SupraProstire

Dupa cum probabil stiti, acum cateva zile am fost in Romania. Ma socheaza ca de fiecare data cand merg acasa la parintii mei la cablu sunt din ce in ce mai multe canale romanesti. Probabil o sa ma intrebati: “ce e rau in asta?”. Mi se pare ciudat ca la o tara de 22 de milioane de locuitori cu aproximativ 50% din locuitori traind in zona rurala numarul de televiziuni sa fie mult mai mare decat in Olanda o tara cu 16 milioane de locuitori. Pana una alta paleta de optiuni este atat de larga incat banuiesc ca este greu sa nu gasesti ceva care sa nu te pironeasca in fata televizorului pentru cateva ore bune din zi. Fie ca este o emisiune mondena sau o emisiune politica te simti legat si lipit de sticla sau plasma ferestrei tale catre lume. Si asa am fost si eu , in cele cateva zile cat am stat acasa am stat uimit in fata televizorului. Uimit ca unele dintre emisiuni sau chiar canale isi gasesc audienta. Am simtit ca sunt martorul unui Jerry Springer generalizat, un show la care esti oripilat de ceea ce vezi si totusi, paralizat parca, nu poti muta pe alt canal. Am vazut un minunat documentar cu o starleta porno si din juma de ora de emisiune nu mi-a ramas in cap decat catelul ei , care “nu o sa moara” si faptul ca am fost martorul unei discuti de umplutura cu varul ei. O alta emisiune a fost cu unele fete pe la mare care cautau sa se aranjeze cat mai cat si apoi sa mearga in cluburi. Ce mai, m-am uitat ca la circ!

Pana una alta, colaterala acestei inflatii de posturi romanesti este disparitia posturilor straine. Mi s-a parut ca anumite posturi straine dispar incet, incet din grila si din echilibrul dat de a vedea mai multe lumi universul se reduce la media romaneasca. Asta imi aduce aminte de tipul de televiziune care l-am vazut in Chicago si in care stirile cele mai importante erau cele locale nu cele nationale, sau ce sa mai pomenim de cele internationale. Asa ca mi s-a parut ca procesul de auto-minciuna si auto-indobitocire incepe sa dea roade. Bineinteles ca cineva castiga de pe urma acestui proces, din pacate nu multi. Sau poate gresesc… multi isi vor capata linistea sufleteasca auto-mintindu-se si devenind dependenti de surogatul intins pe tava de fereastra catre lume….

Lumea (nu mai) citeste !

Ieri am aflat ca Lumea nu mai citeste pe TVR Morar & More . Cand am mai citit si motivele m-am ingrozit. Se pare ca lupta pentru galagie o sa se dea in direct la televiziunile din Romania. Aparent dupa Revolutia in direct se traieste in Romania in direct. Nici nu stiu cine mai traieste, la cate posturi tv sunt si avand in vedere ca toata lumea e la TV numai ca sa faca zgomot.
Anyway, emisiunea asta era una din emisiunile pe care le urmaream saptamanal din strainatate. Sunt curios sa vad ce o sa mai scoata din program … In nici un caz nu o sa-mi pierd timpul uitandu-ma la emisiuni cu politruci.

In jurul focului de tabara

Din nou sunt pe drumuri, departe de casa. Ma aflu cu 150 de colegi intr-un castel la o scoala de fizica organizata de CERN si JINR.  Suntem in Cehia si ne-am bucurat de vremea buna si de cursurile foarte bune de pana acum .  Nu in fiecare zi te intalnesti cu cei dupa a caror carti ai invatat in timpul universitatii.  Surpriza vine de cele mai multe ori seara, cand incep sa se organizeze diverse activitati.  Aseara am facut un foc de tabara…. Muzica de chitara, toata lumea cantand in jurul focului…. O seara de neuitat. Si cand si profesori cu care lucrezi in timpul zilei se alatura unor asemenea petreceri nu poate fi decat si mai interesant !

Diferente , atitudini…

Sambata am fost in Praga. Cine nu a ajuns inca in Praga, sa o faca! E un oras absolut superb. Din pacate turul organizat a fost un pic prea rapid caci programul a fost foarte incarcat. Cu ocazia asta am vizitat si Universitatea Carol, cea mai veche din europa centrala fiind infintata la 1347. In sala de festivitati am avut onoarea sa fim primiti de fostul rector al universitatii, profesor de fizica. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost o asertiune a lui cum ca o Universitate nu trebuie privita in functie de numarul de studenti ci de numarul de doctoranzi. Se pare ca in Cehia, la fel ca in orice alt loc din lume educatia studentilor este o activitate conexa la cea de cercetare si nu activitatea principala sau menirea universitatii. Universitatile sunt privite ca centre intelectuale si nu ca fabrici de absolventi. Oare pe cand o astfel de atitudine si la noi?

PS(later edit): Ce nu va place in sistemul universitar romanesc? Ce ar trebui schimbat?