O tara de dictatori drogati

Episodul Top Gear de Duminica seara a scos la suprafata niste atitudini pe care eu le consider din epoca medievala. Intr-un post anterior am spus ce si de ce m-a impresionat in acest episod filmat in Romania. Eu l-am considerat fair, insa altii au gasit ca modul in care a fost reprezentata Romania nu a fost tocmai “asa cum trebuia”. Un numitor comun al comentariilor a fost : “De ce au trebuit sa ii arate pe tigani?”.

Cred ca nici nu are rost sa vorbesc de toleranta in aceste conditii. E clar ca lipseste. Un alt lucru ma frapeaza si mai tare! Ma frapeaza dictatorialitatea opinilor pe care le aud. Hammond spunea in acest episod Top Gear ca frunzele erau vopsite in momentul in care Ceausescu trecea prin tara. Eu inteleg ca unii din romani ar dori ca imaginea romaniei sa fie “pictata” in asa fel incat sa dea bine. Nu se pune problema de realitate sau de fundal scenografic, e vorba doar ca noi, ca niste mici dictatori vrem sa dam realitatea la o parte, si sa vedem doar ce da bine. In plus, tot ca niste dictatori, dorim sa ii facem si pe ceilalti sa vada numai ce vrem noi.

Atitudinea rationala atunci cand vezi asemenea “atacuri” la imaginea Romaniei ar fi sa te intrebi de ce in secolul XXI mai exista sate de tip Borat in Romania. Prin ce mecanisme sociale si economice aceste ultime redute ale secolelor trecute coexista cu Mall-uri de ultima ora? Sunt acei oameni din satul Borat un fel de populatie amish care doreste singura sa se izoleze de viata moderna sau sunt pur si simplu un fel de drop-outs ai societatii noastre?

Pana una alta e clar ca e mai usor sa pui niste lucruri sub covor, sa le ignori si sa te prefaci ca nu exista decat sa pui mana sa le schimbi. Ca tot am vorbit de Ceausescu la inceputul acestei postari, ma intreb care e diferenta intre oamenii care vopseau frunze in jurul lui Ceausescu si cei care vopsesc frunze in jurul principalilor candidati la presidentie? Pana la urma toata aceasta atitudine tine de ceea ce inteleg romanii prin ospitalitate. Ospitalitatea la romani tine in a tine in puf musafirul intr-o atmosfera de Las Vegas (butaforie curata de multe ori) si de a-i servi pe tava o realitate paralela. Pastrarea camerei de la strada imaculata si virgina pentru musafiri, culcarea musafirilor in patul conjugal in timp ce stapanii casei se retrag pe canapea sunt lucruri care le vad pregnant in Romania si nu le-am vazut in strainatate. Pana la urma ajung la concluzia ca exista un fenomen de mitificare a lumii in care traiesti. Si, din pacate, aceasta dare peste cap doar pentru ca totul sa fie perfect pentru musafir o vedem ca ia dimensiuni grotesti. Sa imi spuna si mie cineva ce diferenta e intre butaforia mitingurilor de pe vremea lui Ceausescu si mitingurile electorale de astazi ?

Sincer mi-e si groaza sa continuui acest articol! Singura concluzie pe care pot sa o trag este ca distanta intre ceea ce suntem si ceea ce credem ca suntem e cum se poate mai mare la noi, la romani. Ne drogam singuri cu prafuri a unei realitati total paralela cu noi si apoi ucidem pe cei, care picati din cer, nu sunt obisnuiti sa ignore lucrurile pe care noi le ignoram cu naturalete. Din acest punct de vedere multi romani traiesc intr-un fel de Matrix auto impus, iar prin servilitatea celor din jur, acest cocon de matase nu numai ca nu e deranjat dar e intarit si imbunatatit. Din punctul asta de vedere am impresia ca suntem un fel de societate vasala.

In plus, ca sa se mai si complice treburile trebuie sa existe pentru fiecare roman doua realitati paralele. Una sociala si una personala. Omul poate sa fie cat se poate de diferit in cele doua relitati si fara nici o mustrare de constiinta astazi poate lauda si vorbi de bine o persoana (de obicei de fata cu ea) pentru ca apoi sa devina in particular cel mai mare dusman al ei. Un fel de ciocoism social as spune.

Intrebarea pe care mi-o pun e pana unde ? Acest efort de a te minti, de a tine cont de n’spe realitati paralele trebuie sa coste. Probabil multa energie e folosita pentru ca in loc sa accepti o realitate care nu iti e pe plac sa cumperi realitatea pe care o doresti. Pana una alta sa nu uitam ca in ’89 una din cauzele revolutiei a fost si aceasta viata duplicitara… dar daca regimul atunci s-a schimbat viata duplicitara continuua sa traiasca in venele noastre. Cat mai ducem boala asta pe picioare?

PS: M-am saturat sa aud “Ah, chiar asta trebuiau sa arate?”. Aud acest lucru si de la oameni din Romania si de la romani plecati in afara. Cred ca e vorba de o lipsa de asumare a realitatii, a mediului din care provii.

PPS: O amica, comentand ciupercaraia de vile aparuta in zona ei natala, spunea ca acum in libertate fiecare cetatean al Romaniei isi doreste propria casa a poporului.

PPS2: Cei care au citit acest articol poate vor gasi interesante si urmatoarele articole scrise de mine mai de mult : Despre asumare ca stil de viata , Romania mea, Romania ta … si Libertatea negativa .

Top Gear – episodul in Romania

De ceva timp s-a terminat episodul Top Gear filmat in Romania.

Personal mi s-a parut un episod “fair” si care a portretizat Romania cu bune si rele. Persoanele care vor fi deranjate de modul cum a fost portretizata Romania cred ca au probleme cu a accepta tara asa cum este.

Mai jos cateva puncte care le-am remarcat:

  • Remarcile sarcastice la adresa masinilor din Mamaia. Cine vede acele imagini ca o admiratie a lui Clakson se inseala amarnic.
  • Includerea Daciei Sandero a fost probabil o reclama sanatoasa la adresa Dacia. In plus cele spuse de May chiar cred ca au fost reale. Pentru cine nu stie el conduce uzual un Panda.
  • M-au deranjat in schimb unele greseli de genul clipul la Dacia Sandero in rusa/bulgara spunand ca e in romana. Sau cand May a facut incurcatura spunand ca soferul de tir vorbea in maghiara.
  • Filmarea la Casa Parlamentului cred ca a fost o decizie gresita. Mi-a placut foarte mult in schimb prezentarea arcului de triumf.
  • Am remarcat masinile parcate dublu un lucru rar vazut prin alte locuri.
  • Trecerea prin acel sat si referirile la Borat … sincer nu stiu care a fost ideea din spatele lor. Insa trebuie sa realizam ca asta e Romania, ca multe sate arata asa, ca multe drumuri nu sunt asfaltate, etc. Traind in Bucuresti, Cluj, Brasov, Iasi, Timisoara nu inseamna ca aceasta parte din Romania poate fi ignorata.
  • Drumul de la Bicaz Vidraru la Balea e groaznic. Iar prezentatorii au avut grija sa spuna asta clar si raspicat.
  • Toate carutele filmate in trafic. Iar un specific local.
  • Cel mai important moment al emisiunii a fost filmarea pe partea nordica a Transfagarasanului. Mi s-a parut impresionanta ca filmare si ca prezentare. Filmarile din helicopter au fost absolut fantastice. Nu tin minte sa fi vazut o filmare mai impresionanta a unui drum in toate editiile Top Gear.

    Daca se poate trage o concluzie e ca exista, asa cum am mai spus de multe ori, mai multe Romanii. Probabil trebuie ca societatre romaneasca sa se concentreze mai mult pe integrarea europeana a mediului rural romanesc.

    Stenograme, stenograme

    Zilele astea am dat peste niste stenograme care le uitasem in sertarul biroului meu. Vi le pun la dispozitie si va recomand sa le cititi cu atentie. Bineinteles ca am inlocuit numele adevarate cu cele ale unor personaje celebre. Orice asemanare cu personaje din viata politica romaneasca nu e intamplatoare!

    CAŢAVENCU (cătră grupul lui) : Ei, cum să-l trimeţi în Cameră, nene, pe stimabilul? Nu zic, are ideile, opiniile lui — şi eu respect ideile, numai să fie sincere, şi el e sincer, n-ai ce zice, — respect la orice opiniune!… Dar să-ţi vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive… asta nu mai merge… Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui…

    POPESCU: Nu, uite ce susţine Farfuridi, n-ai înţeles; susţine că adică după istorie — d-aia se teme el de zguduiri — nu trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de ginte latină. N-ai auzit, chiar a zis-o el: surorile noastre de ginte latină…
    […]
    CAŢAVENCU (cu aer de protecţie) : Voi dascălii sunteţi băieţi buni, dar aveţi un cusur mare: cum vă vorbeşte cineva de istorie, s-a isprăvit, are dreptate. (cu putere.) Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întâi şi-ntâi ?
    […]
    CAŢAVENCU: Ce străbun! ce nostru! Vezi că nu ştiţi! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează şi se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (grupul lui Caţavencu aprobă şi admiră, grupul lui Farfuridi şi Brânzovenescu, care s-a apropiat şi ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.)

    […]

    FARFURIDI (înţepat) : Da! progres! progres fără conservaţiune, când vedem bine că Europa…

    CAŢAVENCU (întrerupându-l lătrător): Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică…

    FARFURIDI (şi mai înţepat): Dă-mi voie… Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia publică…

    CAŢAVENCU: Nu voi să ştiu de ce zici d-ta.

    BRÂNZOVENESCU: Fireşte că nu vrei să ştii… nu-ţi vine la socoteală…

    CAŢAVENCU (şi mai lătrător) : Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… D-ta eşti advocat, eşti confrate cu mine…

    FARFURIDI: Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta…

    CAŢAVENCU (urmându-şi jocul) : Ştii ca şi mine principiul de drept, fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale…oneste bibere[8]…

    FARFURIDI: Da’ de onest n-ai încotro!… (grupurile Caţavencu şi Farfuridi încep a se despărţi, fiecare de o parte.)

    CAŢAVENCU (cu totul înţepător) : Stimabile, nu ştiu pentru ce d-ta mă prigoneşti de la o vreme… Ce ai cu mine? Suntem în faţa alegătorilor, stimabile:or, nu încape pică; să luptăm: d-ta o să-ţi pui candidatura, o ştim; eu ţi-o declar că mi-o pui pe a mea… luptă electorală! şi ştim că lupta electorală este viaţa popoarelor… De ce te revolţi contra adevărului ? în contra dreptului?…Oneste bibere, onorabile!… (aprobări din partea grupului)

    FARFURIDI (izbucnind) : Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte „Răcnetul Carpaţilor”, pe de altă parte chiverniseala confraţilor; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar!… Urlă târgul, domnule…

    BRÂNZOVENESCU (trăgându-l de mânecă) : Tache! Tache!

    FARFURIDI (smucindu-se) : Ia lasă-mă-n pace, să mă răfuiesc odată cu domnul… Ce adică, noi nu ştim, nu vedem, orbi suntem? d-ta eşti candidatul prefectului…

    CAŢAVENCU (râzând) : Eu sunt candidatul grupului tânar, inteligent şi independent… Onorabilul, venerabilul nostru prezident — (îl caută cu ochii) unde e venerabilul prezident? nu-l văz… — va proclama, pe cât ştim, astă-seară pe candidatul comitetului dv. — comitetul dv. —…Or, dacă voi avea onoarea ca să mă agreeze şi comitetul dv…. căci e al dv. …

    FARFURIDI (fierbând mereu) : Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale…

    BRÂNZOVENESCU: Tache! Tache, fii cuminte. (îl trage de mânecă, Farfuridi se smuceşte)

    CAŢAVENCU (cu ton batjocoritor) : Adică, dă-mi voie, d-ta nu mai eşti al comitetului! (grupurile se desinează distinct de două părţi şi se privesc cu încordare)

    FARFURIDI: Da, eu nu mai sunt, eu care am susţinut totdeauna partidul… şi d-ta, care l-ai înjurat totdeauna… eşti!

    CAŢAVENCU: Dă-mi voie!…

    FARFURIDI (furios) : Ce voie! ce voie!… Vii cu moftologìi, cu iconomìi, cu soţietăţi, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară… cu dăscălimea d-tale, (mişcare în grupul Caţavencu) cu moftangiii d-tale…

    […]

    FARFURIDI (continuând) : Cu grupul (umflând cuvintele) inteligent,… independent,… impertinent! (porneşte spre fund cu Brânzovenescu şi cu grupul lor.)

    […]

    FARFURIDI (ieşind prin fund) : Vă-nvăţăm noi, papugiilor!

    GRUPUL CAŢAVENCU: Afară! afară! (urmăreşte în fund pe cei din grupul Farfuridi)

    Si totul se termina cu:

    CAŢAVENCU (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele) : Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

    PRISTANDA: Curat constituţional! Muzica! Muzica!

    Pentru cei interesati gasesc stenograma completa aici.

    Ermetism elitistic

    Premiile IgNobel au calitatea ca prima data te fac sa razi si apoi te pun pe ganduri.  Unele din  conferintele organizate prin Romania prima data te entuziasmiaza si apoi te fac sa plangi.

    Un exemplu e si seminarul “Improving the Dialogue with Society on Scientific Issues”, organizat de CNRS – Consiliul National pentru Cercecetare Stiintifica al Frantei si Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara “Horia Hulubei”, cu sprijinul Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica si a Ambasadei Frantei la Bucuresti.  Programul complet il vedeti pe aici.

    M-am bucurat sa aud de o astfel de conferinta in Romania. Apoi vazand vorbitorii am inceput sa imi pun intrebari. Dupa cateva raspunsuri am inceput sa plang.

    Personal nu cred ca cei chemati la aceasta intrevedere fac cu adevarat dialog cu societatea pe teme stiintifice. Imi pare rau ca nici o  persoana din media nu apare pe afisul conferintei. La fel nici o persoana care se ocupa cu disiminarea stiintei in media online nu e prezenta.

    In aceste conditii adunarea mi se pare una inchisa ermetic si foarte putin indreptata spre societate, societate pe care ar trebui sa se puna accentul in acest proces.

    O sa incerc sa urmaresc pe cat posibil conferinta in online Vineri si poate revin cu amanunte.

    Calcule politice

    Dupa sesiunea cu magneteii de ieri si ceva mai multa lectura din “Critical mass” de Philip Ball m-am hotarat sa continuui exercitiul de punere a politicii Romanesti actuale in cifre.

    Am presupus ca raspunsurile candidatilor la prezidentiale de pe Busola Politica reprezinta si pozitia partidelor din care provin.  La fiecare intrebare raspunsul poate lua una din valorile (-2, –1, 0, 1, 2).   Astfel la fiecare intrebare se poate defini distanta intre raspunsurile a doi candidati ca diferenta dintre cele doua numere ridicate la patrat.  Insumand la toate cele 22 de intrebari obtinem un numar care ne spune cat de apropiati/diferiti sunt cei doi candidati si prin extindere partidele lor.  Aceste numere le gasiti in figura de mai  jos:

    image

    Interesant mi se pare faptul ca distanta minima la acest nivel este intre Mircea Geoana si Crin Antonescu, distanta maxima intre Crin Antonescu si Traian Basescu.  Per ansamblu distantele pot fi considerate relativ mici avand in vedere ca distanta maxima nu reprezinta decat 45% din distanta maxima posibila (352).  Distanta minima este surprinzatoare avand in vedere ca avem de a face cu doi lideri ai unor partide care ar trebui sa fie polarizantii spectrului politic din punct de vedere doctrinar.

    Putem extinde acest concep al distantei si sa calculam care ar fi configuratia parlamentului care ar asigura echilibrul.  Consideram ca putem avea doar doua tabere in parlament opozitie si putem calcula distanta dintre cele doua tabere.  Procedura e similara celei mai de sus cu diferenta ca valorile din fiecare tabara se aduna, si apoi se face diferenta dintre cele doua valori.  Pentru a avea o reprezentare corecta a reprezentarii parlamentare vom pondera valorile cu proportia din parlament a partidelor (procentele din parlament le-am luat de aici ). Pentru grupul minoritatilor si independenti am considerat ca toate raspunsurile lor sunt egale cu valoarea zero.

    Prin acest procedeu putem obtine o valoare intre 0 (reprezinta situatia cand ambele tabere ale parlamentului sunt egale) si o valoare maxima egala cu 88 (reprezinta un parlament impartit 50%-50% si cu opinii total in opozitie).  Coalitiile favorizate sunt cele care au minimul acestui parametru. Putem avea 7 combinatii prezentate mai jos:

    image 

    Observam ca minimul e obtinut pentru o coalitie PNL+PDL impotriva PSD+UDMR.  Interesant de observat este ca cele mai mici 3 valori sunt obtinute in cazul coalitiei PNL+PDL si alt partid.  Coalitia de facto  din aceste zile  din parlament (PNL+PSD+UDMR) observam ca are o valoare maxima si deci este foarte putin probabil ca sa se reziste pentru mult timp.  Coalitia PDL+PSD observam ca a avut o valoare medie.

    Acest model prezentat mai sus este oarecum simplist. Celor care doresc sa se documenteze pe acest tip de argumentatie le recomand lucrarea: “Optimizing Conflicts in the formation of Strategic Alliances” de R.Florian si S.Galam.