Author Archives: Lucian

Ultimul an cu Tevatron

Astazi a fost anuntat la Fermilab faptul ca, in ciuda unei recomandari de a continuua programul Tevatron pentru inca trei ani, in lipsa identificarii finantarii pentru aceasta extindere in Octombrie anul curent vor avea ultimele ciocniri proton-antiproton in Tevatron.

Aceasta stire este o lovitura grea pentru toti cei care lucreaza la Tevatron, dar si pentru cei care lucreaza la LHC. In ciuda faptului ca rezultatele de la Tevatron vor mai curge pana prin 2013 spiritul de competitie intre cele doua mari laboratorea va muri incet, incet.

Cum primul experiment nu se uita niciodata Tevatron si DZero vor ramane in memoria multor fizicieni drept prima scoala. In plus in istoria stiintei Tevatron va ramane pentru descoperirea cuarcului top in 1995.

Sirea sursa o gasiti aici.

Ghiveci cu educatie

Dupa o gestatie destul de lunga cu o serie de avorturi, inseminari si re-inseminari s-a nascut o noua lege a educatiei. Parerea mea e ca este o lege, in ansamblu, foarte buna. Si daca legea e foarte buna de unde tot circul pe care l-am vazut peste tot ( mai putin la TVR caci acolo e televiziunea puterii si perechea Marga – Andronescu nu a mai aparut — desi am inteles ca unul dintre ei fusese invitat ).

Marcel Tolcea face o foarte buna radiografie a momentului. Merita citita si merita citite si trimiterile facute din postul respectiv. Putina istorie n-a omorat pe nimeni si nici nu trebuie sa mergem pana la Hitler asa cum ne indeamna Marga.

Cat despre informatiile aruncate cu duiumul pe sticla merita retinut un aspect demn de Radio Erevan. Dna Andronescu trambiteaza sus si tare ca UPB e in top 500 mondial al universitatilor pe locul 472. Felicitari! Pupat toti in parcul politehnicii. Numai ca topul modial e topul modial al universitatilor in “physical sciences” sau 472 e de fapt 762 in topul general. Pentru cei care doresc sursa o gasesc aici.

O lectie traita in Biserica Neagra

In primul post din 2011 as dori sa calatoresc inapoi catre ultimul eveniment la care am participat in 2010.

Este vorba de concertul de anul nou organizat la Biserica Neagra din Brasov. A fost pentru prima data cand am vazut Biserica Neagra plina ochi de lume, pentru prima data cand nu mai era un muzeu ci un corp viu.

Am fost puternic impresionat de felul in care a fost organizat acest concert si modul in care festivitatiile au fost conduse de prim preotul bisericii. Desi pe teren propriu, preotul a ales sa inceapa in germana spunand ca avand atatia oaspeti se va adresa in limba romana celor prezenti in biserica. Cuvantul de anul nou adresat celor prezenti, desi rostit de un cleric, a fost simplu, direct, si fara sa faca nici o referire la o “adevarata” religie. Astfel in timpul acestui cuvant m-am simtit mult mai acasa in Biserica Neagra decat in bisericile noastre ortodoxe. Impresionant a fost si felul in care preotul a stiu sa explice unei audiente straine de obiceiurile casei cum decurge concertul, faptul ca in Biserica Neagra nu se aplauda, cum trebuie faci cand te intorci in timpul concertului pentru a privi spre magnifica orga din biserica.

Mai trebuie spus ca toate incasarile din acest concert sunt destinate restaurarii orgii de la Rupea. Este o initiativa laudativa mai ales in conditiile in care in Romania se duc o groaza de bani in zona bisericii dar nu in aceasta zona foarte importanta a conservarii patrimoniului bisericesc.

Am ramas cu o foarte placuta amintire a lectiei de convietuire, de respect si spirit civic data in ultima zi a anului trecut de catre comunitatea germana din Brasov prin clericii de la Biserica Neagra. Din pacate (pentru Romania) aceasta minoritate dispare incet si o data cu ea si posibilitatea de a invata asemenea lectii.

In incheiere va las sa meditati la cuvintele pe care preotul Bisericii Negre le-a propus comunitatii pentru a o ghida in anul 2011:

Nu te lasa invins de rau, ci invinge raul prin bine. (Sfantul Pavel, Rom 12, 21)

O dilema noua de la Dilema veche

Acum aproape o saptamana am vazut (nu mai stiu unde) o reclama foarte interesanta a celor de la Dilema Veche care anuntau cu surle si trambite un dosal gros, special si foarte consistent cu tema “Intelectuali si lideri”.

Reclama a prins si cand am dat peste primul chiosc de ziare am cumparat numarul din Dilema Veche pentru a ma infunda intr-un fotoliu pentru cateva ore bune si a citi dosarul. Prima surpriza a fost ca dosarul se transformase intr-o fitzuica de 8 pagini. De culoare rozalie intr-adevar. Eu ma asteptam la ceva mult mai consistent. Si in prima faza programul meu din ziua respectiva a fost stricat caci imi ramaneau vreo 4 ore de fotoliu care planuisem sa le dedic dosarului libere.

A doua surpriza a fost ca materialul era mai degraba o reclama pentru Foreign Policy. Scris in stilul web2.0 fiecare articol facea trimitere la articolul pe larg din Foreign Policy. Absolut frunstranta ora si jumatate in care am citit articole, devening interesat in tema si apoi avortat de catre autor cu o trimitere la Foreign Policy.

La sfarsit am ramas cu o dilema: “Daca citesc articolele in Foreign Policy catre ce revista ma vor trimite ?”