Astazi dimineata am dat peste urmatorul articol in Newscientist: Fooling yourself is an ancient and useful trait . Primele randuri ale articolului suna asa:
WE ALL tend to rationalise our bad decisions and try to hide our mistakes, even from ourselves. Now it turns out that the psychological machinery to do this exists even in young children, and evolved a surprisingly long way back in our primate ancestry.
When things go wrong for us, we have a choice – give up on a cherished self-image (“I’m irresistible to women,” say), or keep it and play down the situation (“I didn’t really like her anyway…”). Over the past 50 years, hundreds of studies have revealed the many tools at our disposal which cope with this “cognitive dissonance” – from selective memory to the biased framing and retelling of events. These allow us to live with our choices and, ultimately, ourselves, yet their origins are poorly understood.
Ideea e clara. Credem in ceva si pentru a continua sa credem in acel ceva stergem singuri cu buretele orice evidenta ca realitatea ar fi diferita. Iata deci ca mintea omului nu poate fi decat subiectiva, si nu numai ci si selectiva. Daca am observat schimbari bruste in viata unor prieteni in timp ce ei sustin ca nu s-au schimbat absolut deloc sau actiuni contrare celor spuse de ei, acestea nu sunt decat efecte ale acestei schimbari de realitate. Sumarizand as spune ca nu putem fi ceea ce vrem noi sa fim decat mintindu-ne singuri.
Si totusi ce legatura au aceste mecanisme cu situatia din Italia?
Dupa cum se spune minciuna are picioare scurte si, as adauga eu, atunci cand alegi sa te minti trebuie sa stii cu ce sa te minti si cat timp poti duce minciuna. Exista un moment cand nu te mai poti minti si trebuie sa privesti realitatea in fata. Si atunci urmeaza socul.
Ceea ce vedem acum in Italia nu este decat socul societatii in fata auto-minciunii de cativa ani. Italienii au reactionat la fel cum ar reactiona romanii sau chiar si olandezii. Atata timp cat ceea ce faceau imigrantii le aducea un bine si nu se desfasura in imediata lor apropiere inchideau ochii la schimbarile mai putin bune din societate. De aceea nici in Italia comunitatea rroma nu a fost integrata in societate ci a continuat sa traiasca in acele cocioabe improvizate la marginea oraselor. Daca din Spania s-au mai auzit strigate ca aceste comunitati nu au ce cauta in aceea forma acolo si autoritatile spaniole au luat masurile necesare, in Italia acest lucru nu s-a intamplat. Iata ca acum avem intr-un fel o pisica moarta aruncata intre mai multe parti societatea romaneasca, societatea italiana si socieatea rroma. Societatea romaneasca a rasuflat usurat cand rromi (si nu numai) au plecat si s-au bucurat ca nu mai trebuie sa inchida ochii asa de mult in propria tara, dar acum ii deschide caci toata aceasta minciuna se intoarce impotriva intregii societati. Societatea italiana a inchis ochii si acum i-a deschis. Prima reactie e de a da vina in totalitate pe ceilalti si cred ca daca elimina aceasta intruziune in societatea lor totul va reveni la normal. Si in ultimul rand societatea rroma care s-a mintit ca pentru a trai in Europa nu e nevoie sa se integreze activ si au sperat intr-o integrare pasiva. S-au mintit ca daca au fost izolati in Romania si restul Europei ii va primi cu bratele deschise asa cum sunt ei, fara sa isi schimbe felul de viata sau gandire in nici un fel.
Cu toate acestea exista o singura realitate. Si in loc sa se convinga unul pe altul de dreptate, actorii principali ai acestei istorioare ar face bine sa vada unde s-au mintit singuri.
Lectia care ar trebui invatata…. integrarea pasiva nu exista si daca vrem sa fim recunoscuti ca facand parte din Uniunea Europeana ar fi bine sa nu ne furam singuri caciula (lucru prezent din plin in societatea romaneasca). De aici, din strainatate, se vede clar ca Romania si cetatenii ei (romani, rromi, unguri sau alte minoritati) nu sunt pregatiti sa intre in aceasta familie. Pana acum integrarea a fost pasiva si toate modificarile au fost de suprafata lasand miezul problemelor neschimbat. Fara integrare activa vom fi izolati, fie ca simpli cetateni in propria tara, fie ca tara in Uniunea Europeana.
De aceea e mai bine sa privesti realitatea in fata decat sa o modifici ca sa te simti mai bine!