Noi vrem studenti !

Aud din ce in ce mai des ca lumea se plange de lipsa de studenti. Se plang Romanii, se plang Olandezii, se plang Elvetienii.

In domeniul in care lucrez, se pare, nu mai sunt studenti. De cativa ani se pare ca numarul studentiilor este in scadere in stiintele exacte. Probabil ca in Romania situatia e oarecum clara …. trebuie sa fi amator de experiente extreme pentru a urma stiintele exacte. Nu ca in alte domenii situatia ar fi mult mai roz, dar parca sa te chinui cu ecuatii si sa n-ai nici macar o farama de solutie cand termini nu suna deloc bine.

Strainii ii fura, cei de la alte domenii ii fura, cei de la alte specializari ii fura si ei, si pana la urma nu mai ramane nici un student …. cam asa suna ceea ce am auzit.

In afara de a striga “Noi vrem studenti!” oare ce e de facut ?

Contrariere

In scurta mea vizita in Romania am cumparat si volumul “Darvin si dupa Darvin – Studii de filozofie a biologiei” de Mircea Flonta. Sunt contrariat de urmatorul citat de pe coperta a doua:

Colectia Academica, in noua ei forma, reprezinta un proiect realizat cu ajutorul elitei culturale din tara noastra. Prin el, Humanitas omagiaza tot ce e efort onest de cunoastere si investigatie originala in stiintele umaniste. Gabriel Liiceanu

Ma sacaie faptul ca proiectul este realizat de “elita culturala” dar efortul de cunoastere si investigatie e doar in “stiintele umaniste”. Sa inteleg ca “stiintele reale” nu intra sub aripa interesului “elitelor culturale”?

Despre frumusetea uitata a vietii

Ultimul volum Andrei Plesu constituie o reamintire ca viata inseamna si altceva decat agitatia cotidiana.

Am gasit reunirea acestor eseuri publicate in Dilema si Adevarul o foarte inspirata idee. Printre temele tratate sunt: “Ce ne facem cu viata noastra”, “Despre lucrurile cu adevarat importante”, “Perplexitati si indispozitii cotidiene”, etc.

La intamplare citesc unele fragmente :

“Buna cuviinta e – inargumentabil – utila si in detaliul zilnic, si in marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, in orice imprejurare, o nota de politete si intelepciune, de natura sa faca viata, cu enorma ei diferentiere, suportabila.”

“Relele din afara sunt doar pretexul declansator al unui rau launtric.”

“Managerul. E o anexa la powerpoint.”

Desi aleatoare aceste citate reflecta o mare parte din aerul acestor scrieri. Modul in care Andrei Plesu poate trata subiecte care il agaseaza cu zambetul pe buze arata ca gaseste chiar si in aceste subiecte frumusetea vietii si chiar mai mult reuseste sa o impartaseasca cu cititorul.

Intarzierea ca mod de viata

Week-end-ul trecut am fost la un eveniment in Bucuresti. O nunta…

Invitatia am primit-o acum ceva timp si pe ea scria negru pe alb: “iar mai tarziu incepand cu ora 19:00, cu voie buna la Restaurantul ….”.

Fiind pe invitatie o ora atat de exacta ma asteptam ca toata lumea sa fie prezenta exact la orele sapte fix la respectivul restaurant si sa incepem distractia. Surpriza mi-a fost mare cand chiar si pe la orele 20:30 trecute fix abia daca puteam numara doua treimi din participanti. Oricum era un pas imens inainte de la o treime undeva in jurul orelor 19 trecute cu cu vreo juma de ora plus minus (dar mai ales plus!) 15 minute.

A doua zi am incercat sa gasesc explicatii in intalnirile cu alti prieteni, localnici de-ai locului si buni cunoscatori ai culturii locale. Am inteles ca nimeni nu doreste sa ajunga primul la un asemenea eveniment. Probabil din cauza ca trebuie sa astepte dupa altii. Dar bag de seama ca lumea nu se mai raporteaza la o intarziere de tip sfert academic ci apeleaza la intarzieri ce pot fi masurate direct in ore.

Imi pun intrebarea … legitima probabil … daca toata lumea stie ca evenimentul incepe undeva intre apusul soarelui si miezul noptii de ce se mai da ora de incepere cu o exactitate de minut? Si lucru frapant aceasta atitudine de a bate in nepunctualitate pe ceilalti participanti se manifesta intr-o tara care are cele mai bine sincronizate ceasuri dupa Elvetia.

De acum inainte cand o sa aud pe strada spunandu-se cu naduf “Dom’le, cand o sa ajungem sa mearga trenurile la noi la minut? Asa ca la Japonezi sau Germani! Adicalea aia pot…dar la noi ?” Eu o sa intreb cu zambetul pe buze “Daca aveti o invitatie pentru ora 7, la ce ora ajungeti?”