Cine nu a auzit de Faust ? Dar de Faustul lui Purcarete la Teatrul Radu Stanca din Sibiu? Saptamana trecuta am avut ocazia sa vad acest spectacol despre care auzisem multe (bune!) de la o serie de amici.
M-am bucurat sa vad ca exista cel putin un teatru din Romania, anume teatrul din Sibiu, care pune in vanzare biletele la reprezentatii din timp in vanzare pe un site de internet. Biletele nu doar pot fi cumparate pe site, dar le poti tipari si prezenta cu ele direct la teatru. Este ridicol sa spun ca acesta este idealul la care trebuie sa incerce sa ajunga toate institutiile publice din Romania.
Prin urmare cu biletele luate de ceva vreme am picat saptamana trecuta in Sibiu. A fost o reintalnire placuta cu orasul pe care nu-l mai vazusem de prin 2008. Dupa o plimbare prin centru, unde m-am intalnit si cu amici veniti in Sibiu special sa vada acelasi spectacol, am luat-o spre Halele Balanta. Este o locatie inedita si trezeste si asteptand aveam in suflet o senzatie ciudata data de faptul ca eram la teatru si in acelasi timp intr-o uzina.
Ne-am asezat pe scaune si auzeam un cor atat din spate si din fata. Cand cortina, o uriasa panza alba, a cazut a inceput si asaltul asupra tuturor simturilor noastre. A fost primul spectacol pe care l-am vazut care a apelat la ceea ce ar fi putut sa fie pentru unii o invazie a simturilor. Pe langa actori, muzica, lumini, decoruri Purcarete a introdus proiectoare video, aruncatori de flacari, artificii, o formatie rock live, scena din spatele scenei… si in mod sigur am uitat cateva efecte invadatoare. S-a mers foarte departe pentru a rupe distanta dintre scena si tribuna. Decorurile ample dar si invitarea spectatorilor in spatele scenei pentru a gusta dintr-o petrecere a desfraului au facut ca sa ma simt in centrul jocului. (Am simtit ca in spatele scenei putea fi mai multa interactivitate si zonele unde ar trebui sa stea publicul au ingradit integrarea in atmosfera petrecerii).
Cei doi actori principali Ilie Gheorghe (Faust), Ofelia Popii (Mefisto) sunt timp de doua ore intr-o continuua transformare. Ca intr-un spectacol de iluzionism Mefisto apare si dispare, se transforma permanent, se dubleaza, oscileaza intre a fi femeie sau barbat. Cum poti sa tii un dialog pe scena intr-un univers care se transforma permanent, care pare ca pica si se recladeste in fiecare minut, si mai mult in care chiar tu trebuie sa te transformi ? Iar restul de personaje inunda scena cum vedem doar in flashmoburi zilele astea. Apar pentru a disparea cateva momente mai tarziu, si sunt identici cu ei insesi pentru a da impresia invaziei persanilor nemuritori.
Faustul de la Sibiu e un spectacol care trebuie trait pentru a fi vazut. Mie mi-a readus aminte de adolescenta si spectacolele experimentale de la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe. Mi-a adus aminte de Lazaret a lui Badea unde intrai in Lazaret cu reporteriul si unde la sfarsit leprosii isi luau la revedere de la tine , de un Hamlet de la Piatra Neamt in care toata scenografia era formata de niste cuburi de plastic si nu pot sa uit razele lanternelor in cautarea lui Hamlet, de un spectacol pe o pluta pe lacul de la Arcusi inconjurati de flaclii si balansandu-ne cu pluta in timpul spectacolului… Faust e un spectacol care-ti ramane pironit in minte, o experienta pe care n-o poti cataloga decat in sertarul sau propriu.
Va recomand sa mergeti sa-l vedeti!