Ne putem imagina fiecare persoana din societate ca un mic magnetel (sau spin). Putem asimila intensitatii magnetelului individual importanta pe care o acorda aceea persoana unei anumite probleme. In fizica aceasta ar fi denumita constanta de cuplaj, si desemneaza exact senzitivitatea la o interactie. O valoare de zero ar insemna ca respectiva persoana e absolut indiferenta la problema, pe cand valoarea 1 inseamna ca pe aceea persoana o intereseaza doar aceea problema.
Sa ne imaginam ca problema ar fi urmatoarea “Daca s-ar da o hotarare ca toate usile sa fie vopsite in aceeasi culoare alegeti culoarea rosie sau albastra?”. Fiecare persoana poate fi de acord sau impotriva acestei decizii. Ii eliminam aici pe cei carora nu le pasa. Magnetelul fiecarei persoane se va indrepta cu polul N (sa-l coloram in rosu) in sus si polul S (sa-l coloram in albastru) in jos. Sa simplificam lucrurile si sa presupunem ca toata lumea isi doreste cu intensitate maxima o anumita culoare.
Acum sa luam un set de oameni sa sa ne imaginam ca ii asezam intr-o matrice unul langa celalt. Cand se isi vad magneteii ei vor incerca fie sa nu para diferiti de ceilalti (stiu ca ar fi izolati sau priviti ca niste ciudatenii daca ar avea usa de o culoare si toti vecinii sau ar avea usa de alta culoare) sau vor incerca sa isi convinga vecinii sa isi schimbe culoarea la usa.
Oscilatiile unui astfel de sistem (numit model Ising ) le puteti vedea in clipul de mai jos:
Observati ca exista o anumita distributie de rosu si albastru (capetele magneteilor vazute de sus) care apoi variaza in timp. Ariile rosii isi pastreaza in general aceeasi culoare iar cele mai mari modificari se intampla la zonele de contact. Aceste zone se misca in acest spatiu. In mijlocul zonelor exista un oarecare echilibru, o persoana cu toti vecinii de aceeasi culoare ramane in general cu aceeasi culoare si nu se sinchiseste sa si-o schimbe. Mai exista revolutionari dar se vede ca reusesc sa convinga cativa vecini, cresc un pic si apoi sunt redusi la culoarea majoritatii.
Acest exemplu simplu creioneaza modul interactiilor sociale. Fiecare dintre noi se pozitioneaza intr-o anumita problema si in functie de pozitionarea celor din jur. In general distantele care le luam in considerare sunt de ordinul 1,2 …. adica prietenii directi, prietenii prietenilor, etc. De exemplu in nici un caz nu ne intereseaza parerea unui amic al unui amic al unui amic. De obicei ne ghidam doar dupa parerile oamenilor pe care ii consideram de ordin 1 cu noi. Daca tot mediul social este pe aceeasi pozitie cu tine esti fericit , toata lumea gandeste ca tine. Probabil ca sunt si altii care gandesc altfel, dar nu te intereseaza atata timp cat nu intrii in contact cu ei.
Modelul e simplistic deoarece presupune o singura dimensiune. Ori dimensiunile umane sunt mai multe si in fiecare dimensiune exista un astfel de interactiune intre persoane.
De ce am pus in scris toata aceasta poveste? Din doua motive:
1) fiindca Diana m-a pus pe ganduri cu intrebarea referitoare la interactiunea dintre individ si grup
2) fiindca sunt alegeri si gandirea societatii din prisma unui astfel de model cred ca e interesanta. Intrebarile va las sa vi le puneti singuri!
PS: Celor care doresc sa citeasca mai multe despre fizica, statistica, matematica in societate le recomand cartea lui Philip Ball “Critical mass – how one thing leads to another ”
