Stenograme, stenograme

Zilele astea am dat peste niste stenograme care le uitasem in sertarul biroului meu. Vi le pun la dispozitie si va recomand sa le cititi cu atentie. Bineinteles ca am inlocuit numele adevarate cu cele ale unor personaje celebre. Orice asemanare cu personaje din viata politica romaneasca nu e intamplatoare!

CAŢAVENCU (cătră grupul lui) : Ei, cum să-l trimeţi în Cameră, nene, pe stimabilul? Nu zic, are ideile, opiniile lui — şi eu respect ideile, numai să fie sincere, şi el e sincer, n-ai ce zice, — respect la orice opiniune!… Dar să-ţi vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive… asta nu mai merge… Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui…

POPESCU: Nu, uite ce susţine Farfuridi, n-ai înţeles; susţine că adică după istorie — d-aia se teme el de zguduiri — nu trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de ginte latină. N-ai auzit, chiar a zis-o el: surorile noastre de ginte latină…
[…]
CAŢAVENCU (cu aer de protecţie) : Voi dascălii sunteţi băieţi buni, dar aveţi un cusur mare: cum vă vorbeşte cineva de istorie, s-a isprăvit, are dreptate. (cu putere.) Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întâi şi-ntâi ?
[…]
CAŢAVENCU: Ce străbun! ce nostru! Vezi că nu ştiţi! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează şi se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (grupul lui Caţavencu aprobă şi admiră, grupul lui Farfuridi şi Brânzovenescu, care s-a apropiat şi ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.)

[…]

FARFURIDI (înţepat) : Da! progres! progres fără conservaţiune, când vedem bine că Europa…

CAŢAVENCU (întrerupându-l lătrător): Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică…

FARFURIDI (şi mai înţepat): Dă-mi voie… Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia publică…

CAŢAVENCU: Nu voi să ştiu de ce zici d-ta.

BRÂNZOVENESCU: Fireşte că nu vrei să ştii… nu-ţi vine la socoteală…

CAŢAVENCU (şi mai lătrător) : Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… D-ta eşti advocat, eşti confrate cu mine…

FARFURIDI: Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta…

CAŢAVENCU (urmându-şi jocul) : Ştii ca şi mine principiul de drept, fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale…oneste bibere[8]…

FARFURIDI: Da’ de onest n-ai încotro!… (grupurile Caţavencu şi Farfuridi încep a se despărţi, fiecare de o parte.)

CAŢAVENCU (cu totul înţepător) : Stimabile, nu ştiu pentru ce d-ta mă prigoneşti de la o vreme… Ce ai cu mine? Suntem în faţa alegătorilor, stimabile:or, nu încape pică; să luptăm: d-ta o să-ţi pui candidatura, o ştim; eu ţi-o declar că mi-o pui pe a mea… luptă electorală! şi ştim că lupta electorală este viaţa popoarelor… De ce te revolţi contra adevărului ? în contra dreptului?…Oneste bibere, onorabile!… (aprobări din partea grupului)

FARFURIDI (izbucnind) : Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte „Răcnetul Carpaţilor”, pe de altă parte chiverniseala confraţilor; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar!… Urlă târgul, domnule…

BRÂNZOVENESCU (trăgându-l de mânecă) : Tache! Tache!

FARFURIDI (smucindu-se) : Ia lasă-mă-n pace, să mă răfuiesc odată cu domnul… Ce adică, noi nu ştim, nu vedem, orbi suntem? d-ta eşti candidatul prefectului…

CAŢAVENCU (râzând) : Eu sunt candidatul grupului tânar, inteligent şi independent… Onorabilul, venerabilul nostru prezident — (îl caută cu ochii) unde e venerabilul prezident? nu-l văz… — va proclama, pe cât ştim, astă-seară pe candidatul comitetului dv. — comitetul dv. —…Or, dacă voi avea onoarea ca să mă agreeze şi comitetul dv…. căci e al dv. …

FARFURIDI (fierbând mereu) : Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale…

BRÂNZOVENESCU: Tache! Tache, fii cuminte. (îl trage de mânecă, Farfuridi se smuceşte)

CAŢAVENCU (cu ton batjocoritor) : Adică, dă-mi voie, d-ta nu mai eşti al comitetului! (grupurile se desinează distinct de două părţi şi se privesc cu încordare)

FARFURIDI: Da, eu nu mai sunt, eu care am susţinut totdeauna partidul… şi d-ta, care l-ai înjurat totdeauna… eşti!

CAŢAVENCU: Dă-mi voie!…

FARFURIDI (furios) : Ce voie! ce voie!… Vii cu moftologìi, cu iconomìi, cu soţietăţi, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară… cu dăscălimea d-tale, (mişcare în grupul Caţavencu) cu moftangiii d-tale…

[…]

FARFURIDI (continuând) : Cu grupul (umflând cuvintele) inteligent,… independent,… impertinent! (porneşte spre fund cu Brânzovenescu şi cu grupul lor.)

[…]

FARFURIDI (ieşind prin fund) : Vă-nvăţăm noi, papugiilor!

GRUPUL CAŢAVENCU: Afară! afară! (urmăreşte în fund pe cei din grupul Farfuridi)

Si totul se termina cu:

CAŢAVENCU (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele) : Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

PRISTANDA: Curat constituţional! Muzica! Muzica!

Pentru cei interesati gasesc stenograma completa aici.

Ermetism elitistic

Premiile IgNobel au calitatea ca prima data te fac sa razi si apoi te pun pe ganduri.  Unele din  conferintele organizate prin Romania prima data te entuziasmiaza si apoi te fac sa plangi.

Un exemplu e si seminarul “Improving the Dialogue with Society on Scientific Issues”, organizat de CNRS – Consiliul National pentru Cercecetare Stiintifica al Frantei si Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara “Horia Hulubei”, cu sprijinul Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica si a Ambasadei Frantei la Bucuresti.  Programul complet il vedeti pe aici.

M-am bucurat sa aud de o astfel de conferinta in Romania. Apoi vazand vorbitorii am inceput sa imi pun intrebari. Dupa cateva raspunsuri am inceput sa plang.

Personal nu cred ca cei chemati la aceasta intrevedere fac cu adevarat dialog cu societatea pe teme stiintifice. Imi pare rau ca nici o  persoana din media nu apare pe afisul conferintei. La fel nici o persoana care se ocupa cu disiminarea stiintei in media online nu e prezenta.

In aceste conditii adunarea mi se pare una inchisa ermetic si foarte putin indreptata spre societate, societate pe care ar trebui sa se puna accentul in acest proces.

O sa incerc sa urmaresc pe cat posibil conferinta in online Vineri si poate revin cu amanunte.

Calcule politice

Dupa sesiunea cu magneteii de ieri si ceva mai multa lectura din “Critical mass” de Philip Ball m-am hotarat sa continuui exercitiul de punere a politicii Romanesti actuale in cifre.

Am presupus ca raspunsurile candidatilor la prezidentiale de pe Busola Politica reprezinta si pozitia partidelor din care provin.  La fiecare intrebare raspunsul poate lua una din valorile (-2, –1, 0, 1, 2).   Astfel la fiecare intrebare se poate defini distanta intre raspunsurile a doi candidati ca diferenta dintre cele doua numere ridicate la patrat.  Insumand la toate cele 22 de intrebari obtinem un numar care ne spune cat de apropiati/diferiti sunt cei doi candidati si prin extindere partidele lor.  Aceste numere le gasiti in figura de mai  jos:

image

Interesant mi se pare faptul ca distanta minima la acest nivel este intre Mircea Geoana si Crin Antonescu, distanta maxima intre Crin Antonescu si Traian Basescu.  Per ansamblu distantele pot fi considerate relativ mici avand in vedere ca distanta maxima nu reprezinta decat 45% din distanta maxima posibila (352).  Distanta minima este surprinzatoare avand in vedere ca avem de a face cu doi lideri ai unor partide care ar trebui sa fie polarizantii spectrului politic din punct de vedere doctrinar.

Putem extinde acest concep al distantei si sa calculam care ar fi configuratia parlamentului care ar asigura echilibrul.  Consideram ca putem avea doar doua tabere in parlament opozitie si putem calcula distanta dintre cele doua tabere.  Procedura e similara celei mai de sus cu diferenta ca valorile din fiecare tabara se aduna, si apoi se face diferenta dintre cele doua valori.  Pentru a avea o reprezentare corecta a reprezentarii parlamentare vom pondera valorile cu proportia din parlament a partidelor (procentele din parlament le-am luat de aici ). Pentru grupul minoritatilor si independenti am considerat ca toate raspunsurile lor sunt egale cu valoarea zero.

Prin acest procedeu putem obtine o valoare intre 0 (reprezinta situatia cand ambele tabere ale parlamentului sunt egale) si o valoare maxima egala cu 88 (reprezinta un parlament impartit 50%-50% si cu opinii total in opozitie).  Coalitiile favorizate sunt cele care au minimul acestui parametru. Putem avea 7 combinatii prezentate mai jos:

image 

Observam ca minimul e obtinut pentru o coalitie PNL+PDL impotriva PSD+UDMR.  Interesant de observat este ca cele mai mici 3 valori sunt obtinute in cazul coalitiei PNL+PDL si alt partid.  Coalitia de facto  din aceste zile  din parlament (PNL+PSD+UDMR) observam ca are o valoare maxima si deci este foarte putin probabil ca sa se reziste pentru mult timp.  Coalitia PDL+PSD observam ca a avut o valoare medie.

Acest model prezentat mai sus este oarecum simplist. Celor care doresc sa se documenteze pe acest tip de argumentatie le recomand lucrarea: “Optimizing Conflicts in the formation of Strategic Alliances” de R.Florian si S.Galam.

Magnetism social

Ne putem imagina fiecare persoana din societate ca un mic magnetel (sau spin). Putem asimila intensitatii magnetelului individual importanta pe care o acorda aceea persoana unei anumite probleme. In fizica aceasta ar fi denumita constanta de cuplaj, si desemneaza exact senzitivitatea la o interactie. O valoare de zero ar insemna ca respectiva persoana e absolut indiferenta la problema, pe cand valoarea 1 inseamna ca pe aceea persoana o intereseaza doar aceea problema.

Sa ne imaginam ca problema ar fi urmatoarea “Daca s-ar da o hotarare ca toate usile sa fie vopsite in aceeasi culoare alegeti culoarea rosie sau albastra?”. Fiecare persoana poate fi de acord sau impotriva acestei decizii. Ii eliminam aici pe cei carora nu le pasa. Magnetelul fiecarei persoane se va indrepta cu polul N (sa-l coloram in rosu) in sus si polul S (sa-l coloram in albastru) in jos. Sa simplificam lucrurile si sa presupunem ca toata lumea isi doreste cu intensitate maxima o anumita culoare.

Acum sa luam un set de oameni sa sa ne imaginam ca ii asezam intr-o matrice unul langa celalt. Cand se isi vad magneteii ei vor incerca fie sa nu para diferiti de ceilalti (stiu ca ar fi izolati sau priviti ca niste ciudatenii daca ar avea usa de o culoare si toti vecinii sau ar avea usa de alta culoare) sau vor incerca sa isi convinga vecinii sa isi schimbe culoarea la usa.

Oscilatiile unui astfel de sistem (numit model Ising ) le puteti vedea in clipul de mai jos:

Observati ca exista o anumita distributie de rosu si albastru (capetele magneteilor vazute de sus) care apoi variaza in timp. Ariile rosii isi pastreaza in general aceeasi culoare iar cele mai mari modificari se intampla la zonele de contact. Aceste zone se misca in acest spatiu. In mijlocul zonelor exista un oarecare echilibru, o persoana cu toti vecinii de aceeasi culoare ramane in general cu aceeasi culoare si nu se sinchiseste sa si-o schimbe. Mai exista revolutionari dar se vede ca reusesc sa convinga cativa vecini, cresc un pic si apoi sunt redusi la culoarea majoritatii.

Acest exemplu simplu creioneaza modul interactiilor sociale. Fiecare dintre noi se pozitioneaza intr-o anumita problema si in functie de pozitionarea celor din jur. In general distantele care le luam in considerare sunt de ordinul 1,2 …. adica prietenii directi, prietenii prietenilor, etc. De exemplu in nici un caz nu ne intereseaza parerea unui amic al unui amic al unui amic. De obicei ne ghidam doar dupa parerile oamenilor pe care ii consideram de ordin 1 cu noi. Daca tot mediul social este pe aceeasi pozitie cu tine esti fericit , toata lumea gandeste ca tine. Probabil ca sunt si altii care gandesc altfel, dar nu te intereseaza atata timp cat nu intrii in contact cu ei.

Modelul e simplistic deoarece presupune o singura dimensiune. Ori dimensiunile umane sunt mai multe si in fiecare dimensiune exista un astfel de interactiune intre persoane.

De ce am pus in scris toata aceasta poveste? Din doua motive:

1) fiindca Diana m-a pus pe ganduri cu intrebarea referitoare la interactiunea dintre individ si grup

2) fiindca sunt alegeri si gandirea societatii din prisma unui astfel de model cred ca e interesanta. Intrebarile va las sa vi le puneti singuri!

PS: Celor care doresc sa citeasca mai multe despre fizica, statistica, matematica in societate le recomand cartea lui Philip Ball “Critical mass – how one thing leads to another ”