Inainte era cincinalul. Toata lumea stia ce a facut in ultimul cincinal si ce va face in urmatorul.
Astazi in Romania se traieste pe cinciminutal. Nimeni nu stie ce va face in urmatoarele 5 minute (exagerez, dar daca inlocuiti cu o perioada mai mare de cateva zile va fi adevarat). Programele teatrelor, programele de spectacole, locatii de evenimente, etc, etc nu sunt cunoscute pe mai mult decat 1-2 saptamani. Vrei sa mergi in Romania in 3 luni si vrei sa-ti faci programul de acum? Nu se poate! Chiar si cu doua saptamani inainte daca vrei sa iei un bilet trebuie sa stai la coada.
La nivel personal romanul se crede spontan. Anume spune ca maine va face ceea ce are chef cand se trezeste, face ceea ce simte, etc. Dar apoi il auzi cum se plange de instabilitate.
Lipsa unui plan clar pe termen lung inseamna ca omul ajunge sa fie, de fapt, sclavul toanelor celor din jur. Pana una alta daca cand il intreb pe Gica daca mergem la o bere peste 8 saptamani, Sambata seara la 8PM cand ajung la Brasov, si el imi raspunde nu stiu, da-mi un telefon si vedem atunci… De ce, atunci, Gica se plange ca guvernul nu stie astazi ce va face maine ?
Putina reflexivitate n-ar stica ! Dar ii pasa lui Gica de reflexivitate ?
Problema pare sa fie pe cine suni 🙂 Eu cand am sunat sa zic ca sunt in Bucuresti intre datele alea si alea, ne vedem la un pahar de vorba? Raspunsurile au fost in esenta da 🙂
Dar cinciminutalul suna bine 😀
::)) Funny … deci inteleg ca nu l-ai sunat pe Gica 😛
Anyway … problema nu era de bere … era de alte chestii 😉
ai surprins o trăsătură foarte importantă a românilor…
Aș vrea eu să cred că toți oamenii sunt niște flaneur-i, dar din păcate în cazul acesta bănuiesc că e un simplu semnal că nu mai ești în realitatea lui Gică.
Simplu ! mai întâi pentru că Gică raspunde de el nu de o multime . Apoi pwntru că Gică nu are mijloacele guvernului , și deși depinde de el aparent cum am spus , depinde în fapt de factori ca de ex. de guvern care poate de ex . sa suspende trenul iar Gică nu-l poate porni cînd vrea el . așa dar sunt nivele la care planufucarea de tip cincinal trebuie ca de ex. circulatia trenurilor in urmatorii 5 ani pe o linie care se va construi peste 4 ani , iar pe de alta parte spontaneitatea este necesara când , neplanificat , o mașină își pune în program , tot spontan , sa dea peste tine
eu vad problema altfel.
Inainte de revolutie, romanul avea un program f. strict, niciun fel de libertate.
Dupa revolutie, a venit cealalta extrema: o gramada de libertate, niciun program. Din cauza haosului celorlalti, chiar daca un om este minutios organizat pt urmatoarele 6 luni din viata, tot va interveni o invitatie MIINE la primarie cu actele, un mic accident rutier, o analiza in spital amanata si intarziata, un ambuteiaj colosal ci implica inca 1 ora in trafic peste estimarile zilnice, si de ce sa nu uitam, un project pe ultima suta de metri in care sefii cer astringent sa se stea peste program sa recupereze micile scapari ale planificarii.
In Occident, parerea mea este ca este o strictete mult mai mare decat in Romania actuala. Deja omul este mai organizat, planificat. Impactul inapoi in Romania este dur. ..
cat despre teatre, o sa argumentez intr–un singur mod: la piesele mari, joaca actori mari. Eu am vazut Iake, Take si Cadar, cu maestrii: Beligan (avea peste 80 ani), regretatul Dinica, si Vasile Muraru (de 2 ori). E greu sa gasesti bilete la asa piese, si e greu si sa vinzi la o piesa cu actor batran – e posibil peste 3 luni sa nu mai poata juca.
Sau la Olga Tudorache, care cu 3 zile inainte de un spectacol a anuntat amanarea din motive de sanatate. La cei peste 80 ani ai ei, se pot intampla multe – dar pt placerea de a o vedea, nu ma deranjeaza asta.
Concertele internationale, insa, sunt organizate cu cateva luni inainte.