Ai mâncat. Strângi toate de pe masă. Soția cu copii. La bucătărie deschizi mașina de spălat vase. Le pui (aproape) pe toate înăuntru făcând tetris/puzzle cum vreți să-i spuneți. Pui detergentul în mașină și când să-i dai drumul vezi ca nu mai are sare. Te duci rapid până la magazin să iei sare. Cum ieși afară începe să picure. Să te întorci să iei umbrela sau mergi la risc? Mergi la risc!
Cu pachetul de sare în mână intri în casă. Îl deschizi și deschizi și mașina de spălat să-l pui înăuntru. Când pui mâna pe pachetul de sare te strigă soția. “Adu-mi forfecuța să-i tai unghiile copilului!” Soția strigă asta pe engleză așa ca asta e traducerea și adaptarea mea. Pleci prin casa în căutarea forfecuței. În al treilea și ultim loc o găsești. O duci la soție. Soție zice “atrage-i atenția să-i pot tăia unghia.” Te schimonosești la copil numai numai să nu se mai miște. De fericire copilul sare într-o mișcare de călăreț galopând pe genunchii mamei. Încerci atceva. Cumva, cumva unghia e tăiată. Auzi un strigăt: “tatiii!!!” Celuilalt odor i s-a terminat intervalul de uitat la desene animate pe tableta. “Fă o pauză și te mai uiți mai târziu.” “Vreau să termin episodul! Bitte! Bitte! Bitte!” Ok, fie de la tine. Știi ca o să plătești înzecit pentru slăbiciunea asta.
Mă întorc sfoară în bucătărie. De ce sunt în bucătărie? Hmmm. Hai să-mi fac o cafea. Dau drumul la aparat, pun capsula, apăs butonul. Nu e apă în rezervor. Umple rezervorul. Iau cafeaua, sorb din ea și mă îndrept spre living. Pe drum văd pachetul de sare deja deschis. Îl pun în mașina de spălat vase. Îi dau drumul. Iau cafeaua. Văd o furculița “uitată într-un colț pe etajeră”. Las cafeaua. Pun furculița în mașina de spălat. Iau din nou cafeaua și merg în living. Misiune îndeplinită și vasele se spală.