Category Archives: Stiinta

Notă:Acest articol face parte din Raportul pe 2015 al Think Tank-ului “Grup de Analiza, Atitudine si Actiune in Politica Stiintiei din Romania” (TT-G3A), raport care a aparut publicat in Vol.4/ 2015 al Revistei de Politica Stiintei si Scientometrie – Serie Noua. Raportul pe 2015 poate fi gasit in intregime in format PDF aici. Raportul pe 2014 poate fi gasit aici. Va recomand sa cititi ambele raporturi in intregimea lor.

Despre criteriile minimale ale domeniului fizică în România

În anul 2015 România a devenit membru cu drepturi depline la ESA (European Space Agency) și era de așteptat ca până la sfârșitul anului să fie finalizate formalitațile pentru accederea cu drepturi depline la CERN. În paralel, pe platforma de la Măgurele se construiește ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics), cea mai mare infrastructură de cercetare științifică din România. Este de menționat durata mare de timp scursă între momentul invitării României de către CERN pentru a deveni membru cu drepturi depline (Consiliul CERN din Iunie 2015) și faptul ca pâna la data scrierii acestui articol accederea nu a fost votată în Parlament. În afară de colaborarile de mai sus există o serie de alte colaborări internaționale cum ar fi FAIR, Auger, etc., pentru a aminti doar marile colaborări internaționale. Aceste conectări prin colaborări cu centrele cu activitate intensă, precum și construcția facilității ELI-NP, arată că fizica din Romania este unul dintre cele mai conectate domenii la știința de top. În momentul de față, fizica produce cel mai mare număr de articole din producția științifică din România: 6311 articole (20%) dintr-un total de 31343 articole în perioada 2008-2014 ((Fizica este urmată de domeniile chimie si inginerie în acest top cu 5240 (17%), respectiv 4780 articole (15%).)) (UNESCO, 2015).

Totuși, în ciuda acestei conectări, există mari discrepanțe între modelul occidental de setup instituțional și cel românesc. La fel ca și în alte domenii, activitatea de cercetare se desfășoară cvasitotal în Universități și Institute de cercetare. Locurile de desfășurare a activității de cercetare sunt văzute, prin prisma legislației, ca două căi de carieră diferită. Acest fapt este evident prin condițiile minimale de avansare în carieră (conferențiar/CSII, profesor/CSI – stabilite prin OM 4204/2013). Aceste criterii au o componentă semnificativ didactico-pedagogică pentru poziția de conferențiar și profesor spre deosebire de pozițiile CSII și CSI. Dacă prin OM 4478/2011, anterior celui curent, dimensiunea activității științifice era singura dimensiune după care erau evaluați candidații, prin modificările aduse ordinulului în 2012 criteriile științifice au fost relaxate iar cele didactice-pedagogice au devenit obligatorii pentru Conferențiar/Profesor Universitar. Această diferențiere este o caracteristică generală a tuturor domeniilor științifice. Singurele două domenii care nu fac diferențierea intre profesor/CSI, respectiv conferențiar/CSII sunt Matematica și Informatica. Aceasta poate însemna că viziunea asupra a ceea ce ar trebui să facă cele două instituții este total diferită, i.e. universitatiile fac educație iar institutele de cercetare fac cercetare. Această separare este posibil să aibă rădăcini vechi în societatea românească, însă gradul mare de excludere a celor două arii este total antagonic comparativ cu situația din statele dezvoltate.

Merită să luăm în discuție schimbarea criteriilor minimale pentru pozițiile de conferențiar/ CSII, profesor/ CSI din ultimii 5 ani de zile în domeniul fizică. Acestea au fost stabilite, pe rând, de OM 4478/2011, OM 6560/2012, respectiv OM 4204/ 2013. Parcurgând aceste ordine se vede cum accentul criteriilor minimale trece de la strict activitatea de cercetare la o colecție de criterii. OM 4478/ 2011 prevede pentru criteriile minimale indici scientometrici strict bazați pe publicațiile candidatului și nici un alt criteriu. În plus, foarte important pentru domeniu în care activez fizica experimentală a particulelor elementare, ordinul reglementează clar specificul domeniului și include excepția de autor principal pentru cei care activează în acest domeniu.

Prin OM 6560/2012 aria de criterii minimale luate în considerare este extinsă pentru a acoperi trei arii: Activitatea didactică sau profesională, Activitatea de cercetare și Recunoaștere și Impactul activității. În cadrul activității didactice sau profesionale sunt incluse cărți, capitole de cărți, manuale didactice, îndrumătoare de laborator, brevete de invenție, coordonare de programe de studii, organizare și coordonare programe de formare continuă și proiecte educaționale, granturi/proiecte de cercetare în valoare de peste 100000 euro, catigate prin competiție. Interesant este faptul că pentru poziția de profesor și conferențiar îndrumătoarele de laborator devin criterii necesare (două pentru profesor și unul pentru conferențiar). În noul ordin este pierdută definiția de prim autor, luând în considerare specificitatea unor domenii, pentru evaluarea activității de cercetare sunt evaluate doar “Articole […] pentru care candidatul este prim autor sau autor corespondent.”. Ori, în domeniul fizicii particulelor elementare aceasta înseamnă că toate articolele publicate în cadrul unei colaborari experimentale nu pot fi luate în considerare pentru candidatura la pozițiile menționate mai sus ((Totuși, în privința lucrărilor din fizica particulelor elementare merită meditat la rolul și ponderea lor la nivelul universitațiilor. De pildă Times Higher Education a hotarat ca în acest an să elimine lucrările cu peste 1000 de autori din clasificarea universitaților (Baty, 2015). Universitatea din Timișoara apare in topul celor mai multe articole din această categorie din totalul articolelor produse de universitate(Ross, 2015). Rămâne de stabilit care este modalitatea cea mai bună de contabilizare a acestor articole, însa fără a obliga activanții performanți din aceste domenii spre publicarea de articole în care sunt autori principali doar pentru a întruni standardele minimale. )). Acest lucru este, în mod evident, un handicap real pentru cercetătorii care activează în acest domeniu, dar și în contradicție cu susținerea marilor colaborări prin programele internaționale menționate la începutul acestui articol. Pe lângă modificările menționate mai sus, acest ordin reduce cerințele minimale pentru activitatea strict științifică. OM 4204/2013 aduce o mică modificare în sensul în care se ia în considerare suma tuturor proiectelor/granturilor de cercetare câștigate prin competiție care trebuie să depășească același prag menținut la 100 000 de euro.

Prin modificările succesive la Ordinul de ministru inițial, este evident că din ce în ce mai mult parametri non-științifici au fost introduși. Pe lângă adăugarea acestor parametri, și poate mai grav, s-a introdus o diferențiere clară între direcțiile de carieră cercetător / profesor, diferențiere care nu este făcută la nivel de concurs ci la nivelul criteriilor minimale. Ori este de neînțeles o asemenea alegere legislativă, stabilită de comisia de experți a CNATDCU, mai ales în condițiile în care la concursurile pe post din universități numărul de candidați este foarte mic, în medie unul pe poziție (Ad Astra, 2013), și ar fi de așteptat ca universitatiile să încerce să aibă o deschidere pentru cercetătorii care activează în institute și care ar fi interesați de actul pedagogic. Ori aceaste diferențieri semnealeaza probabil că cele două lumi, universitatea și institutele de cercetare se doresc a fi păstrate separat, fără a permite mobilitatea cercetatatorilor între ele.

Situația este paradoxală dacă luăm în considerare numărul mare de centre de cercetare din universități. Aceste centre de cercetare ar trebui să fie focusate în special pe cercetare şi să fie în contra mișcare cu ceea ce pare a se înțelege prin menirea universității (diseminarea de cunostiinte prin actul predare). Sau invers, prin prisma acestor criterii minimale, pot atrage aceste centre de excelentă cei mai buni specialiști în domeniu?

În final rămâne o întrebare: poate funcționa sănătos un sistem în care educația și cercetarea sunt concepute drept lumi separate?

Referinte selective

Ad Astra (2013). Comunicat al Asociaţiei Ad Astra a Cercetătorilor Români privind situaţia concursurilor de ocupare a posturilor în învăţământul superior din februarie 2013. http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=2076%26lang=en
Baty, P. (2015). “World University Rankings blog: dealing with freak research papers”, Times Higher Education, https://www.timeshighereducation.com/blog/world-university-rankings-blog-dealing-freak-research-papers
Ross, D. (2015). “Big Science :sizing up a colossus”, Times Higher Education, https://www.timeshighereducation.com/news/big-science-sizing-up-a-colossus
UNESCO(2015). “UNESCO Science Report, Towards 2030”, Fig. 9.10, pagina 260, http://en.unesco.org/node/252168.

PS: (Ianuarie 2016) Multumesc TT-G3A pentru invitatia de a contribui la editia 2015 a Raportului TT-G3A.

Astazi am dat peste raportul TT-G3A. Am vazut ca a fost prezentat in anumite medii drept o analiza a cauzelor pentru care nu functioneaza invatamantul superior si cercetarea in Romania. In spatele Grupului de Analiza, Atitudine si Actiune in Politica Stiintei din Romania ( Think Tank – G3A) sunt 25 de experti cooptati de Revista de politica a stiintei si scientometrie. Raportorii sunt, in ordinea de pe articol, Alexandru Corlan, Daniel David, Petre Frangopol, Livius Trache.

In primul rand revista care gazduieste acest Think Tank are de explicat un lucru si anume cum se raporteaza la punctul (C) de mai jos cand practic toate articolele din revista sunt in limba romana si se adreseaza unui public extrem de restrans. Nu intra si aceasta revista in acele forme fara fond, care este adevarata valoare academica a revistei si care este impactul international al ei ?

In al doilea rand, in discutia despre generatii, oare cum poate fi acest raport o imagine de ansamblu a situatiei din invatamantul romanesc ? Citind Anexa 1 observam ca e o abordare de tip top-down toti membrii fiind persoane cu pozitii de conducere (superioara – rectori, directori de institutii, etc. ) ? Cum poate fi aceasta analiza independenta si cat de obiectiva poate fi ? In plus, asa cum faceam aluzia mai devreme, media de varsta este 62 de ani. Avem un think-tank la 3 ani inainte de pensionare. Oare cati dintre ei sunt de facto in categoria (c) de la punctul (D)? Prin acest “conflict” de autoevaluare sa se explice afirmatia de la punctul (E)?

Mai jos va dau si distributia pe varste a celor care sunt membri in TT-G3A si care au fost chestionati in procesul formularii acestui raport. Cea mai tanara persoana are 42 de ani, cea mai in varsta 81. Nu inteleg cum in formularea acestui raport nu a fost cooptat nici o persoana tanara, nici o persoana activand in strainatate. Pur si simplu am impresia ca se face un alt comitet care sa vina cu o groaza de documente dar sa nu schimbe nimica. Nu-mi pot imagina ca cei din aceste comitete nu sunt deja mult prea contaminati cu situatia existenta pentru a putea fi vectorii schimbarii sau a putea functiona drept critici independenti.

Mai jos cateva din ideile care mi-au atras atentia si la care fac referire mai sus.

La aceasta adresa puteti gasi podcasturile Radio Romania Actualitati. Din cand in cand mai dau si eu pe acolo. Altfel nu se poate caci, desi sunt denumite podcasturi, nu te poti abona la ele prin serviciul iTunes. Asa ca atunci cand imi aduc aminte mai dau pe acolo. Favoritele mele sunt Documentarele Radio Romania Actualitati. Ultimul documentar este despre Cultura Cucuteni-Tripolie si discuta si despre descoperirile arheologice din Ariusd (CV) – satul in care mi-am petrecut toate vacantele copilariei.
Acum ceva timp tot pe acelasi site am ascultat un foarte interesant documentar despre Institutul de Fizica de la Magurele.

E mare pacat ca aceste dorumentare nu sunt disponibile intr-un regim abonament. In mod sigur ca ar fi ceva mai usor de urmarit si probabil ca ar avea o vizibilitatea mai mare.