O lectie traita in Biserica Neagra

In primul post din 2011 as dori sa calatoresc inapoi catre ultimul eveniment la care am participat in 2010.

Este vorba de concertul de anul nou organizat la Biserica Neagra din Brasov. A fost pentru prima data cand am vazut Biserica Neagra plina ochi de lume, pentru prima data cand nu mai era un muzeu ci un corp viu.

Am fost puternic impresionat de felul in care a fost organizat acest concert si modul in care festivitatiile au fost conduse de prim preotul bisericii. Desi pe teren propriu, preotul a ales sa inceapa in germana spunand ca avand atatia oaspeti se va adresa in limba romana celor prezenti in biserica. Cuvantul de anul nou adresat celor prezenti, desi rostit de un cleric, a fost simplu, direct, si fara sa faca nici o referire la o “adevarata” religie. Astfel in timpul acestui cuvant m-am simtit mult mai acasa in Biserica Neagra decat in bisericile noastre ortodoxe. Impresionant a fost si felul in care preotul a stiu sa explice unei audiente straine de obiceiurile casei cum decurge concertul, faptul ca in Biserica Neagra nu se aplauda, cum trebuie faci cand te intorci in timpul concertului pentru a privi spre magnifica orga din biserica.

Mai trebuie spus ca toate incasarile din acest concert sunt destinate restaurarii orgii de la Rupea. Este o initiativa laudativa mai ales in conditiile in care in Romania se duc o groaza de bani in zona bisericii dar nu in aceasta zona foarte importanta a conservarii patrimoniului bisericesc.

Am ramas cu o foarte placuta amintire a lectiei de convietuire, de respect si spirit civic data in ultima zi a anului trecut de catre comunitatea germana din Brasov prin clericii de la Biserica Neagra. Din pacate (pentru Romania) aceasta minoritate dispare incet si o data cu ea si posibilitatea de a invata asemenea lectii.

In incheiere va las sa meditati la cuvintele pe care preotul Bisericii Negre le-a propus comunitatii pentru a o ghida in anul 2011:

Nu te lasa invins de rau, ci invinge raul prin bine. (Sfantul Pavel, Rom 12, 21)

O dilema noua de la Dilema veche

Acum aproape o saptamana am vazut (nu mai stiu unde) o reclama foarte interesanta a celor de la Dilema Veche care anuntau cu surle si trambite un dosal gros, special si foarte consistent cu tema “Intelectuali si lideri”.

Reclama a prins si cand am dat peste primul chiosc de ziare am cumparat numarul din Dilema Veche pentru a ma infunda intr-un fotoliu pentru cateva ore bune si a citi dosarul. Prima surpriza a fost ca dosarul se transformase intr-o fitzuica de 8 pagini. De culoare rozalie intr-adevar. Eu ma asteptam la ceva mult mai consistent. Si in prima faza programul meu din ziua respectiva a fost stricat caci imi ramaneau vreo 4 ore de fotoliu care planuisem sa le dedic dosarului libere.

A doua surpriza a fost ca materialul era mai degraba o reclama pentru Foreign Policy. Scris in stilul web2.0 fiecare articol facea trimitere la articolul pe larg din Foreign Policy. Absolut frunstranta ora si jumatate in care am citit articole, devening interesat in tema si apoi avortat de catre autor cu o trimitere la Foreign Policy.

La sfarsit am ramas cu o dilema: “Daca citesc articolele in Foreign Policy catre ce revista ma vor trimite ?”

Schengen

Foarte pe scurt:

Treaba cu aderara la Schengen nu ar trebui sa mire pe nimeni. Decat doar poate pe naivi.

Oricine are un minim de istorie a evenimentelor recente si actuale stie ca restrictiile pe pietele de munca vestice sunt inca prezente pentr cetatenii din Romania. Asa ca aceasta amanare n-ar fi prima pe care Romania o primeste de la statele colege in UE.

In al doilea rand clasa politica, in ansamblul ei, nu prezinta garantii suficiente pentru ca treba la vami sa functioneze fara un bau, bau de la UE. Am aratat cum s-a “reformat” justitia dupa aderarea la UE… aderare care a fost un lucru de fapt rau pentru reformarea justitiei. Acceptarea acum in Shengen ar constitui un al doilea lucru rau in mai putin de 5 ani pentru justitia romana.

Faptul ca state din UE isi doresc un as in maneca in relatia cu Romania spune mai multe despre noi si felul in care ne-am prezentat in UE pana acum decat despre cat de hulpavi sunt ei!

Moderarea ca vector al minciunii

Observ la unii bloggeri cum moderarea mesajelor se reduce la publicarea doar a celor care le sunt pe plac. Cum s-ar spune toti cei care te injura si cei care au o alta opinie decat a ta sunt bagati in aceeasi galeata si e pus capacul peste ea.

Ca nu accepti sa te scuipe cu injurii un strain inteleg. Dar sa nu publici un comentariu care nu e de acord cu pozitia ta mi se pare o mare ipocrizie fata de propria persoana si fata de cititori.

Dar nu-i asa ca niciodata nu vrem sa auzim adevarul si cu cat ne mintim mai bine cu atat ne convingem ca suntem mai importanti? Mai ales daca suntem buricul targului si targul e un sat de provincie!