Ieri am facut o incursiune in epoca de aur a Tarilor de jos, anume o vizita la Rijksmuseum in Amsterdam. Orice noua vizita la un muzeu este un prilej de repunere in o alta perspectiva a lucrurilor vazute anterior in colectia permanenta a muzeului.
De data aceasta m-am impiedicat de lalele. Aceste flori, emblematice pentru Olanda, au dus tara intr-o stare de isterie in secolul al XVII-lea. Este vorba de ceea ce este considerata a fi prima “bula” economica.
Lalele au fost introduse in Olanda in jurul anului 1593 fiind aduse din Anatolia unde cresc in salbaticie. Datorita raritati si a modului de cultiivare au ajuns un semn al statusului. Cele mai spectaculare modele sunt cele in mai multe culor cum este si ceea din imaginea de mai jos. Acestea denumite Rosen, iar aspectul lor era dat de infectia cu un virus. 
Ceea mai sigura metoda de inmultire a lalelelor cu pastrarea caracteristicilor e aceea prin bulbi. Fiecare bulb plantat produce o planta si o serie de bulbi. Acesti bulbi erau cumparati si vanduti, inclusiv in cadrul unor prime contracte de tip futures.
Importanta acestor bulbi era asa de mare incepand cu 1635 incat cei mai valorosi bulbi erau cantariti in aase, 1 aase =1/20 grame. Astfel puteti vedea in imaginea de mai sus ca se face referire la greutatea a doi bulbi de Viseroij (Viceroy): 410 si 658 aase sau in grame 20.5 si 32.9. Imaginea provine dintr-un catalog din 1637 si precizeaza si pretul cu care acestea au fost cumparate 3000 si, respectiv, 4200 de guldeni. Pentru a pune lucrurile in perspectiva iata o lista cu ce puteai cumpara cu 2500 de guldeni in aceea perioada.
|
Produse |
Pret (guldeni) |
| 48 butoaie grau | 448 |
| 96 butoaie secara | 558 |
| 4 boi grasi | 480 |
| 8 porci grasi | 240 |
| 12 oi grase | 120 |
| 3 butoaie vin | 70 |
| 4 butoaie bere | 32 |
| 2 butoaie unt | 192 |
| 1000 lb branza | 120 |
| Un pat complet | 100 |
| Un costum haine | 80 |
| O cupa de argint | 60 |
| Total | 2500 |
In termeni moderni s-ar putea spune ca a fost o campanie publicitara extrem de reusita pentru lalele 😀
Despre Rondul de noapte mai e interesant de stiut si faptul ca n-a fost deloc asa de intunecat pe cat il stim (si apreciem) acum, ci in culori destul de vesele. Si faptul ca dincolo de talentul lui Rembrandt e pana la urma si o expresie a acelorasi grandomanii personale ale mai-marilor altor vremuri.
Pentru mine Rijksmuseum a fost o revelatie a propos de Laptareasa lui Vermeer. Atunci si acolo am inteles si eu in sfarsit de ce e extraordinara pictura aceea si de ce nici o copie nu ma convinsese ca ar fi fost ceva de capul ei.
Nu stiu cat a fost campanie publicitara cat nebunie colectiva.
Cred ca in general operele pe care le apreciem sunt rezultatul unei forme sau alteia de grandomanie.
Hm, dar ce a declansat nebunia colectiva? 🙂
De cate ori ai fost la Rijksmuseum?
4-5 ori… ceva de genul asta