Author Archives: Lucian

Vineri dimineata am plecat din nou. Unde exact nu mai stiu nici eu. Stiam ca trebuie sa ajung la Schiphol, din cate imi aduceam aminte zburam cu KLM-ul. Nu prea eram bucuros…. nu prea imi plac conditiile de pe KLM. Autobuzul a venit la timp. Cu toate astea eu eram in statie de 10 minute si ma gandeam daca nu am uitat ceva pe acasa. Bineinteles ca pana atunci am verificat de 7 ori daca am sau nu pasaportul cu mine. Legea de aur este: atata timp cat ai Pasaportul, cartile de credit si laptopul esti Ok. Restul poate fi cumparat oricand.
In tren am atipit de cateva ori. Imi e grau sa raman treaz. Cu o seara inainte am fost la un chef. Imi place sa fiu obosit inainte de un zbor lung. Dorm mai bine, mai usor si mai adanc. La aeroport am avut primul soc… o coada de 200 de metri la check-in. Deja imi imaginam ca raman pe aeroport. Langa mine un cuplu de romani. Nu stiu de e nu intru in vorba cu ei, mi-e lene. Mai tarziu ii vad chinuindu-se sa isi faca check-in-ul electronic. Dintre toate pasapoartele din lume doar cele romanesti nu sunt citite de acele aparate. In sfarsit suntem speciali!!!
Apoi cele 7 ore de stat in avion. Ceva turbulente caci era furtuna deasupra insulei britanice. La un moment dat am recunoscut un semn in avion. Asta inseamna ca era a doua oara cand zburam cu acest aparat. Deja ma simteam mai bine, era ca intre vechi cunostiinte. Apoi, dupa aterizarea in Chicago obisnuita coada de la imigrari. De data asta a durat o ora jumate… se putea si mai rau. Ii sun pe cei de la care inchiriez masina sa ma ridice. Intarzie si ei, dar ajunge acelasi tip care m-a mai luat de nu stiu cate ori de la aeroport. Aceeasi masina, un Ford Focus, dar de data asta de alta culoare. Cel putin nu mai trebuie sa descopar toate butoanele pe unde sunt.
Peste o ora eram la Fermilab unde intru in primul seminar. Prin ultimele minute de la seminarul CDF (concurentii nostrii) care la cateva zile dupa noi ne confirma ultima descoperire cu o precizie de invidiat. Ce e cel mai important e ca iar suntem mai rapizi decat iei … si probabil cateva capete de acolo o sa cada.
Seara hotel. Acelasi … alta camera dar identica cu toate celelalte. Aceeasi unitate de AC care ma enerveaza in state. Somn. A doua zi 4AM camera de control de la D0, in tura de initiere la noul shift de tracking. Cel care ma invata e unul din cei care a construit o parte din detector. Invat foarte multe de la el, ma simt chiar bombardat de informatie. Lunch, putin shopping si din nou la hotel. Apropo hotel e mult spus, e mai degraba un motel, mai mult pentru camionagii si in fiecare noapte am impresia ca e intesat de fete vesele.
Acum sunt iar in tura. Tot training. In 5 ore plec spre alt oras pt un workshop. Ma asteapta 5 ore de condus si sper surpriza unul loc placut.
M-am saturat de drumuri…. imi lipseste linistea prorpiului apartament. Barem daca ar fi in scop turistic…..

Ultima saptamana a fost destul de agitata. Am avut parte de o poveste de dragoste (aici il aud pe Cristi Brancu spunand “o fumoasa poveste de dragoste”, caci la el toate povestile de dragoste sunt frumoase) si o sinucidere .  Amandoua situatii tragice si care cred ca au dat o gura de aer presei satula de scandaluri politicianiste.
Lucrul care m-a socat pe mine a fost faptul ca desi suntem in secolul 21 aceste evenimente sunt aduse in piata publica in forma lor originala. Presa a tarat-o pe profesoara de romana pe la toate televiziunile si a aratat-o bine de tot pe toate posturile. S-a vorbit mult si prost, s-au prezentat procese verbale si declaratii care ma intreb cum si de unde au fost obtinute.  Pe de alta parte in cazul sinuciderii au trebuit sa apara si poze, ca si cum nu era de ajuns tragedia in sine, mai trebuia sa si o vad.
Toate aceste lucruri imi aduc aminte  de institutia “medievala” a pietei publice. O piata pregatita pentru spectacol in care se gaseste stalpul rusinii, ghilotina, calaii , inchizitorii, cei doritori sa vada sange si suferinta si bineinteles nu pot sa lipseasca acei gura-casca.  Toata aceasta piata s-a mutat in televizor si in ziare. Esti invadat de ea si aproape nu mai poti sa scapi. Ma gandesc ca in vremurile indepartate probabil iti era mai usor sa te sustragi de la spectacolul animalic din piata, dar acum trebuie sa faci un adevarat slalom  pentru a evita aceste grozavii.
S-a scos in evidenta ca nu exista un cod etic al profesorilor. Dar in a face asta media nu si-a vazut barna din proprii ochi.  Mi-e mi se pare ca au disparut mai multe coduri: al profesorilor, al presei, al familiei… poate si altele. Asta inseamna ca toata societatea traieste fara nici un cod etic, l-am aruncat cu totii la gunoi, dar ne amintim sa citam din el in situatia in care ne-ar da mai mult legitimitate sau un argument in orice lupta. Chiar asa oare mai exista coduri?

Astazi dimineata in timp ce ma indreptam la servici mi-a picat o fisa. Ma tot gandisem de cateva zile ca ceva pare putred in modul in care se desfasoara viata politica de dupa referendul. Eu ma asteptam la alte reactii, la un vacarm mai mare si am observat ca apele erau oareceum mai linistite decat ma asteptam.
Si totusi sunt asa din cauza ca opozitia se afla intr-un sah serios. Avem parte de o opozitie care e impartita in multe tabere fiecare cu agende diferite. Pe de alta parte actiunea PD si PLD de a incerca sa treaca o motiune de cenzura e mult mai bine si rece gandita. Toate partidele vor reorganizarea guvernului. In acelasi timp ele ezita sa propuna un guvern deoarece stiu ca pe langa scaderea in sondaje vor trebui sa se lupte cu un parlament potrivnic. Iata ca PD-PLD isi joaca cartea acum, folosindu-se de valul numit Basescu si incercand sa utilizeze imaginea lui din propria campanie in lupta lor. Acum ca Basescu este din nou presedinte si ar trebui sa fie impartial politic, acestia partidele nu mai pot face apel decat la memoria celor intamplate si trebuie sa se descurce folosind inertia miscarii nemai putand utiliza locomotiva. Guvernul Tariceanul v-a pica cel mai probabil daca motiunea de cenzura ajunge in parlament. Motive pentru ca aceasta sa se intample sunt multe. Insa daca aceasta se intampla este ca si cum intreg parlamentul isi va taia craca de sub picioare. In cazul in care guvernul “pica” cel care va trebui sa numeasca urmatorul prim ministru va fi presedintele, si bineinteles o va alege cu grija, in asa fel incat guvernul sa nu fie votat si sa se declanseze anticipate. Acesta ar fi locul unde PD si PLD ar putea valorifica maxim.
Sau poate cine stie parlamentul va alege sa pastreze un guvern care nu il doreste doar pentru a nu fi demarate aniticipate. In orice caz cine a crezut ca o sa avem o vara linistita se inseala, ne asteapta o vara fierbinte si plina de furtuni

Ca si fotograf amator am invatat puterea decuparii. Ochiul de sticla al camerei se indreapta ascultator si imortalizeaza din intreaga realitate care ma inconjoara o mica bucatica pe care eu o consider speciala, interesanta sau pur si simplu e una din atractiile turistice ale zonei. In acel moment din intregul ansamblu de stimuli care ma inconjoara il aleg pe acela care isi lasa cea mai mare greutate asupra mea si hotarasc sa il imortalizez. Bineinteles ca daca m-as afla in acelasi loc in alta stare de spirit as imortaliza o cu totul alta imagine. Vreau sa subliniez faptul ca atunci cand alegem sa imortalizam ceva, sa vorbim despre ceva, sa scriem despre ceva luam din toate lucrurile si evenimentele care ne inconjoara il alegem pe unul dintre ele si il ridicam mai sus decat celelalte. Si nu numai atat, nu numai ca alegem sa vorbim lumii despre acel lucru, dar o sa povestim din punctul nostru de vedere, luand in considerare experienta noastra, si propria noastra interpretare asupra lumii si lucrului respectiv. Deci nu numai ca influentam lumea din jurul nostru alegand sa vorbim despre un lucru pe care il alegem, dar o vom face numai din perspectiva noastra (altfel nici nu se poate!). Daca ati ajuns pana aici, v-as ruga sa retineti ideea ca a vorbi despre ceva inseamna a scoate acel lucru din anonimatul multiimii de subiecte posibile si a-l ridica un pic mai sus. Continue reading “Decupari …”

De doua zile s-a linistit furtuna. Sau mai bine spus s-a multat din nasul nostru in intimintatea camerelor conspirative. In ultimele zile am auzit cum se poate interpreta un rezultat cat de cat exact.
In mintea mea motivul pentru care se face un referendum e nu ca sa se arunce banii pe fereastra ci pentru a asculta opinia poporului. Pana una alta probabil ar fi suficient un sondaj de opinie bine facut, dar ca sa fie recunoscut de toata lumea se cheama toata opinca la vot ca sa se ia o hotarare. Cine isi toceste opincile si ajunge si sa voteze inseamna ca e o persoana care ori s-a plictisit sa iasa din casa ori probabil ii place sa aiba un cuvant de spus cu ce se intampla cu el. Cel care nu isi toceste opinca ori e lenes, ori nu ii pasa… ori face un fel de greva japoneza, sau cine stie poate vrea sa salveze cativa copaci. Continue reading “Calcule, strategii si proiecte in fata mamaligii rasuflate”