Iata ca dupa ani de la aparitia in limba engleza ( din 1985 pana acum au trecut 28 de ani), apare si in traducere romaneasca “Va tineti de glume domnule Feynman”/”Surely you’re joking Mr. Feynman”. Cu aceasta ocazie au aparut si recenzi la aceasta carte. Eu am dat peste doua prima a lui Liviu Ornea si a doua a lui Vlad Zografi.
In subsolul paginii primei recenzii am fost uimit de spectacolul comentariilor. Se pare ca subiectul incita la discutii si semnatarul “un elev” doreste sa afle mai multe despre contributiile lui Feynman in stiinta ( diagramele Feynman si path integrals ). Las la o parte comentarile referitoare la PISA si altele paralele si plec de la premiza ca “un elev”, dar si “alt elev” si “clasa”, este in cautarea raspunsului la intrebarea sa. De aici incepe insa un spectacol dans al motivelor pentru care nu poate fi dat un raspuns in subsolul paginii: articolul nu atinge decat in treacat problema diagramelor si integralelor, ca n-ar fi locul potrivit, ca elevul n-are cunostiintele necesare, etc. Dar si cu propozitii de genul: “Intelegeti deci ca diagramele si integralele pe traiectorii nu sint pentru aici si acum.”
Doi dintre comentatori dau non-raspunsuri trimitand “la plimbare” niste oameni care par a avea o intrebare legitima. Daca aceste comentarii nu apartin unor troli cu capsa pusa pe Liviu Ornea si apartin unor elevi cat de cat interesati de stiinta ? E foarte simplu sa pierzi pe cineva chiar si marginal interesat de un domeniu si sa-i omori interesul spunandu-i ca a) e prea greu pentru el sau b) ca nu e locul pentru asa discutie. Din raspunsurile date de comentatori multi se pare ca sunt specialisti in cele intrebate (diagrame Feynman si path integrals).
Atunci, ma intreb, de ce e necesar acest dans al evitarii unui raspuns?
Pentru mine acest tip de dialog cade pe terenul experientei personale. In anul I de studii incerca sa ne coopteze in a lucra cu el un profesor ( cu functie foarte mare) din UB. Ne-a intrebat (pe mine si pe un coleg de-al meu) ce vrem sa studiem. Eu fiind sub fascinatia lecturii lui Stephen Hawking cu a lui scurta istorie a timpului am spus ca vreau sa fac cosmologie. Ori omul cu fraiele stiintifice ale universitati in mana imi spune ca asta e o cauza pierduta, caci prima data trebuie sa fac mecanica, termodinamica si toate celelalte cursuri si abia apoi prin anul III as putea sa ma ating de subiectul asta. Cum nu interesele mele nu erau in directia intereselor lui ( omul avea nevoie de cineva care sa se joace cu magnetei – din cate imi aduc aminte) s-a limitat la a-mi spune ca in acel moment nu aveam la dispozitie instrumentele necesare intelegerii cosmologiei ( intr-adevar nu le aveam ) si sa-mi spuna ca fericirea vine dupa ce ajung in anul IV. Ma felicit ca am avut ambitia sa merg in biblioteca sa iau o carte a lui Hawking pe cosmologie ( atunci am invatat ca pot imprumuta carti de la sala de lectura) sa ma uit peste ea si sa imi fac o idee despre cum arata cosmologia si cam ce ar trebui sa stapanesc pana prin anul 3-4. Din fericire, pe langa cursurile obligatorii, am continuat sa citesc cartile de popularizare a fizicii cu atingere in cosmologie si nu am renuntat la visul meu.
Atunci, dar si pentru elevii care comenteaza recenzia de mai sus, ar fi foarte bine venita publicarea in Romania a cartii “Fizica Povestita” a lui Cristian Presura. Am avut ocazia sa citesc capitole din ea si este o opera care acopera foarte mult din fizica moderna incercand a evita limbajul matematic specific lucrarilor de specialitate. Din pacate pana la aceasta ora nici o editura din Romania nu considera ca ar exista o piata pentru aceasta lucrare. In plus, la ultimul concurs de subventionare a cartii stiintifice, aceasta carte nu a obtinut punctajul necesar unei subventionari. E pacat ca o asemenea carte, care l-ar aduce pe elev mai aproape de facultatile stiintifice, este ignorata atat de edituri cat si de comisiile statului.
PS: Imi aduc aminte cu mare placere cum citeam aceste carti impreuna cu Vali pe cand eram amandoi studenti la Bonn. Era acum un deceniu….
PPS: Din comentariile noi imi dau seama ca unii din comentatori se dau in spectacol doar ca sa aiba un conflict cu Liviu Ornea. Mi se pare penibil un asemenea comportament. 🙁