Despre studii, in general

Desi planificasem o cu totul alta postare, iata ca evenimentele nu au avut rabdare si simt nevoia sa vorbesc despre studii, in general.

In Dilema Veche dosarul din aceasta saptamana este Moderni fara studii clasice? . (Pentru referinta istorica este vorba de DV 333,1-7 Iulie 2010). Mihail Neamtu face un rezumat foarte bun al parerilor exprimate in Dilema Veche in aceasta postare . In cateva cuvinte concluzia este ca studiile clasice devin pasare din ce in ce mai rara in Romania.

Desi sunt de acord cu faptul ca studiile clasice “dispar” din peisajul romanesc, nu pot fi de acord cu accentul pus pe studiile clasice. Cred ca situatia trebuie vazuta in ansamblul ei, si gravitatea nu provine din faptul ca studiile clasice dispar ci ca studiile dispar. Studiile fundamentale in adevaratul sens al cuvantului sunt din ce in ce mai rare in peisajul romanesc. Si aici putem vorbi atat de latina, cat si de matematica, fizica, chimie, greaca, etc. De cativa ani accentul in educatia romaneasca, si nu numai, s-a pus pe aplicativitatea educatiei si pe castigul financiar de dupa absolvire. Astfel accentul s-a mutat de la a sti = a cunoaste la a ajunge intr-o pozitie in care sa ai = financiar. Prin urmare am avut parte de o explozie in cazul studiilor cu care se poate trai si o implozie a studiilor in care “mori de foame”.

A se observa ca accentul nu mai cade pe cunoastere, as spune eu in sensul clasic al cuvantului de intelegere a lumii, ci s-a mutat pe cunoastere intr-un sens mercantilist. De aici a mai ramas un singur pas pana la ne-cunoastere ca mod de viata, sau respingere a oricarui timp de educatie sau studii (miscare anti-intelectualista autohtona).

Vina nu cade doar de o parte a baricadei, anume pe interesul studentilor, dar cade si pe dinauzorismul si staticitatea celor din spatele catedrelor. In loc a intelege atat umanistii cat si realistii ca ambele tabere se lupta cu un curent anti-intelectual, cele doua tabere s-au cramponat mai degraba in numararea orelor de matematica sau filosofie din anii de liceu, gimnaziu, etc. Daca e sa ne uitam la un orar de acum 10-15 ani si la unul din ziua de astazi observam ca fara o reducere majora a numarului de ore si stiintele reale cat si cele umaniste clasice au pierdut lupta bataliei cu orele. ( Probabil ar merita precizat ca una din materile castigatoare din pierderilor acestori arii este religia.)

In orice caz problema reala nu este reducerea orelor de limbi clasice, sau orelor de matematica, fizica. Problema reala este culturalizarea non-studiului. Lumea nu mai invata pentru a afla, ci invata pentru a avea. Ori acest context fie va fi atacat impreuna de cei din real si uman ori va fi pierdut pentru totdeauna. Pentru cei care nu cred ca situatia este asa, ii invit sa faca doua teste: 1) sa inlocuiasca in articolele din DV latina, greaca cu fizica, chimia si sa observe ca articolele raman adevarate si 2) sa intrebe pe strada sau in cercul de prieteni/studenti care e motivul pentru care au urmat un studiu: pentru a sti sau pentru a avea?

Perla din adancuri

E anul de gratie 1628. Iesim, ca toti cetatenii din Stockholm, in port. E 10 August si noua nava perla a flotilei suedeze face voiajul inaugural.   Privim cum Vasa pluteste maiestos prin apele portului. Vantul adie usor si ne bucuram de privelistea celei mai frumoase nave din flotila suedeza.

wasa1

Am fi vazut-o aproape la fel cum e desenata in figura de mai sus. Doar patru din cele 10 panze ar fi fost insa arborate.  Cu o lungime de aproape 70 de metri si o inaltime de 52 de metri, cu doua punti de artilerie fiecare cu 24 de tunuri a caror guri sclipesc in soare sub capetele de lei auriti de pe obloanele ridicate, cu sute de statui pictate in culori puternice, Vasa isi arata puterea si maretia. Urmeaza sa plece in marea baltica sa se alature flotilei suedeze.

La un moment dat o rafala  de vant umfla panzele si Vasa se inclina puternic pe o parte. Se inclina atat de puternic incat apa incepe sa curga inauntru prin gurile de artilerie deschise.  Apele nu o mai lasa sa isi arate puterea in lupta.

Facem un salt in viitor, si ajungem in ziua de astazi privind in fata Vasa in muzeul propriu din Stockholm. Privelistea e cu adevarat impresionanta. Vasa vazuta din fata … pare a astepta sa pluteasca afara din muzeu si sa isi dovedeasca puterea.

IMG_8072

Totusi, cum a fost posibil ca o asemenea nava sa se scufunde? Din cercetarile facute imediat dupa scufundare, dar si din cele facute dupa operatiunea de salvare, este sigur ca nava s-a scufundat din cauza ca nu a avut suficient balast. Rolul balastului este de a cobora centrul de greutate al unei nave pentru ca aceasta sa fie stabila in apa.  Cu cat centrul de greutate este mai jos fata de centrul de greutate al volumului de apa dezlocuit cu atat nava e mai stabila, mai greu de rasturnat. In cazul Vasa s-a calculat un necesar de 400 tone balast, insa nu s-au gasit decat 120 de tone. In plus faptul ca aceasta avea tunuri pe doua punti, fiecare tun cantarind cam o tona a dus la ridicarea centrului de greutate.  Adaugare de balast nu era posibila avand in vedere ca distanta de la linia de plutire pana la prima punte cu tunuri era de aproximativ 1 –1.5 m.

IMG_8085

IMG_8127

Tunurile de pe Vasa au fost in majoritate recuperate in secolul 17. Adevarata salvare a navei a inceput insa dupa re-descoperirea acesteia in 1956.  Din punct de vedere tehnic recuperarea epavei a presupus foarte multa inventivitate, caci integritatea structurala si rezistenta materialelor nu erau cunoscute. La constructia navei au fost folosite cuie de lemn si cuie de fier.  Cuiele de fier au ruginit si multe din ele au trebuit inlocuite. Pentru a avea o idee despre impactul mediului asupra obiectelor de fier e graitor ca ghiulele descoperite aveau greutati intre 12 si 2 kg, desi ca marime erau similare.

In plus din punct de vedere al conservarii Vasa este ceea mai mare constructie de lemn conservata din lume.  Coca (? – hull in engleza) contine 900 de metri cubi de lemn, in plus s-au descoperit aproximativ 12000 de parti componente ale navei desprinse de coca, 700 sculpturi, si peste 12000 de obiecte de lemn, textile, piele, sticla, ceramica, si metal care constituiau echipamentul navei sau al personalului.

IMG_8099

IMG_8084

Procesul de conservare a durat foarte multi ani deoarece lemnul trebuia sa fie re-uscat intr-un mod controloat si tratat cu anumite substante chimice. De exemplu lemnul de stejar avea o umiditate de 150% , adica fiecare kilogram de lemn era imbibat cu 1.5kg de apa.  Tot acest proces de uscare si tratare a durat din 1961 pana in 1977.  In 1988 Vasa a fost mutata in muzeul unde o regasim astazi.

IMG_8139

IMG_8079

Un Higgs, cinci Higgs… cati Higgs ?

Observ ca in ultimul timp, din dorinta de senzational, un rezultat stiintific este interpretat, re-interpretat si pana la urma inteles ca sigur de catre publicul larg.

Acest tavalug a inceput in cand D0 (experimentul la care am lucrat si inca mai semnez ca autor) a lansat rezultatul de mai jos:

B10AF99 Nu doresc sa intru in toate detaliile tehnice, o sa atrag doar atentia ca punctul negru din imaginea de mai sus (punct obtinut in urma rezultatului publicat de D0)  este incompatibil cu ceea ce era asteptat (punctul albastru din imagine)  cu un nivel de confidenta de 99%. In alte cuvinte exista 1% sanse ca aceste doua puncte sa fie totusi compatibile experimental, iar diferenta din grafic sa fie datorata doar unor fluctuatii sau erori de masurare.  (Pentru o descoperire sasele ca cele doua puncte sa fie compatibile trebuie sa fie 0.0000573303% !!! )

Dupa publicarea acestui rezultat, la scurt timp, Bogdan Dobrescu impreuna cu colegii lui din departamentul de teorie de la Fermilab, publica un articol care arata ca aceasta discrepanta ar putea fi explicata intr-un anumit model, extindere supersimetrica a modelului standard actual in fizica particulelor elementare.  In toate modelele supersimetrice se trece de la un boson Higgs la cinci, si se mai postuleaza existenta unui superpartener pentru fiecare particula existenta in modelul standar.

Faptul ca s-a masurat o abatere mare de la modelul standard a facut un adevarat val de valva in presa internationala, val care poate fi vazut aici. Mai tarziu bineinteles si articolul lui Bogdan Dobrescu a primit o groaza de atentie si cateva link-uri sunt date aici.

Ceea ce ma ingrozeste e ca perceptia incepe sa fie ca s-a dovedit ca exista 5 bosoni Higgs. Cat se poate de neadevarat!  In primul rand rezultatul experimentului D0 trebuie confirmat de un alt experiment pentru a asigura faptul ca nu este o greseala de masuratoare sau o fluctuatie nefericita a datelor. Aceasta confirmare/infirmare s-ar putea sa vina in Iulie din partea experimentului CDF la ceea mai mare conferinta de fizica pe tema particulelor elementare ICHEP. Dar cel mai probabil nu va aparea decat la anul.

Pana atunci rezultatul anuntat de D0 trebuie privit ca un rezultat neconfirmat, si orice model care explica acest rezultat ramane doar un model si nu poate fi numit altfel.

Ma bucur sa vad ca Bogdan Dobrescu sublineaza si el acelasi lucru! Puteti vedea penultimul paragraf din interviul de aici.

Cred ca acest rezultat a fost escaladat si stors de presa. Se uita, de multe ori ca aceste rezultate neconfirmate pot sa dispara (vezi excesul de tau in analiza MSSM a CDF de acum 3 ani!, analiza care a ajuns in The Economist si New Scientist si a facut valva). Dar  “s-ar putea”  nu aduce deloc audienta si e subtil inlocuit cu “nu mai e singur” (bosonul Higgs) sau “rezultat de rasunet…. exista 5 bosoni”…

Pana la urma cati Higgs exista ? Pana nu se descopera unul … exista exact zero!!!

PS: Ma bucur ca Bogdan Dobrescu a fost mentionat foarte mult si a primit foarte multa vizibilitate. Din punctul meu de vedere este unul din teoreticienii care stie sa asculte foarte bine experimentele.

Cu picatura la concert

Ieri am fost la un concert de absolvire a unui student la clasa de pian. Am ajuns la acest concert datorita invitatei unei amice, studenta si ea la pian.

Eu cred ca eram singurul din afara tagmei de acolo. Pe profesori i-am remarcat prin ochii inchisi si relativa nemiscare in timpul concertului. Ei probabil m-ai remarcat pe mine ca tipul care nu avea astampar. Daca mai toata lumea din sala urmarea, aproape nemiscata concertu, eu gaseam lucruri interesante care sa le studiez. Cum ar fi sistemul de roti a pianelor, acoperisul cladirii (o fosta biserica), modul de alimentare a reflectoarelor, reflectiile de pe coada pianului ridicata in aer, ba chiar la un moment dat am esuat in a numara numarul de tuburi al orgii. Din lipsa de repere … nu am reusit sa le numar exact … dar estimez ca sunt intre 50 si 70.

Ceea ce nu inseamna ca nu am ascultat concertul, ba chiar l-am ascultat cu foarte mare atentie. Caci la un momentdat vroiam sa inteleg de ce basul se aude mult mai tare decat inaltele. Am ajuns la concluzia ca era din cauza salii.

La sfarsit aplauze, peste aplauze. Eu fericit ca am vazut un concert al unui viitor maestru. Pana cand amica mea imi spune “Sper sa treaca”. La care eu am ramas masca, blocat.

In decursul serii mi s-au explicat punctele unde tanarul artist a a gresit. Eu nici nu mi-am dat seama!

Concluzia trista e ca picatura nu are nici un pic de ureche muzicala…