De obicei lumea ramane impresionata de tablouri, probabil de acolo si expresia a ramane tablou. Sambata trecuta am ramas poza. Vizitam Arts Institute din Chicago deoarece vroiam sa revad sculpturile lui Brancusi. Din pacate pentru mine am nimerit in Chicago cu cateva zile inainte de deschiderea aripi moderne a institutiei de mai sus si nici una din operele lui Brancusi nu era expusa.
In subsolul institutului am descoperit insa o alta bijuterie. Este vorba de o expozitie a fotografului Canadian Yousuf Karsh. Karsh este un clasic al portretului fotografic si a imortalizat toate persoanele importante incepand cu Churchill in 1943 si continuand pana in jurul anului 2000 cand s-a retras din activitate. S-a remarcat prin folosirea luminilor de studio in munca sa si legatura cu teatrul si-a pus amprenta in opera lui. Lista celor pe care i-a fotografiat este foarte lunga si va las pe voi sa o descoperiti. Printre cei fotografiati de el s-a aflat si George Enescu (un portret interesant facut cu un an inainte de deces. )
Portretul care m-a impresionat cel mai mult a fost insa portretul lui Audrey Hepburn.
In opinia mea acest portret surprinde esenta feminitatii. Femeia din portret este fara o coafura lucrata, cu un machiaj minimal, fara bijuterii, nu i se vad ochii. Ma intreb daca aceasta poza ar aparea intr-o revista astazi. Nasul probabil ar fi considerat prea mare, urechea probabil prea scoasa in evidenta si parul probabil inacceptabil. Totul ar fi fotoshopat sau ar ajunge intr-o revista paparazzi ca sa ne arata cum arata o vedeta in viata de zi cu zi.
Poate merita mentionat ca Audrey Hepburn a facut celebra si “little black dress”. Efectul acelei rochii este acelasi ca al acestui portret cu cat mai simplu cu atat mai uimitor.
Excelentă comoara pe care ai descoperit-o în subsol! Sunt foarte de acord cu părerea ta despre portretul lui Audrey Hepburn.