctul meu de vedere, liberalismul se traduce in libertatea de a decide ce vrei sa inveti si unde iar socialismul in egalitatea de sanse a tuturor participantilor de a face aceeasi decizie.
Un defect profesional pe care l-am capatat de-a lungul anilor e ca atunci cand discut despre lucruri sociale sa sar parleazul si sa gandesc problema din punct de vedere fizic. Societatea poate fi asimilata unui sistem termodinamic. Din acest punct de vedere putem vedea liberalismul ca fiind corespondentul mecanicii (care se ocupa cu un anumit numar, finit, de obiecte) iar socialismul ca fiind mai degraba termodinamica, adica caracterizand tot sistemul.
In argumentatia de mai sus liberalismul extrem inseamna particula libera, care se misca cum vrea ea, si nu interactioneaza cu absolut orice. Socialismul limita e un sistem termodinamic in care toate particulele au exact caracteristicile mediei sistemului. Ori e clar ca in viata reala, ca si in termodinamica, avem de-a face cu un sistem in care particululele au o anumita distributie in jurul mediei care caracterizeza sistemul.
Eu consider de baza a realiza ca fie pro sau contra educatiei obligatorii trebuie sa realizam din start ca avem intotdeauna de a face cu o interactiune intre individ si societate. Societatea modeleaza omul iar omul dicteaza cum arata societatea. In orice caz daca revenim la exemplul fizic de mai sus intelegem de ce e greu sa ne imaginam, de pilda, un sistem educational total liberal, un sistem in care nu se mai plateste partea de impozite pe educatie, si fiecare alege ce sa studieze si unde sa studieze. Un sistem in care statul nu mai are nici o influenta in decizile educationale. Deci sa presupunem ca am avea de-a face cu o astfel de modificare. Modul in care ne imaginam noi astazi ca ar decurge lucrurile e foarte putin probabil sa fie si modul in care lucrurile ar decurce.
Da , cititorul o sa argumenteze ca in buna traditie liberala lucrurile se vor auto-controla de la sine, ca va exista un anumit echilibru. Socialismul modifica in mod clar distributia din sistem si prin urmare si punctul de echilibru. Prin urmare chiar si in liberalismul educational in care copii ar fi educati doar acasa de parinti, totusi aceasta educatie ar fi puternic influentata de societate, caci aceasta educatie trebuie sa aiba o finalitate sociala. Si invers in extrema socialista educatia standardizata e articulata cu educatia venita din familie.
In privinta celor de mai sus educatia va fi intotdeauna intre liberalism si socialism. Educatia este, in opinia mea, functia de transfer intre individ si societate si de aceea orice sistem educational total liberal sau socialist va esua. Primul va ignora societatea cel de-al doilea individul. In plus toate argumentele liberale de genul “de ce sa fi fortat sa inveti X” se vor lovi incet, incet de moda de a invata X care se va impune de la sine.
In plus ma hazardez sa spun ca daca am reusi sa gasim un parametru cu care sa masuram educatia unei populatii cel mai probabil am obtine o distributie Gauss. Ridicand nivelul de socialism, un procent din ce in ce mai mare din populatie se va afla in zona de maxim a distributiei Gauss. Pe de alta parte, ridicand nivelul de liberalism vom scadea procentul din varf si vor creste marginile distributiei. Extremul socialist va duce catre o distributie Dirac, pe cand liberalismul extrem va duce catre o distributie plata.
Prin urmare cred ca oricine discuta despre educatie ar trebui sa gandeasca despre acest domeniu din perspectiva educatiei socratice. Sa incerce sa vada beneficiile liberalismului (ce isi doreste el sa faca si cum isi doreste ca sistemul sa fie) dar si beneficile socialismului (modul in care interactioneaza cu societatea, cat interactioneaza, cu cine si la ce nivel) si apoi sa decida o cale de mijloc.
In incheiere as dori sa ii invit pe aparatorii cei mai ferventi ai liberalismului sa viziteze Olanda (o tara care e vazuta din exterior a fi extrem de liberala), dar care vazuta din interior e o tara mai degraba socialista. La fel cum binele nu poate fi definit fara rau (si va recomad sa cititi legendele creatiei din bogumilism) probabil la fel liberalismul nu poate fi definit fara socialism. Si in continoare societatea nu poate exista fara individ, si individul fara societate. Prin urmare educatia nu poate fi decat intre liberalism si socialism, permanent, indiferent sub ce forma e ea administrata.