Predictably Irrational al lui Dan Ariely este o carte care merita citita. Citind-o ramai cu un sentiment ciudat. Tot ce credeai ca numesti rational in gandirea ta e darama incet si sigur. In capitolul patru din aceasta carte el pune in discutie diferenta dintre normele sociale si normele de piata. De ce ai ajuta un amic la mutat pe gratis dar nu pentru 1 Leu? Mai pe larg in acest clip:
In sfarsitul capitolului pune in discutie o posibila modalitate de reformare a invatamantului. Mai jos gasitit traducerea facuta de mine":
Sentimentul meu pana acum este ca testarea standardizata si salarii bazate pe perfomanta imping probabil educatia de la norme sociale la norme de piata. Statele Unite deja cheltuiesc mai multi bani per student [n. a se intelege si elev] decat orice alta societate vestica. Ar fi inteligent sa adaugam si mai multi bani? Acelasi rationament se aplica si testarilor: deja testam destul de frecvent, si cresterea frecventei testarii e putin probabil sa duca la imbunatatirea calitatii educatiei.
Cred ca un raspuns se gaseste in aria normelor sociale. Cum am invatat in experimentele noastre, premiile financiare au un efect limitat – normele sociale sunt fortele care pot face diferenta pe termen lung. In loc sa ne concentram atentia profesorilor, parintilor, si elevilor pe rezultatul testelor, salarii, si competitie, ar fi probabil mai bine sa sadim in noi toti simtul unui scop, a unei misiuni si a mandriei in educatie. Pentru a realiza acestea nu putem lua calea normelor de piata. Beatles au proclamat cu ceva timp in urma “Can’t Buy Me Love” [. Nu-mi poti cumpara dragoste] si asta se aplica si la dragostea de a invata – nu o poti cumpara; si daca incerci, s-ar putea sa o alungi.
Deci cum putem imbunatatii sistemul educational? Ar trebui sa regandim curicula scoalara , si sa o punem in legatura mai evident cu scopuri sociale ( eliminarea saraciei si crimei, cresterea drepturilor umane, etc), cu scopuri tehnologice (cresterea economisirii energiei, exploararea spatiului, nanotehnologie, etc.) si cu scopuri medicale (tratament pentru cancer, diabet, obezitate, etc ) de care ne pasa ca si societate. In felul acesta elevii, profesorii si parintii s-ar putea sa vada scopul larg al educatiei si sa devina mai entuziasti si motivati. Ar trebui sa lucram puternic si in a face educatie un scop in side, si sa nu mai confundam numarul de ore elevii il petrec la scoala cu calitatea educatiei pe care o primesc. […] Nu sugerez ca porning o pasiune sociala pentru educatie este simpla; dar daca reusim in a realiza asa ceva, castigul s-ar putea sa fie imens.
Concluzia care o pot trage e ca in situatia invatamantului din Romania o reforma pur financiara a sistemului nu este de ajuns. Ba chiar s-ar putea sa nu aiba nici un efect. Sistemul in ansamblu are nevoie de o renastere si o forta care sa fie forta motrica a acestei renasteri.
PS: Autorul a avut o abordare de marketing pe care nu am mai intalnit-o referitoare la aparitia versiunii revizuite si imbunatatita a cartii lui Predictably Irrational. Cei care au cumparat editia veche trebuiau doar sa scrie un mail pentru a primi cele 3 capitole cu modificarile cele mai importante. Aceasta abordare aduce aminte mai degraba de upgrade-ul de software. Pentru cei care doresc gasesc mai multe detalii pe blogul autorului.
