Author Archives: Lucian

Aceasta este ultima saptamana a argumentelor. Sau poate e saptamana patimilor. Saptamana in care tot ce e mai urat in clasa noastra politica va iesi la suprafata si se va imprastia in toate directiile.
Deja de astazi, de luni, am citit ca artileria grea asteapta sa fie folosita. De la afisurile electorale ale unui partid care doresc sa dezinformeze votantii pana la anuntate demonstratii cat mai mari. Pana una alta regele Mihai, intr-o aparitie oarecum surprinzatoare la TV a definit poate cel mai bine situatia. Este pur si simplu vorba de tiganeala. Si probabil ca daca lipseste ceva din negocierile noastre cu UE este ca nu am cerut ca tiganeala sa fie un product specific romanesc. Sunt sigur ca o sa o exportam, doar e o combinatie perfecta intre prost gust, a-ti exprima opinia in gura mare si cat mai plastis… si in general sa folosesti ce ai mai bun in tine pentru a ingropa in gunoi si balegar pe oponent. Nu conteaza de ce o faci, pur si simplu simtand mirosul si senzatia de gunoi te face sa continui, te drogheaza si te lasi dus de val… mai ales cand ai o multime de gaini in jur care te incurajeaza.
Pana una alta in ultimul timp ambele campanii au degenarat in discursuri pentru animale. Nu cred ca ni se mai adreseaza noua ca electori umani, posesori ai minimului de inteligenta pentru a fi clasificati ca si apartinatori ai acestei specii, ci cred ca vorbesc unor babuini care nu au decat instincte animalice. Probabil ca asta le-au spus consultantii ca “romanii si asa este prosti”.
Ca sa fac o asemanare …. mi se pare ca si politicienii se ghideaza dupa audienta. Si daca ceva se vinde atunci il vor introduce in campanie. Nu conteaza ca e bine, rau, etic sau apropiat pozitiei pe care o au… pur si simplu, in metodologia capitalismului feroce, aduce voturi si atunci trebuie sa fie bine. Si atunci in loc de a se constitui in exemple si conducatori se pliaza pe asteptarile publicului doar pentru a obtine voturi.
Ma opresc aici…. imi doresc doar ca si politicienii nostrii sa aiba cei sapte ani de acasa, caci daca nu ii au aceasta saptamana va fi de cosmar si noi vom patimi.

Ma intreb de ce sa ma scriu…. Ma uit la stiri si senzatia de voma e ceva frumos fata de ceea ce simt. Ma uit si citesc ce s-a mai intamplat in ultimul timp. Sunt atatea schimbari in tara incat incep sa nici nu le mai tin numarul. Ma gandesc ca eu oricum nu vad decat o mica bucata din ele. Cine stie cate schimbari nici nu ajung la mine. De aici e clar ca tara fierbe. Da in clocot iar mamalaga (ma intreb care, caci pana acum nu cred ca am facut nici una!) sta sa explodeze. Daca credeti ca ce ati vazut pana acum a fost explozie…. va inselati…. poate sunt doar niste mici puseuri inainte de explozia finala. Explozia care rade totul, ca apoi natura sa renasca.
Poate ca sunt pesimist. Dar ascult si tot ceea ce aud este un lucram pentru voi si de o parte si de alta. Subit toate partidele par sa fie interesate de “popor”. Subit s-au scos de la naftalina vocalizele de tipul “Pentru tara si popor….” . Dar sa ne fie clar, si unii si altii ne vor voturile. Fiecare cu scopul lui…. sincer nici nu ma mai intereseaza care.
Vreau sa vorbesc despre un anume om…. e vorba de Monica Macovei. Acum ceva timp cineva ma intreba ce cred despre ea. I-am spus ceva de genul …. pare genul de om care e pasionat de ceea ce face, pasionata intr-o asa de mare masura incat uita de propria persoana si de lume. Astazi am vazut 100% cu ea … avea in confruntarea cu noul ministru de justitie, fata persoanei care nu mai intelege nimica din realitate. Pe de alta parte si virulenta noului ministru, atacul orb si tineresc in care se lansase ma punea pe ganduri. Aveam impresia ca priveam doi nebuni, doi nevrozati …. o discutii de ospiciu.
O intrebare imi pun …. suntem in situatia asta din cauza ca s-au nimerit niste nebuni in acelasi loc… sau poate am innebunit cu totii???

De 4 zile nu am mai citit presa. Pana astazi dimineata nu mai stiam nimica despre ce se intampla in lume. Singurul meu contact cu lumea a fost telefonul meu, care din fericire a ramas tacut tot timpul.
Astazi dimineata m-am apucat sa ma pun la punct cu cele intamplate. Bineinteles ca am ajuns sa ma uit din nou la balacaleara din viata publica romaneasca. Am auzit cuvinte ca “martieni si hoti” care in contextul in care au fost spuse iar sunau a aberatii de gradinita. Pana una alta am vazut ca interesul clasei politice romanesti s-a mutat destul de tare spre strainatate. Ori ce sa inteleg eu din miscarea asta. Ca din strainatate se pot obtine mai multe voturi decat in romania, sau cel putin exact acele voturi necesare pentru a intoarce situatia? Sau pur si simplu avand in vedere ca probabil 1 din 10 romani este plecat in afara statistic cel de afara cu aura lui de om civilizat se spera ca poate influenta si votul celor din tara? Sau poate ca tara e satula sa ii mai asculte, iar cei mai receptici sunt cei din strainatate.
Tot ce pot sa inteleg e ceva evident. Cei care au plecat au plecat dintr-o Romanie in care nu vor sa se intoarca. E normal sa isi doreasca o Romaniei mai buna si chiar vor sa se intoarca. Si pentru aceasta speranta care nu moare niciodata de a te intoarce de unde ai radacinile te mai implici si speri ca lucrurile se vor schimba.
Un lucru pot sa il spun sigur, de cand traiesc in strainatate simt mult mai puternic apartenenta la un popor, nevoia de a ma implica si sincer eu nici nu pot sa concep a nu ma duce la vot. Pe cand eram acasa ziua votului era o zi normala in care dadeam un ocol pe la sectia de votare. De multe ori eram saturat de discutiile de la tv si in cabina de vot ma hotaram mai mult pe loc cu cine votez (in special in cazul listelor care nu imi spuneau nimica). Tot timpul imi spuneam ca oricum votul meu nu conteaza pe partea cu listele, oricum se pierde in algoritme, in repartizari, reorganizari…. ce mai, era o varza totala.
Dar de cand traiesc pe alte meleaguri simt altfel nevoia de a imi exprima opinia. Vreau sa ma intorc in Romania, dar nu in orice Romanie, mai ales ca nu am fugit de acolo ci am plecat pentru studii. Dar votul, acest proces de a vedea argumentele ambelor parti (care din nefericire de cele mai multe ori nici nu exista!!!), a face un efort de a citi ziarele, de a lupta pentru informatie si a incerca sa iau din ea doar faptele reale, imi da sentimentul ca sunt aproape de tara, ca ma implic activ si ca imi impun sa ma implic in constructia Romaniei pe care mi-o doresc.

Mai demult citeam un mic pasaj despre prieteni. Era o bucatica a lu’ Conu Alecu. Acum ma gandesc la cele intamplate in ultimele zile prin tara… asa cum au mai ajuns la mine.
Din articolul acela reiesea ca prieteniile din aceste timpuri sunt pe interes. Nu mai exista prietenii fara interes, pure amicitii si oameni care sa se bucure de compania ta doar pentru tine, si nu pentru ceea ce esti. De cate ori nu ati auzit situatii de genul : “sunt prieten cu X, sigur o sa ma ajute cu treaba Y”. Si dupa ce amicul nostru a obtinut telul Y o sa gaseasca un nou tel Z pentru care are nevoie de un alt prieten, si tot asa… calcand pe spate de broaste testoase, trece un rau, doua …. dar pe broaste le lasa in urma. Daca ar fi sa fim sarcastici (sau poate doar realisti!) in fond toata viata noastra e un sir de calcat in picioare in stanga si in dreapta doar ca sa mai pui ceva sub propriile picioare si sa te ridici un pic mai sus.
Si daca o relatie de asta unu la unu are un fel de romantism in el, si poti sa justifici (cu sadism) ca intotdeauna se va gasi cineva caruia ii place sa fie folosit, exista si situatii mai ciudate si care mie mi se par mai scarboase. Acele situatii numite colaborare. Nu e nimica rau in notiunea de colaborare, raul apara doar atunci cand pentru un anumit tel se unesc doua unitati care sunt intrinsec necompative. Si atunci acest ying&yang al situatiei se comporta ca un tot unitar pana cand isi obtin telul, si cand acesta este atins urmeaza o adevarata implozie. Amanodoua tabere isi doresc telul si lucreaza pana cand il obtin, iar dupa ce il obtin urmeaza razboiul rece al acapararii telului pentru o singura tabara. La fel ca doi copii care sunt cuminti in asteptarea unui cadou asteptat si apoi se bat care sa se joace mai mult cu jucaria.
Daca ati avut rabdare sa cititi toate randurile de mai sus ….. nu o sa mai zic decat ca avem de-a face cu copii in politica, care se bat acum pe o jucarioara care au obtinut-o prin intrarea in UE. Nu mai conteaza ce au facut, ce au promis…. tot ce s-a intamplat inainte… un singur lucru e cel mai important sa castigi jucaria! Cu orice pret, orice ai spune indiferent pe cine calci. La copii vine la un moment dat un parinte si le ia jucaria…. ori parintii politicienilor suntem noi, asa ca eu zic… hai sa le aratam la vot ca noi suntem cei care le dam jucaria! Si eu zic ca e simplu sa facem asta, pur si simplu ne prezentam si ne spunem parerea…. sa stie ca ne uitam la ei, ca nu se joaca de fara supraveghere intre blocuri, si ca daca nu striga la noi sa strangem mai tare cureaua nu ne interereaza de ei!
PS: As adauga un motto: “Mergi la vot ca sa arati ca existi!”

…. sau saracirea garantata a noastra si a urmasilor nostrii

E o idee geniala. Daca cel care aplica la credit nu il poate plati, atunci sa il lasam mostenire in familie. Este o afacere perfecta pentru bancheri. Ca metoda e simpla, isi maresc piata, isi asigura venituri pe mai multi ani, etc., etc.
Exemple de genul asta ar fi mult mai multe. Coorporatismul si capitalismul salbatic isi fac din ce in ce mai tare simtita prezenta. Insa tot cei din corporatii au inceput sa se rupa de realitate. Nici macar nu mai au idee care e pretul care trebuie platit, sau cat costa actiunile lor. In mod clar politicile lor sunt bune si aduc bani din ce in ce mai multi lor si corporatilor pentru care lucreaza.
Dar ma intorc la ruperea de realitate. Si poate si mai important este faptul ca aceasta societate le-a dat lor ocazia sa ajunga unde au ajuns. Ori este clar ca acest castig al lor nu are valoare decat in cadrul societatii, daca i-ai muta pe o insula a lor bogatia lor ar avea mult de suferit. Deci pentru a-si asigura veniturile pe termen lung acestia ar trebui sa se ingrijeasca implictit si de societatea in care acestia isi desfasoara activitatea. Ford, fondatorul fabricii de masini, a plecat cu o idee as spune de bun simt cand s-a gandit ca salariul angajatilor de la fabrica lui sa fie conceput in asa fel incat ei sa isi permita celebrul model T. O astfel de gandire lipseste atat in Romania cat si in politicile mondiale.
Pana una alta nu e deloc inteligent sa iti tai craca de sub picioare, sau sa te ingrasi prea tare pe o craca subtire. Din cauza asta sunt ingrijorat cand vad ca tot ce inseamna coeziune sociala dispare incet, incet. Atunci cand vecinul tau o duce mai bine si tu o duci mai bine (nu mai ti-e rusine cu el, nu ii mai asculti vaicarelile, nu te obosesc certurile lor din miezul noptii). Ati auzit de tot felul de planuri cu numele de pensii private, asigurari de sanatate private…. si alte asigurari private. Ori oricine stie cate ceva despre asigurari stie faptul ca asigurand un grup mai mare si mai divers asiguratorul e mai stabil, si asiguratul e mai bine protejat. Sunt de parere ca efectele acestor decizii se vor vedea in 10-20 de ani. Din pacate cei care vor fi multi atunci vor fi si saraci, caci cel mai probabil nu vor intelege schimbarile care apar in aceasta perioada. Se vor uita in urma si vor spune ca au fost prosti ca nu au ales cum trebuie.
Oricum am ajuns unde am ajuns deoarece a existat un fel de solidaritate sociala, un fel de pact social. Acesta incepe sa se destrame si gandim din ce in ce mai mult in genul “dupa mine potopul”. Si acum se arata potopul…. incepe cu incalzirea globala, cu dependenta de petrol si multe altele. In momentele acestea cred ca cel mai important este sa ne vedem ca societate nu ca individ, sa incercam sa ne aducem aminte ceea ce ne spuneau bunicii si parintii despre relatii si sa incercam sa refacem coeziunea sociala. Sa simtit ca traim impreuna si nu separat, pentru noi!
Deci creditul pe mai multe generatii ar trebui sa fie mai degraba un debit. Ar trebui cum sa le lasam copiilor nostri o lume mai buna, nu sa ii ii impovaram cu greselile noastre inca de la nastere.