Paradoxuri prezidentiale

Randurile de mai jos reprezinta ganduri care ma framanta de cateva zile. Nu sunt decat asternerea in scris a acestor framantari.

Totul pare vraiste, fara noima. Ori eu sunt adeptul teoriilor conspiratiilor or in spate exista o lucratura care incearca sa se acopere din plin. In ultimul caz, totul e posibil sa fie rasturnat pentru a avea sanse mai mari de realizare. Realizare a ce ? Nu stiu. Am impresia ca suntem in momentul din Pendulul lui Foucault in care nu stim daca lista pe care o avem e un plan bine pus la punct sau o lista de cumparaturi. (Sper sa nu ma insele memoria cu acest episod pe care mi-l amintesc.)

De ce avem 14 candidati la prezidentiale ?

De ce avem de ales intre atatia candidati? In 2009 am avut 12, in 2004 tot 12, in 2000 tot 12. Initial am plecat de la ideea ca am avea inflatie de candidati dar se vede clar ca nu este asa. Parerea mea este ca sunt asa de multi pentru ca avem de-a face cu o coalitie transpartinica si transinterese pentru a impiedica cel mai bine cotat candidat pentru a lua o victorie rasunatoare si a deveni, direct din primul tur, presedinte. Bineinteles ca unii din cei 14 au rolul de erodare a numerelor doi si a se asigura ca cel mai periculos contracandidat nu se califica in turul 2.

Primii doi trei au intotdeauna cam 70-80% din votrui. Si prin urmare restul de facto nu conteaza, cel putin in prima faza. Caci in faza a doua e foarte important, cel mai important, candidatii de pe locul 3-4. Acestia au puterea imensa de a inclina balanta. De aceea e nevoie de 14 candidati pentru a se asigura ca exista un tur II.

Cum toata lumea stie ca urmeaza un tur II sunt sigur ca cele mai “nucleare” dezvaluiri urmeaza sa le auzim incepand de lunea viitoare.

Cand a inceput marele balet ?

Trebuie ca au existat pozitionari si repozitionari. Ba chiar trebuie sa fie existat si actiuni de “urgenta”. Nu-mi este clara logica lor, dar in mod sigur au o logica. De pilda intrarea, pe ultima suta de metri a lui Melescanu in cursa. De ce a asteptat pana la sfarsit ? La fel, de ce Monica Macovei a asteptat pana in buza campanie sa-si faca inscrierea in cursa ? Bineinteles ca a te anunta prea devreme te face o tinta usoara. Dar a amana prea mult inseamna ca iti atragi mai greu simpatizantii.

Si apoi sa nu uitam alte lucruri care s-au intamplat si pe care probabil nu le intelegem in adevarata lor imagine. De pilda modul usor in care Antonescu, intre 2013 si 2014 a pierdut presidentia PNL si noul adus in partid Iohannis a castigat, unanimitate, PNL-ul. Apoi a urmat fuziunea cu PDL-ul, dusmanii de moarte si sustinatorii lui Basescu. Sa fi fost Iohannis “calul troian” care sa rupa USL si apoi sa reunifice PDL cu PNL ?

De ce Monica Macovei si Elena Udrea ?

In miscarea de “independenta” a PDL-ului fata de Basescu … s-a nascut PMP-ul. PMP-ul a fost pregatit drept o alternativa reformatoare si care schimba total modul in care se face politica in Romania. Diaconescu urma sa fie candidatul la presidentie. Dar apoi a aparut Elena Udrea care a castigat presidentia partidului si apoi a devenit si candidatul la presidentie, candidat sustinut puternic de Traian Basescu. Au urmat o serie de retrageri din PMP, probabil cei care nu stiau planul de la inceput.

Pe de alta parte, Monica Macovei, o persoana care s-ar fi identificat mai degraba cu idealul reformator din PMP nu a facut trecerea dinspre PDL. Cred ca multa lume n-a inteles cum s-a separat apa de ulei ramanand ulei in apa si invers. Totusi ramanerea in PDL i-a asigurat Monicai Macovei un loc in parlamentul European, lucru care nu trebuie uitat.

Care au fost oamenii care au marcat mandatele Basescu ? Boc, Udrea, Macovei si Funeriu …. despre toti s-a vorbit in exces si, cred eu, peste ani numele lor vor ramane memorate ( fie cu nota pozitiva fie negativa). Funeriu a fost contracandidat cu Udrea la presidentia PMP. Boc si Udrea nu tin minte sa fi avut o confruntare directa. Macovei cu Udrea la fel.

Oare, intrebare, de ce Macovei a trecut in disgratia lui Basescu si Basescu a marsat permanent, obsesiv cu Udrea? As zice ca mai degraba Monica Macovei e sustinuta in acest fel de Basescu. Simpatizantii tip “basisti” reformatori nu vor merge niciodata alaturi de Udrea. Prin sustinerea fata de Udrea Basescu pare a se fi asigurat ca Monica Macovei nu este a) asociata cu Basescu, b) in tirul direct al lui Ponta si c) ura impotriva lui Basescu este canalizata catre un pion care dispare usor de pe tabla de joc lasand nebunul/calul Macovei cu o libertate mare de miscare.

PS: Mi se pare plina de inovatie campania lui Macovei dar totusi familiara. Imi aduce aminte de ardeiul iute a lui Basescu si schimbarea portocalie. Paranoic cred ca exista o conexiune.

Unde e Antonescu ?

Unde a disparut ? Cred ca doar Emil Constantinescu a mai disparut in asa mare tacere dupa ce a iesit din functie. Sa fie ca Antonescu este marele perdant al acestor alegeri ? A fost prezentat ani de zile drept candidatul la presidentie doar pentru a lua luminiile de pe Ponta. Paradoxul este ca si el a crezut acest lucru. Totusi de ce a disparut total ? Urmeaza sa apara in turul II si sa aiba rolul de “deux ex machina”?

Care este rolul partidelor?

Multitudinea de pioni de la nivel local se misca. Probabil haotic caci nici ei nu mai stiu ce se intampla. Se pare ca acum sunt uniti oarecum impotriva alegerii lui Ponta, dar ce se va intampla in turul II ? Cum se vor reaseza partidele ? De ce au ales aceste schimbari, fuziuni majore inainte de alegeri ? Frica de a nu ajunge insignifiante in fata unui partid unic ?

Programul pe educatie al Monicai Macovei e in directia Funeriu

Cititi programul pe educatie al candidatilor. Al lui Macovei mi-a adus aminte de Funeriu. Sa fie o continuitate pe un drum corect sau/si in plus indiciul legaturilor nevizibile inca ?

Rolul serviciilor

Toti candidatii par sa spuna ca serviciile s-au implicat in campanie. Important este cum s-au implicat. Sa fi existat, la un moment dat, un risc major la securitatea Romaniei in asa fel incat serviciile au considerat ca este de datoria lor sa actioneze ? De ce ar fi actionat abia acum, concomitent cu alegerile si nu mai devreme ? Sa fie alegerile momentul “optim” pentru aceste actiuni pentru a nu naste alte suspiciuni ?

Si daca exista o lupta intre servicii? Daca viziunea lor asupra viitorului tarii e diferita ? Atunci ar trebui sa ne asteptam ca aceasta lupta sa continuue si dupa alegeri iar cel mai greu de prezis este forma pe care acest razboi ar putea sa o ia.

Rolul DNA/judecatori

In ultimul timp numarul arestarilor si condamnarilor a crescut ametitor. E ca si cum toate dosarele au avut termenul de scadere acum. Sa fie ceva care sa nu aiba nici o corelatie cu alegerile de anul acesta? Greu de crezut, si totusi…. ce s-a intamplat? Cum se poate ca aceleasi lucruri putem sa presupunem ca se intamplau fara a avea nici o urmare acum cativa ani iar acum lucrurile se agita asa de repede ? Daca e sa ma intrebati aceasta e piesa cea mai importanta din puzzle. Cine si-ar fi imaginat, de pilda, ca un Hrebengiuc sau Cocos ajung in spatele gratiilor in aceeasi saptamana ? Cum sa mai sustii acuzatiile de politie politica cand vezi asemnea lucruri?

Eu cu cine votez?

Nu stiu daca am reusit sa te confuzez. N-am raspunsul clar pentru mine, de unde sa-l am pentru tine ?
Ramane la latitudinea ta sa-ti faci calculele si sa iti asumi votul.

Eu, la aceasta ora, sunt hotarat impotriva lui Ponta, dar, deocamdata, dau cu banul intre Iohannis si Macovei. Dupa cum a inceput si s-a desfasurat campania maine urmeaza o noua dezvaluire, iar Sambata inca una. Parca simt ceva in aer!

Tot din calatorie

Ca urmare a ultimei mele postari am fost “acuzat” ca nu vad decat defectele si lucrurile negative din Romania. Chestiune care pare sa fie cam la acelasi nivel cu tradarea de tara, natie si traditii. Pai sa ma explic de ce vorbesc mai mult de lucrurile neplacute decat de cele placute.

Undeva pe langa Alba Iulia se afla un complex nou deschis. E vorba de un hotel cu SPA, cu restaurant frumos, cu o sala imensa pentru nunti, etc. E foarte bine ca se intampla asa ceva in Romania, nu ma intelegeti gresit. Dar e acel loc reprezentativ? E locul cu care te intalnesti des sau e mai degraba un accident pentru cetateanul roman sau calatorul venit prin zona ? Eu cred ca este mai degraba a doua varianta.

Lucrurile de care te lovesti in Romania sunt cu totul altele. Restul e probabil o buba imensa. Cum se poate ca sa nu ti se dea restul pana la ultimul banut? Cum e posibil ca sa fi ajuns o “normalitate” ca la o cursa de 7 lei sa ti se spuna senin n-am cum sa va dau rest ( la o bancnota de 10). E vorba de un bacsis de 40% …. deloc neglijabil. Cativa covrigi, o gogoasa, adica poti cumpara ceva de restul ala. Si lucrul asta e facut cu cei care vorbesc limba locului, de straini nici nu mai vorbim.

La Sibiu s-a terminat de restaurat biserica Evanghelica. Urmeaza sa fie inaugurata si sa se reinceapa vizitarile. Foarte bine zic. Dar, nici la o aruncatura de bat, programul de la Bruckental incepe la orele fix 9AM si gardianul asteapta angajatii intarziati ai muzeului pentru a da turistilor drumul inauntru. Geografia timpului ( acest terment exista iar cartea cu acelasi nume va recomand sa o cititi ) spune ca ne asteptam ca in acel loc sa existe o coliziune a culturilor: turistii veniti la fix cu angajatii intarziati. Si totusi apari ca un OZN in ochii gardianului cand la orele noua fara un minut intrebi daca caseria se deschide mai devreme.

Problema e ca toate surprizele placute au si o contaminare de neplacut. Cateodata e mai bine sa traiesti in basmul pe care il crezi si sa nu te intalnesti cu personajele. Oricine ar trebui de pilda sa stie ca intalnirea cu un personaj are sanse mari sa se sfarseasca intr-o mare dezamagire. Lucrul asta l-am patit la Humanitas in Cismigiu. Sambata cand am picat pe acolo se pregatea o lansare de carte iar unul dintre vorbitori era Lucian Boia. M-a uimit prin faptul ca este mult mai inalt decat mi-l imaginam eu si prin calmul prin care isi bea ceaiul/cafeaua inainte de intrunire. Dupa ce am cautat prin rafturi ceva carti sa-mi reinprospatez tsundoku-l am luat-o spre casa si iesire. De data asta mi s-a parut ca n-au aparut lucruri interesante de cand am plecat din Romania. Foarte multe lucruri interesante ( traduceri din literatura straina, romane locale, o groaza de memorialistica si carti de amintiri, alte lucruri) dar care nu presa sunt interesante pentru mine. M-am speriat un pic de cantitatea mare de jurnale, carti despre perioada interbelica si altele asemeanea. Daca e sa te iei dupa acestea ori romanii sunt blocati in interbelic ori vor sa se documenteze constiincios pentru a-l reintroduce/ recreea. Dar sa inchid paranteza! Deci cand eram eu la iesire, d-nul Boia vorbea cu o alta vorbitoare despre ce urmeaza sa vorbeasca fiecare dintre ei. Asta asa … la 3 minute inainte de inceperea lansarii. Paradoxal mi s-a parut ca Luni a spus chiar el ca lucrurile in Romania nu sunt pregatite temeinic, citez “La noi lucrurile nu se fac prea serios. E o ușurință din asta de tip balcanic sau oriental.”. Una fumam, alta …. Si sa nu uit, domnule Boia daca mai scrutati eseurile pe care le publicati drept carti o sa ajunga sa fie facuta paginatia de poezie.

La Carul cu Bere m-am simtit ca’n Caragiale. Bonton si atmosfera. Asa undeva dupa orele 8 si ceva. Cand am picat acolo am stat la bar asteptand sa se elibereze o masa intr-un car plin de mese goale. Si cred ca am asteptat vreo ora si ceva si mesele tot libere au ramas. Dar a fost bine ca asa am putut sa trag cu urechea la o discutie academica. Un profesor, nu spui cine – oricum nu l-am recunoscut, cu un prieten al Dilemei Vechi puneau tara la cale la un vin fiert urmat de o berica. ( O sa va spun eu si de berica!) Au discutat de una, de alta, de alegeri, de candidati pana cand au ajuns la cele intamplate cu abilitarea. Din ce am auzit cica s-a intrunit comisia si au mai bifat niste dosare. Dar nu mai e asa cum a vrut-o Funeriu caci au schimbat regulile unii din fruncea tarii. Asta imediat, inainte sa fie devalizata de Pic si Poc, si pentru a se asigura ca se pot abilita si ei. Buuuun, zic io in sinea mea, ca-i parlament ca-i comisie academica regulile sunt aceleasi : ” sa facem in asa fel sa castige ai nostri si sa fie promovati ai nostri”. Dupa acest intermezzo academic distinsele personaje au decis sa discute problema Siriana si, concomitent, am primit si noi o masa. Asa ca nu va pot spune daca au mai discutat si de alte aspecte academice. Sa revenim la berica. M-au capiat din nou toate persoanele din domeniul servicii care iubesc diminutivele. Asa dragoste rar s-a mai vazut! Iar am auzit la greu leuti, bonulete, biletel, banuti, pungulita, si cate si mai cate.

Sunt si eu prieten al Dilemei si am citit si eu (partial) numarul 558. Delicios numar! Merita cumparat doar pentru “discutia” dintre AMP ( prin purtator de cuvant) si Ghinea. Ceea ce n-am inteles eu bine e de ce are nevoie Ghinea de o pagina intrega pentru a raspunde lui AMP. Adica e razboi pe viata si pe moarte, ce mai! Ceea ce mi s-a parut absolut savuros e descrierea lui AMP si cele trei faze ale relatiei ei cu persoanele publice. Cat adevar!

Si uite, desi am pornit pe drumul de a lauda traiul romanesc am ajuns sa-l critic. Iar imi primesc o sapuneala de la cititorii atenti la ceea ce scriu. Si cand ma gandesc ca nici macar n-am pomenit nici un cuvant de alegeri, sau de zapada si salturile din autobuz catre trotuar. Raman sa va spun si de astea, dar probabil ramane timp pentru astea alta data.

In final va impartasesc o monstra de eticheta din muzeul capatai de arta din Romania ca sa vedeti ca perspectiva e cu totul alta in functie de limba vorbita/citita.

IMG_2106

Impresiile unui calator in Romania

Saptamana trecuta am facut un tur al Romaniei. Din ce in ce mai mult creste distanta pe care o am fata de Romania, si in ciuda faptului ca se infrumuseteaza pe alocuri, ea nu mai e ceea ce imi aduc eu aminte si nici nu este ceea ce ar putea fi. Sunt taiate colturi, la propriu, asa cum am vazut in muzeul din ceteatea Fagarasului. Se vede ca a fost o investitie foarte serioasa acolo dar in ciuda acestui fapt nu pot intelege cum in anumite locuri colturile sunt taiate efectiv de tevile de la instalatia de incalzire. Tevile de plastic in loc sa se muleze pe conturul peretilor aleg cel mai scurt drum intre doua puncte dand aerul unor elastice pe langa calorifere. Este un innecat la mal pe care il vad adesea cand calatoresc prin Romania.

La fel la salina de la Turda. Absolut fantastic ce au facut acolo pentru turisti. E foarte interesant dar nu inveti absolut nimic. N-am vazut nici un singur panou care sa explice in ce ani au inceput exploatarile de sare, cum era exploatata sarea, de ce s-a oprit exploatarea. O expozitie de unelte, cum se exploata atunci, si cum se face acum. Absolut nimic. Platesti sa intrii intr-un templu al sarii plin de amuzamente dar gol de hrana pentru minte. Si la fel si la Alba Iulia la Sala Unirii foarte, foarte putine informatii. Si nu-mi aduc aminte sa fi vazut ceva in Engleza sau alta limba de circulatie internationala. De acum inainte la 1 Decembrie cand voi auzi emisiuniile dedicate Marii Uniri imi voi aduce aminte ca muzeul dedicat acesteia de fapt e gol, vechi si aproape ca nu exista.

Si nu credeti ca e meteahna de provincie, la fel sta treaba si in capitala. Daca nu si mai rau! Bucurestiul ramane una dintre cele mai intunecate capitale. Zona centrala ( Universitate, Unirii, Lipscani, Palatul Regal) ramane intr-o umbra permanenta si iti da sentimentul reintoarcerii in istorie. Palatul regal e la propriu pe jumatate rece iar pe cealalta jumatate cald. De la instalatia de caldura. La arta romaneasca e cald, la arta europeana e rece. La arta romaneasca veche sunt o multitudine de obiecte bisericesti. Explicatiile insa lipsesc, la ce sunt folosite, care e scopul la slujba. Ceea ce vad e o patalama de curea sau un medalion? De ce au fost aduse frescele de la Curtea de Arges in Bucuresti ? Iar pentru costume trebuie sa ai spatele tare, caci pentru a citi informatia trebuie sa faci o plecaciune pana la poalele costumului din vitrina. Iar in ditamai palatul nu exista nici o explicatie despre folosinta saliilor inainte ca aceasta sa fie muzeu. Cat despre o cafenea ( existenta in toate muzeele lumii) nici ca nu poate fi vorba!

Nici la celalt palat nu e mai bine desi preturile sunt mult mai mari. Trebuie sa suni la usa si sa astepti. Apoi e o buluceala dupa papuci in cuferele vechi. Iar cei mari sunt cel mai greu de gasit. Turul in Peles e destul de frumos dar, de multe ori, in camere in care nu ai access lipseste acea oglinda care sa-ti dea o ocheada la ceea ce nu vezi. In plus e clar ca Pelesul se degradeaza, biletele sunt foarte scumpe insa terasa sta sa pice iar mai toate obiectele din palat sunt legate de acei “clopotei” antifurt pe care ii vedem in magazine. Si la Peles magazinele de suveniruri sunt o interpretare locala a ceea ce ar trebui sa fie.

Inapoi la Bucuresti am aflat ca se poate vizita Atheneul. Lucru nu-i rau deloc. Insa faptul ca pentru vizita primesti doua foi xeroxate cu niste explicatii corectate de mana si apoi esti invitat sa te plimbi in voie prin incinta. Mi se pare foarte putin pentru pretul platit ( prin comparatie cu biletul de la Muzeul de Arta de peste drum).

In fine, Romania se modernizeaza dar poate prea incet. Raman constante fumul de restaurant/bar, lipsa restului, reguli din Kafka.

Despre vecinatate

In tumultul zilei referitor la alegerile prezidentiale aleg sa vorbesc despre vecinatate. Vecinatatea e definita in DEX drept “Loc situat alături de cineva sau de ceva; împrejurime.” si in acest sens ma refer la ea in acest articol.

Fiecare dintre noi are o vecinatate a prietenilor, a grupului social in care isi duce viata. Si, fiindca noi suntem cei care alegem aceasta vecinatate, inseamna ca realitatea pe care noi alegem sa o vedem nu este ( si nici nu poate fi) reprezentativa pentru societatea in care traim. De exemplu, pentru o persoana care traieste in Galati vecinatatea sa este formata din familie, cercul de prieteni cu care iese frecvent, geografic ariile din orasul Galati pe care le strabate regulat , media pe care o consuma, etc. Evident ca oricine ar fi aceasta persoana vecinatatea sa este mult mai mica decat vecinatatea maxima posibila ( adica a fi prieten/comunica cu toti galatenii, a umbla prin tot orasul, a urmarii toate media). Ori aceasta vecinatate finita si creatoare de microunivers a oricarei persoane nu este, si nici nu poate fi, media vecinatatilor toturor persoanelor care traiesc intr-un anumit spatiu, de exemplu Romania.

Din acest punct de vedere faptele pe care le vedem in acelasi context sunt diferite pentru fiecare dintre noi. Din cand in cand avem insa evenimente care ne forteaza sa recunoastem ca vecinatatea noastra nu este reprezentativa. Sau altfel spus, ca imaginea noastra despre societatea care ne inconjoara nu este corecta. Unul dintre aceste evenimente sunt alegerile. Regulat iesim la vot si dupa o perioada de campanie de 40 de zile imaginea noastra despre societate este pusa in contrast cu rezultatul alegerilor. Si atunci urmeaza surprizele, fie un scor a fost prea mare, altul prea mic, s.a.m.d.

Daca acceptam ca traim intr-o “bula” ne este mult mai usor sa intelegem de ce, de multe ori, rezultatele pe care le vedem in alegeri nu ni le putem explica. Insa, intr-o societate precum este Romania ( dar nu numai!) este mult mai usor de dat vina pe alti factori (de la furt pana la galetusa electorala). La fel, “bula” ne explica de ce in ciuda faptului ca intre cunoscutii nostri nu avem nici o persoana care sa sustina pe candidatul X, acesta totusi obtine undeva cu mult peste jumatate din voturi. Bula sau vecinatatea este ceea ce ne da aceasta imagine deformata despre lume. Noi, ca persoane, nu avem puterea sa trecem peste preconceptiile personale pentru a evalua situatia corect.

Bineinteles ca intr-o nota oarecum speciala trebuie mentionata media. Este, prin distributia sa, o prezenta nelipsita din toate vecinatatile. Fie ca suntem consumatorii unui tip sau altul, prin media distantele mari geografice scad si se reduc la vecinatati. Prin media devenim emotional conectati la evenimente departe de noi.

O alta nota care doresc sa o fac este aceea a alegatorului “medie”, “portret”. Imagineaza-ti ca acest alegator mediu ai fi chiar tu si ca ar trebui sa decizi soarta natiei. Ar fi usor ? Sau si mai interesant decizia ar fi luata aproape exclusiv de un algoritm ruland pe un super computer care ar lua in cosiderare o groaza de factori. Daca nu ati auzit pana acum de “Franciza” lui Asimov atunci merita sa o cititi acum.
http://www.bestlibraryspot.net/ScienceFiction/Asimov32/27175.html