Author Archives: Lucian

Dupa o saptamana in Romania am ramas naucit. Toate localurile care par cu staif nu au bere romaneasca. E de-a dreptul incredibil ca sa ceri o bere romaneasca si sa ti sa spuna ca nu au decat marci straine. Daca credeti ca staif inseamna ceva mare … va inselati. Berea romaneasca nu o intalnesti la Motoare in Bucuresti, si nici in Livada Postei in Brasov. Mi se pare de groaza … si am simtit globalizarea pe pielea mea. Micul romanesc il mananci la terasa si berea daca o vrei tot romaneasca ori o aduci de acasa ori dai o fuga pana la buticul din colt ca sa o iei. Daca in alte tari mi se pare ca se incearca sa se promoveze berea locala la noi e tocmai pe invers. Si ma intreb si va intreb: “De ce?”

Cu aproximantiv un an in urma Romania era in clocot. Toata lumea discuta despre campania cei mai mari romani (parca asa era numita). Acum se discuta intru-un ziar despre cele nu stiu cate minuni ale Romaniei. Pana una alta aceste campanii sunt bune ca sa popularizeze obiectivele turistice din tara. Sau intr-o anumita masura a aminti de a ne aminti de anumite imagini din “trecutul glorios”.
Dar de aici pana la a face tot felul de topuri mi se pare o tampenie. Probabil ca vine de la maestrii de marketing care stiu ca o actiune interactiva sau pseudo interactiva se vinde mai bine. Dar de unde si pana unde pot sa ma apuc eu sa compar Sibiul cu Samisegetuza, Ateneul cu Pelesul ? Pana una alta observi ca trebuie sa te hotarasti intre un oras , cladiri sau chiar un cimitir (cel de la Sapanta). Ori cum as putea eu sa spun care e mai tare? Ori tocmai a spune ca un obiectiv e mai important decat altul nu inseamna un fel de discriminare?
De unde vine dorinta asta de a stabili cel mai cel. Oare prin asta nu inseaman sa negam ca fiecare lucru si om este special si ca a ii compara inseamna a ne uita numai din anumite unghiuri, taind si excluzand tot ce nu ne intereseaza? De ce sa punem efort intr-un asemenea demers???

Peste cateva zile o sa vizitez Romania. Nu e mare lucru dar de un lucru imi e groaza. De Otopeni. Toate bune si fromoase in aeroport, toate bune si frumoase si in Bucuresti. Doar ca legatura dintre aceste doua obiective este inexistenta. Daca am fost in orase care nu le cunosteam si nu am fost ingrijorat de a ajunge de la aeroport la destinatia mea finala, nu acelasi lucru este valabil si in Bucuresti.
In primul rand nu inteleg toata treaba cu excusivitatea unei firme de taximetrie. Nu inteleg de ce in conditiile economiei de piata o singura firma poate obtine monopolul asupra transportului de taxi de la aeroport. In Beijing am fost socat sa vad ca in fata aeroportului e o coada de cativa kilometri (da!) de taxiuri care asteapta in linsite. In plus nici macar nu erau de la aceeasi companie. Ca si cand si autoritatile locale ar fi in cardasie cu aceasta firma de taximetrie de la aeroport nu exista decat o singura linie de autobuz si aceea nu ajunge in punctul cheie al capitalei. In mod normal Gara si Aeroportul ar trebui sa fie unite de o linie de autobuz ca sa dea ocazia calatorului sa isi faca conexiunea cat mai rapid. Nu sa iei un autobuz dintr-un loc , sa te cobori pe altundeva sa te pierzi pe alte autobuze si metrouri pana cand sa ajungi la Gara de Nord.
Pana una alta se pare ca aeroportul e o afacere sigura de a mulge bani de la turisti , sau de la calatorii de rand si nimanui nu ii pasa de acestia. Nici nu vreau sa ma intreb de ce pana acum nu exista o linie de metrou sau tren rapid de suprafata inte Aeroport si Bucuresti…. Din pacate in cativa ani de zile aceasta interoperabilitate intre aeroport si transportul catre bucuresti va deveni un gat de palnie care va duce probabil chiar la colapsul aeroportului.

Sunt sau nu sunt bloger… poate ca da poate ca nu. Unii probabil o sa spuna ca scriu prea rar, altii ca scriu pe niste subiecte ciudate si care nu intereseaza pe nimeni. Si la o adica ce ma intereseaza pe mine. E treaba lor ce gandesc. Imi aduc aminte cand mi-am pornit primul meu blog a fost in primul rand un nou mod de a ma exprima pe mine. Un alt mod de a transmite ceea ce sunt eu si ceea ce gandesc, in general sau in anumite momente, unor prieteni. Apoi cu timpul m-am bucurat ca pagina mea a fost vizitata de 100, 200 … 1000 ori. Si totusi daca stau sa ma gandesc numai de comunicare nu a fost vorba, desi aceea prima pagina a avut probabil peste 1000 de vizite nu cred ca am avut mai mult de 50 de comentarii. Deci toata expectativa de dialog de cand am inceput acel blog a fost in zadar si era mai mult un monolog, un fel de jurnal public. Continue reading “Despre blog si bloggeri …”

A venit momentul sa va vorbesc despre banane. Si nu despre orice de banane ci despre milioanele de banane asiatice. China statul cu cea mai mare populatie din lume e plin de banane. Cel putin asa spun ei cand se refera la miloanele de adolescentii care desi galbeni de dinafara (culoarea pielii) au sufletul alb, sau de occidental. Si in China la fel ca in alte locuri din lume incepe o noua lepadare de tot ceea ce a insemnat trecut si fara prea multe frustrari se trece la o noua imagine si cultura. Normal ca e vb de cea occidentala. Am trecut si noi prin acest proces. Acum suntem in alt proces, cel de a ne defini brandul… sau mai bine spus identitatea nationala. Dupa ce am aruncat absolut totul la gunoi, acum ne intoarcem la lada de gunoi sa gasim acel obiect pe care numai un roman l-ar fi putut lepada si sa il punem la rang de brand. Si probabil nici nu concepem ce e ala un brand, dar e ceva cu care ramai pentru toata viata. Ori daca pana acum nu avem asa ceva inseamna ca nu existam, sau ca nu ne acceptam asa cum suntem.
Pana una alta diversitatea e ceea ce o sa dispara in cativa ani si o sa ne lipseasca. Daca va intrebati de ce strainii privesc cu entuziasm satul romanesc e din cauza ca acolo vad o lume diferita de ceea pe care o stiu ei. Pana una alta turismul inseamna sa vezi si altceva… asa ca aveti grija cum copiati… caci atunci cand ajungi o copie nu ai valoare. Esti pur si simplu o copie, o replica fara valoare a unei opere de geniu. O copie se poate pierde fara prea multe plansete, dar originalul e cel mai important. Ori as vrea sa incepem sa ne definim ca romani si sa terminam cu bananierii si stroto-camilele caci toate acestea nu fac decat sa ne toceasca la niste sabloane.