Picatura de Fiere

Imi este extrem de greu sa inteleg cum un zid poate sta intre comunitati mai bine de 20 de ani. Si cum, cel mai important, sa fie tratat ca ceva natural de atatia ani. Pentru cei care doresc detaliile povestii le gasiti aici .

Acest lucru se intampla intr-o zona geografica si intr-un oras in care se vorbeste mult de drepturile minoritarilor. Se vorbeste mult despre drepturile minoritarilor maghiari in Romania, si se vorbeste mult de drepturile minoritarilor (locali) romani in zona. Intre cele doua tabere privilegiate exista insa o categorie care a ramas uitata constant. Anume comunitatea roma, enclavizata (asa cum se intampla traditional in multe localitati din Romania) traieste in lumea ei. Pe deasupra mai este despartita de lumea “reala” de un zid fizic.

Are rost sa spun ca aceasta vine in totala contradictie cu tot ceea ce inseamna europeism? Impotriva a tuturor plansetelor noastre cum ca in Romania nu exista discriminare a romilor ? Cum ca este strigator la cer cum se comporta alte state cu ei? Ca o serie de primari veniti dintr-o minoritate si care impartasesc lupta pentru drepturile unei minoritati, nu au nici o problema de a mentine un zid ca acesta?

Si inainte sa sariti pe mine cu romii in sus si in jos. Stiu ca respectiva comunitate are particularitatile ei, dar prin izolare si pastrarea unor granite fizice nu este o solutie. Dezamagitor este minoritatile nu au puterea sa discearna o alta minoritate langa ei. Din punctul acesta de vedere arata ca sunt absolut identici, in ceea ce priveste tratamentul acordat minoritatilor, precum majoritatea pe care o critica.

Parerea mea e ca atata timp cat acest zid ramane in picioare Romania nu are ce cauta in Uniunea Europeana. Ceea ce citim in articol referitor la evaluarea situatie e o balacareala de doi bani, o frumoasa conlucrare a celor doua minoritati privilegiate. Nu stiu de ce evaluari si re-evaluari au nevoie autoritatile pentru a pune in practica drepturile omului.

Astazi a aparut o stire cum ca in primele sase luni bancile au avut o pierdere de 54 milioane de euro.

Cateva observatii:

1) Bancile sunt agenti economici prin urmare pot avea pierderi, castiguri sau chiar sa dea faliment. Prin urmare niste pierderi nu ar trebui sa fie ingrijoratoare.
2) Faptul ca pierderile reprezinta echivalentul a 3 Euro per cetatean roman arata faptul ca pierderile sunt de fapt mici. Ele sunt prezentate insa intr-un fel in care sa induca ideea “saracile banci”. Cat se poate de gresit!
3) As vrea sa aud cat din cifra aceasta reprezinta pierderi datorate creditelor neperformante.
4) Daca o banca a dat un credit pt un apt de 70kE pentru un apt in Bucuresti crezand ca cel care a facut creditul il poate plati poate ar trebui sa se intrebe daca a avut un dram de minte cand a facut acest lucru.

In orice caz 50 de milioane sunt egale cu zero la rulajul bancilor, si in mod sigur stiu si ele acest lucru. Dar daca o mica victimizare ajuta sa se mai creasca niste taxe pe ici pe colo, de ce nu ? In plus o parte din banci au iesit pe plus, altele pe minus …. dar chestiunea asta e mai bine de pus sub pres!

Dan Ariely lanseaza un studiu adresat unei audiente internationale. Va rog sa participati la studiu si sa il trimiteti mai departe celor care credeti ca ar participa. Dupa cum probabil va amintiti am mai vorbit de Dan Ariely in Dan Ariely – despre reformarea educatiei, si este autorul Predictably Irrational si The Upside of Irrationality

Mesajul lui Dan Ariely referitor la acest studiu.

A research team from Duke university is interested in your opinions.
This is a short survey (about 10 min) that will present you with different questions about moral decisions — there is no right or wrong — just your opinion.
Once the research has been completed, the summary of the findings will e posted on his website.

Thanks in advance
Dan Ariely, Duke

Studiul este disponibil in limba Romana si il gasiti la
The study is available

Zilele astea am dat peste situl unei scoli de vara de fizica desfasurate in Romania Carpathian Summer School of Physics 2010 Si am inceput sa ma uit sa vad despre ce a fost vorba.

In cautarile mele am dat peste lista de “invited lectures” care erau impartiti pe 2 saptamani. Prima saptamana 16 lecturers, in a doua un numar impresionant de 48. Numarul de participanti nu e insa specificat. Pe situl scolii se precizeaza ca acest eveniment e configurat in prima saptamana sa semene a scoala si in a doua sa fie o conferinta. Probabil asa explica ei diferenta impresionanta in numarul de invitati in cele doua zile.

Totusi cand ma gandesc la o scoala de vara, ma gandesc ca e orientata catre studenti. Cu un program de-a dreptul infernal (fiecare zi cu 7 ore de prelegeri), chiar pana si in prima zi cand studentii ar trebui sa aiba timp sa reflecte, si sa fixeze lucrurile pe are le-au auzit, imi e greu sa cred ca organizatorii au avut in gand studentii cand au organizat acest eveniment.

Si ma intreb daca e de fapt o conferinta de ce este cosmetizata in scoala de vara ? Sau daca e scoala de vara, de ce e amestecata cu o conferinta ? Pana una alta in viziunea mea o scoala de vara dureaza cel putin doua saptamani, saptamani in care numarul de ore de “predare” e undeva pe la 4-5 pe zi, urmate de 2-3 ore de exercitii de fixare a cunostiintelor si clarificare a celor invatate. Un astfel de program lasa suficient timp si pentru socializare dar si pentru reflectie personala asupra unor probleme intalnite in respectivele cursuri.

Prin urmare cand si daca alegeti o scoala de vara ganditi-va foarte mult si la formatul ei ca sa nu dati intr-o struto-camila cum e ceea de mai sus.