De 4 zile nu am mai citit presa. Pana astazi dimineata nu mai stiam nimica despre ce se intampla in lume. Singurul meu contact cu lumea a fost telefonul meu, care din fericire a ramas tacut tot timpul.
Astazi dimineata m-am apucat sa ma pun la punct cu cele intamplate. Bineinteles ca am ajuns sa ma uit din nou la balacaleara din viata publica romaneasca. Am auzit cuvinte ca “martieni si hoti” care in contextul in care au fost spuse iar sunau a aberatii de gradinita. Pana una alta am vazut ca interesul clasei politice romanesti s-a mutat destul de tare spre strainatate. Ori ce sa inteleg eu din miscarea asta. Ca din strainatate se pot obtine mai multe voturi decat in romania, sau cel putin exact acele voturi necesare pentru a intoarce situatia? Sau pur si simplu avand in vedere ca probabil 1 din 10 romani este plecat in afara statistic cel de afara cu aura lui de om civilizat se spera ca poate influenta si votul celor din tara? Sau poate ca tara e satula sa ii mai asculte, iar cei mai receptici sunt cei din strainatate.
Tot ce pot sa inteleg e ceva evident. Cei care au plecat au plecat dintr-o Romanie in care nu vor sa se intoarca. E normal sa isi doreasca o Romaniei mai buna si chiar vor sa se intoarca. Si pentru aceasta speranta care nu moare niciodata de a te intoarce de unde ai radacinile te mai implici si speri ca lucrurile se vor schimba.
Un lucru pot sa il spun sigur, de cand traiesc in strainatate simt mult mai puternic apartenenta la un popor, nevoia de a ma implica si sincer eu nici nu pot sa concep a nu ma duce la vot. Pe cand eram acasa ziua votului era o zi normala in care dadeam un ocol pe la sectia de votare. De multe ori eram saturat de discutiile de la tv si in cabina de vot ma hotaram mai mult pe loc cu cine votez (in special in cazul listelor care nu imi spuneau nimica). Tot timpul imi spuneam ca oricum votul meu nu conteaza pe partea cu listele, oricum se pierde in algoritme, in repartizari, reorganizari…. ce mai, era o varza totala.
Dar de cand traiesc pe alte meleaguri simt altfel nevoia de a imi exprima opinia. Vreau sa ma intorc in Romania, dar nu in orice Romanie, mai ales ca nu am fugit de acolo ci am plecat pentru studii. Dar votul, acest proces de a vedea argumentele ambelor parti (care din nefericire de cele mai multe ori nici nu exista!!!), a face un efort de a citi ziarele, de a lupta pentru informatie si a incerca sa iau din ea doar faptele reale, imi da sentimentul ca sunt aproape de tara, ca ma implic activ si ca imi impun sa ma implic in constructia Romaniei pe care mi-o doresc.
Category Archives: Picatura de Fiere
Despre colaborare ca tel de izbanda
Mai demult citeam un mic pasaj despre prieteni. Era o bucatica a lu’ Conu Alecu. Acum ma gandesc la cele intamplate in ultimele zile prin tara… asa cum au mai ajuns la mine.
Din articolul acela reiesea ca prieteniile din aceste timpuri sunt pe interes. Nu mai exista prietenii fara interes, pure amicitii si oameni care sa se bucure de compania ta doar pentru tine, si nu pentru ceea ce esti. De cate ori nu ati auzit situatii de genul : “sunt prieten cu X, sigur o sa ma ajute cu treaba Y”. Si dupa ce amicul nostru a obtinut telul Y o sa gaseasca un nou tel Z pentru care are nevoie de un alt prieten, si tot asa… calcand pe spate de broaste testoase, trece un rau, doua …. dar pe broaste le lasa in urma. Daca ar fi sa fim sarcastici (sau poate doar realisti!) in fond toata viata noastra e un sir de calcat in picioare in stanga si in dreapta doar ca sa mai pui ceva sub propriile picioare si sa te ridici un pic mai sus.
Si daca o relatie de asta unu la unu are un fel de romantism in el, si poti sa justifici (cu sadism) ca intotdeauna se va gasi cineva caruia ii place sa fie folosit, exista si situatii mai ciudate si care mie mi se par mai scarboase. Acele situatii numite colaborare. Nu e nimica rau in notiunea de colaborare, raul apara doar atunci cand pentru un anumit tel se unesc doua unitati care sunt intrinsec necompative. Si atunci acest ying&yang al situatiei se comporta ca un tot unitar pana cand isi obtin telul, si cand acesta este atins urmeaza o adevarata implozie. Amanodoua tabere isi doresc telul si lucreaza pana cand il obtin, iar dupa ce il obtin urmeaza razboiul rece al acapararii telului pentru o singura tabara. La fel ca doi copii care sunt cuminti in asteptarea unui cadou asteptat si apoi se bat care sa se joace mai mult cu jucaria.
Daca ati avut rabdare sa cititi toate randurile de mai sus ….. nu o sa mai zic decat ca avem de-a face cu copii in politica, care se bat acum pe o jucarioara care au obtinut-o prin intrarea in UE. Nu mai conteaza ce au facut, ce au promis…. tot ce s-a intamplat inainte… un singur lucru e cel mai important sa castigi jucaria! Cu orice pret, orice ai spune indiferent pe cine calci. La copii vine la un moment dat un parinte si le ia jucaria…. ori parintii politicienilor suntem noi, asa ca eu zic… hai sa le aratam la vot ca noi suntem cei care le dam jucaria! Si eu zic ca e simplu sa facem asta, pur si simplu ne prezentam si ne spunem parerea…. sa stie ca ne uitam la ei, ca nu se joaca de fara supraveghere intre blocuri, si ca daca nu striga la noi sa strangem mai tare cureaua nu ne interereaza de ei!
PS: As adauga un motto: “Mergi la vot ca sa arati ca existi!”
Creditul pe mai multe generatii….
…. sau saracirea garantata a noastra si a urmasilor nostrii
E o idee geniala. Daca cel care aplica la credit nu il poate plati, atunci sa il lasam mostenire in familie. Este o afacere perfecta pentru bancheri. Ca metoda e simpla, isi maresc piata, isi asigura venituri pe mai multi ani, etc., etc.
Exemple de genul asta ar fi mult mai multe. Coorporatismul si capitalismul salbatic isi fac din ce in ce mai tare simtita prezenta. Insa tot cei din corporatii au inceput sa se rupa de realitate. Nici macar nu mai au idee care e pretul care trebuie platit, sau cat costa actiunile lor. In mod clar politicile lor sunt bune si aduc bani din ce in ce mai multi lor si corporatilor pentru care lucreaza.
Dar ma intorc la ruperea de realitate. Si poate si mai important este faptul ca aceasta societate le-a dat lor ocazia sa ajunga unde au ajuns. Ori este clar ca acest castig al lor nu are valoare decat in cadrul societatii, daca i-ai muta pe o insula a lor bogatia lor ar avea mult de suferit. Deci pentru a-si asigura veniturile pe termen lung acestia ar trebui sa se ingrijeasca implictit si de societatea in care acestia isi desfasoara activitatea. Ford, fondatorul fabricii de masini, a plecat cu o idee as spune de bun simt cand s-a gandit ca salariul angajatilor de la fabrica lui sa fie conceput in asa fel incat ei sa isi permita celebrul model T. O astfel de gandire lipseste atat in Romania cat si in politicile mondiale.
Pana una alta nu e deloc inteligent sa iti tai craca de sub picioare, sau sa te ingrasi prea tare pe o craca subtire. Din cauza asta sunt ingrijorat cand vad ca tot ce inseamna coeziune sociala dispare incet, incet. Atunci cand vecinul tau o duce mai bine si tu o duci mai bine (nu mai ti-e rusine cu el, nu ii mai asculti vaicarelile, nu te obosesc certurile lor din miezul noptii). Ati auzit de tot felul de planuri cu numele de pensii private, asigurari de sanatate private…. si alte asigurari private. Ori oricine stie cate ceva despre asigurari stie faptul ca asigurand un grup mai mare si mai divers asiguratorul e mai stabil, si asiguratul e mai bine protejat. Sunt de parere ca efectele acestor decizii se vor vedea in 10-20 de ani. Din pacate cei care vor fi multi atunci vor fi si saraci, caci cel mai probabil nu vor intelege schimbarile care apar in aceasta perioada. Se vor uita in urma si vor spune ca au fost prosti ca nu au ales cum trebuie.
Oricum am ajuns unde am ajuns deoarece a existat un fel de solidaritate sociala, un fel de pact social. Acesta incepe sa se destrame si gandim din ce in ce mai mult in genul “dupa mine potopul”. Si acum se arata potopul…. incepe cu incalzirea globala, cu dependenta de petrol si multe altele. In momentele acestea cred ca cel mai important este sa ne vedem ca societate nu ca individ, sa incercam sa ne aducem aminte ceea ce ne spuneau bunicii si parintii despre relatii si sa incercam sa refacem coeziunea sociala. Sa simtit ca traim impreuna si nu separat, pentru noi!
Deci creditul pe mai multe generatii ar trebui sa fie mai degraba un debit. Ar trebui cum sa le lasam copiilor nostri o lume mai buna, nu sa ii ii impovaram cu greselile noastre inca de la nastere.
Se sting chiar langa noi
Vroiam sa scriu despre ce se mai intampla in tara. Ma chinuiam sa vad in spatele lucrurilor care sunt lasate la vedere, sa incerc sa inspir aerul din spatele galagiei si sa inteleg ultimele evenimente.
Asta pana cand am citit :
Manager de audit E&Y, decedat de extenuare
O tanara de 29 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca dupa mai multe zeci de zile de munca fara pauza, cadavrul avand sub 40 de kilograme greutate. Continuare
lucru care mi-a adus aminte ca traim , ca viata boema la care speram in permanenta se reduce la greata zilnica a obisnuitului. Aici imi permit sa vad ceva in spatele a ceea ce a spus presa. Nu cred ca numai jobul e de vina pentru ca s-a ajuns asa departe. Sunt sigur ca respectiva domnisoara avea probleme referitoare la imaginea de sine si mai mult ca sigur ori bulimie sau anoxerie. Si totusi sa fi fost fara nici un prieten? Sa nu fi fost nimeni care sa incerce sa o salveze, sa traga de ea, sa incerce sa ii deschida ochii? Cine stie…. poate ca a fost , dar pentru ea a fost mai simplu sa termine relatia decat sa se salveze pe ea. Si iata ca dupa atatea luni si ani de lupta cu sine aceasta fata se stinge in singuratatea propriei locuinte. Departe de parinti, prieteni…. probabil in propria negare a suferintei ei. Imi imaginez ce ar fi scris in propriul jurnal, daca ar fi avut putere, inainte sa isi piarda cunostiinta. “Mi-e rau. Nu mai pot de durere. Mi-e somn, vreau sa dorm. Am mult de lucru… nu pot… trebuie sa lucrez. Nu mai pot sa mananc. Am mancat astazi niste biscuiti, dar apoi a trebuit sa merg la … . Nu mai pot de durere, mi-e somn. Sa-mi treaca durerea si o sa fie bine. Mi-e somn. O sa dorm un pic… Cand ma trezesc o sa-mi fie bine….. ”
Pe de alta parte e clar ca omul a devenit un fel de consumabil pt firme. Firmele de HR, indiferent de ceea ce spun ele, nu vad in om decat un numar. Un numar care trece prin sistem, poate fi inlocuit cu altul mai bun etc. Cand vedeam vechile filme in care un copil lucra pana nu mai putea intr-un atelier, bolnav si toate cele… ne gandeam ca noi suntem departe de asta…. Dar nu, suntem toti la fel… poate mai reci, si calcam in lumea asta fara a ne interesa pe cine afectam, ce lasam in urma si pana la urma necunoscundu-ne limita ne punem in pericol chiar propria noastra viata.
Uitati-va in jurul vostru, deschideti ochii si incercati sa intindeti o mana , sa comunicati, sa existati pentru ceilalti si pentru voi.
Despre cum vorbim….
De jos pana sus, de la stanga la dreapta si din colt in centru se vorbeste. Si se vorbeste mult. Suntem istoviti de televizorul in care tot timpul cineva vorbeste. Si nu e o problema ca vorbeste …. dar nu se spune nimica.
Ma uitam la toate declaratiile politice din ultimele zile si cred ca in afara de Vacaroiu si Basescu toti, dar absolut cu totii au luat-o pe aratura. Am auzit in decalratii niste cuvinte si expresii de m-a durut capul. Tot ce a fost pe sticla a aratat ca o ferma de procine cu grohailturi. Bineinteles cum nu transmit nici un mesaj, cel care grohaie mai tare are speranta ca o sa aiba si impactul cel mai mare.
Pe de alta parte, se pare, ca electoratul se lasa mai usor sedus de o reactie de genul “Mama, ce i-a spus-o!!” decat de un “Demonstratia asta e faina.” Si atunci in loc ca pe sticla sa avem oameni care incearca sa se bata si combata in idei, logica, argumente, sa isi construiasca demonstratii, pe care altcineva sa se chinuie sa o demonteze…. … avem, strigaturi, urale, injective, exprimari de balci si mahala, si un concurs de “cine o spune mai bine”.
As vrea sa vad si eu un cetatean turmentat care sa se intrebe cine are dreptate, si sa faca ocoale in ideile bahice ale ambelor tabere, sa isi creeze demonstratia, sa traga o dusca, un sughit, si apoi sa spuna “Stai nitel, ca mi-a picat o fisa…” si tot asa , si tot asa pana cand ne lamureste si pe noi ca e la fel de nesigur ca si noi in a lua o decizie. M-am saturat de analisti care le stiu pe toate, care apar cu chipuri scarbite de “dar v-am mai spus de o mie de ori aceeasi treaba” pe sticla (nu, nu de bautura de data asta)…. si ca si cum renunti sa ii mai explici imbecilului de ce unu cu unu fac doi, dau un verdict sec, fara argumente si e treaba ta daca il inghiti sau nu! El si-a facut datoria de atatia ani, ti-a explicat de atatea ori, ce naiba mai vrei sa auzi, ce demonstratie ai mai vrea sa faca….. ori esti imbecil si orice ar spune nu pricepi, ori esti dezghetat si accepti orice iti spune.
Din pacate asemeni de oameni formeaza romania. Si in societatea de astazi cu cat galagia e mai mare cu atat ai mai mult succes. De ce sa te chinui sa asculti daca cineva vrea sa iti spuna o carte e mai importanta decat o bere. Nu merita oboseala. Asa ca te uiti scarbit la el, cu greata si ii dai lovitura finala (de preferinta de fata cu mai multi amici de-ai tai). Te uiti de sus si ii spui “Uita-te la el cum e imbracat! Asta inca nu a auzit de Mall si se gaseste sa imi dea mie lectii. Bai cine te crezi tu sa imi dai mie lectii? Hai sterge-o de aici ca mi-e sila sa imi murdaresc scuipatul pe tine!” . Acolitii atacatorului rad, simt sangele clocotind in vene, se roaga ca sa nu fugi ca ar vrea sa si guste un pic de sange (normal ca din al tau!) sa simta cum iti trosnesc oasele si sa aiba ceva serios de povestit si cu ce sa se laude cu fufele care roiesc in jurul lor.
Poate acum intelegeti de ce un Balaceanu-Stolnici, Paleologu, Plesu, Paler nu isi gasesc locul pe sticla. Din cauza ca argumentele lor sunt plictisitoare si e greu sa iti folosesti mintea ca sa le pricepi. Iar in plus sunt sigur ca s-a gasit cineva care sa le spuna “Hai sictir! Nu vezi cum arati. Te-ai gasit tu sa imi explici mie!”
Distractie placuta pe strada, in cluburi , pe sticla…. urmariti cum vorbim si o sa va ingroziti!