Avand in vedere ca am facut referire la acest discurs ma bucur ca a fost facut disponibil pe situl Ministerului Educatiei.
Eu va recomand sa il ascultati avand in vedere ca, foarte probabil, multe din problemele mentionate in acest discurs vor fi corectate, sper eu, cat mai curand.
Pro, pro … dar neloial
Istoria are un nenorocit de obicei sa se repete. Cateodata ciclurile sunt mai mici, alta dati mai mari.
Pe cand eram eu in facultate era o greva facuta de studenti fiindca nu aveau caldura in camine. Atunci un anumit “pro-” a spus ca el o sa stea cu studentii pe treptele de la rectorat daca studentii merg si protesteaza acolo. Studentii s-au dus si au protestat. Acest “pro-” nu s-a dus si nu a stat cu ei pe trepte asa cum promisese.
Cativa ani mai tarziu acest “pro-” a devenit “pro+”. S-a intalnit cu alti studenti, care duc acum lipsa de niste bani care li se cuvin de la minister. Si intr-un “deja-vu” istoric le-a promis ca merge sa protesteze pe trepte la minister.
Cu asa loialitate e greu sa aduni si praful in jurul tau. Imposibil de adunat o scoala !
Capuse academice
In cadrul conferintei Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul superior din România am primit doua carti de vizita. Una de la o persoana de care a auzit toata Romania si una de care probabil foarte putin in Romania au auzit. Ar fi fost sa fie invers!
O carte de vizita e incarcata, cealalta e simpla. O persoana se recomanda drept “Assistant manager de proiect pentru PR”, celalta “Realizator”. Pe o carte de vizita scrie simplu “Radio Romania Cultural”, pe cealalta “Scoala Postdoctorala pentru Biodiversitate Zootehnica si Biotehnologii Alimentare pe baza Eco-economiei si Bioeconomiei necesare Ecosanogenei — Finantare prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane”.
Este inutil sa spun ca simpatia ceea mai mare o am pentru cartea simpla. In spatele ei nu sta doar istoria si cultura imensa a unei organizatii cum e radioul public ( “vechitura” de aproape un secol !) dar fiindca in interactiunea cu aceasta persoana nu am simtit venind dispre ea acel aer de “fara mine nu se poate”. E o senzatie ciudata aceea de a vedea o capusa vazuta ca un zeu, si un catar nevazut deloc. Si spun catar nu in sensul rau, ci in sensul de inversare al valorilor.
Oare cate asemenea capuse polueaza zona academica? Dar zona publica? Si cum se face ca bine mersi acestia continuua sa se bucure de beneficiile care le-au castigat nu prin merite ci prin conexiuni mai mult sau mai putin vizibile ? Ce ochelari de corectie ne trebuie sa vedem catarul si sa nu ne mai lasam conduse de capusele care traiesc pe spinarea catarilor ?
PS: probabil ati auzit de scandalul taierii fondurilor Academiei Oamenilor de Stiinta. Va intreb, in ce stat, reuniunea (n.m. in urma unor reactii vreau sa clarific ca este vorba de reuniunea AOSR aici) avand primele 3 mesaje de salut facute de inalti prelati ? Si normal ca si restul intalnirii e la fel de capusa ca si cuvantarile de inceput.
Cele 7 intrebari ale ministrului Funeriu
Asa cum am mai amintit, Daniel Funeriu a lansat 7 intrebari la intalnirea cu diaspora. Iata-le citate mai jos
In paranteze am pus raspunsurile mele. Care sunt raspunsurile dumneavoastra ?
Introduceri
Sunt dupa 4 zile petrecute in cadrul conferintei Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul superior din România. Au fost niste zile exceptionale pe care le-am petrecut total paralel cu realitatea acestor zile. Personal am fost atata de adancit in problemele pe care le are cercetarea din Romania (in special fizica) incat grevele din Bucuresti, desi la cativa kilometri de locurile in care ma aflam, pareau a fi departe. Am trait, din nou, izolarea prin adancirea intr-o problema.
Personal cred ca zilele acestea sunt doar o “Introducere”. Cred ca in tot vacarmul si zgomotul de acum sunt cativa centrii de coerenta in care se schiteaza Romania de maine. Pana acum educatia si cercetarea Romaneasca s-au integrat formal (in ansamblu si nu vorbesc de acele cateva insule de excelenta!) mesajul pe care eu l-am auzit este ca a venit vremea ca aceasta integrare sa se produca de facto. In zilele urmatoare o sa revin cu cele 7 intrebari adresate de Daniel Funeriu cercetatorilor aflati in sala la sesiunea in plen a conferintei. Cred ca daca raspunsurile clare la aceste intrebari vor fi implementate aceasta implementare va deveni momentul de schimbare de paradigma la nivelul invatamantului si cercetarii si, prin propagare, la nivelul general al societatii.
Plenara acestei conferinte a fost vaduvita de o prezenta a politicienilor. Cu cateva exceptii. L-am remarcat pe Vasile Dancu prezent la unul dintre workshop-uri in calitate de sociolog. Acum seara, citeam primele 8 pagini din introducerea volumului “Patrie de unica folosinta” a carui autor este. Tot ceea ce pot sa spun este ca aceste 8 pagini sunt atat de percutante incat friica ceea mai mare pe care o am este sa nu fiu dezamagit de restul de 260 de pagini. Recomand oricui cele 8 pagini care se deschid cu un citat din Paler “Imi iubesc tara cand nu merg pe strada si cand nu ma uit la televizor”. Si in 8 pagini V. Dancu ataca in dimensiunea sociala ceea ce D. Funeriu ataca cu cele 7 intrebari in dimensiunea educationala.
Simt aceste zile ca o introducere, o introducere la ceea ce va urma. Primele impresii, dupa 4 zile de workshop, dupa 7 raspunsuri si dupa 8 pagini sunt ca urmeaza ceva bun. Se anunta acum revolutia de catifea care are sansa sa schimbe paradigme si sa aduca o transformare nu doar la fata ci mai ales in esenta.
