Intarzierea ca mod de viata

Week-end-ul trecut am fost la un eveniment in Bucuresti. O nunta…

Invitatia am primit-o acum ceva timp si pe ea scria negru pe alb: “iar mai tarziu incepand cu ora 19:00, cu voie buna la Restaurantul ….”.

Fiind pe invitatie o ora atat de exacta ma asteptam ca toata lumea sa fie prezenta exact la orele sapte fix la respectivul restaurant si sa incepem distractia. Surpriza mi-a fost mare cand chiar si pe la orele 20:30 trecute fix abia daca puteam numara doua treimi din participanti. Oricum era un pas imens inainte de la o treime undeva in jurul orelor 19 trecute cu cu vreo juma de ora plus minus (dar mai ales plus!) 15 minute.

A doua zi am incercat sa gasesc explicatii in intalnirile cu alti prieteni, localnici de-ai locului si buni cunoscatori ai culturii locale. Am inteles ca nimeni nu doreste sa ajunga primul la un asemenea eveniment. Probabil din cauza ca trebuie sa astepte dupa altii. Dar bag de seama ca lumea nu se mai raporteaza la o intarziere de tip sfert academic ci apeleaza la intarzieri ce pot fi masurate direct in ore.

Imi pun intrebarea … legitima probabil … daca toata lumea stie ca evenimentul incepe undeva intre apusul soarelui si miezul noptii de ce se mai da ora de incepere cu o exactitate de minut? Si lucru frapant aceasta atitudine de a bate in nepunctualitate pe ceilalti participanti se manifesta intr-o tara care are cele mai bine sincronizate ceasuri dupa Elvetia.

De acum inainte cand o sa aud pe strada spunandu-se cu naduf “Dom’le, cand o sa ajungem sa mearga trenurile la noi la minut? Asa ca la Japonezi sau Germani! Adicalea aia pot…dar la noi ?” Eu o sa intreb cu zambetul pe buze “Daca aveti o invitatie pentru ora 7, la ce ora ajungeti?”

O intrebare

Ma uit la Inapoi la argument. Invitat Bogdan Tataru Cazaban. Se discuta despre Cardinalul Ratzinger/ Papa Benedict XVI-lea. Discutia este in principal teologica. Aud cum Cardinalul Ratzinger a detectat disfunctiuniile/bolile vestului european.

Trebuie sa recunosc ca este un domeniu strain mie. Totusi sunt oarecum mirat de felul in care un fizician de formatie se desfasoara in aceste discutii. Este vorba de o dedublare ? Sau este vorba de dezertare a cutumei gandirii stiintifice?

In extenso ma intreb daca nu acealasi lucru se intampla si in general Romaniei ?

Imparatii goi ai universitatilor

Ieri si astazi au aparut mai multe reactii in urma unei analize referitoare la rectorii universitatilor Romanesti facuta de Liviu Giosan pe blogul Ad Astra.

Daca e sa ne intoarcem un pic in istorie ne putem aduce aminte cum rectorii in frunte cu Andronescu si Marga considerau ca ministrul n-ar fi potrivit pentru pozitie din cauza ca nu are experienta in sistemul romanesc, ca n-a predat la catedra si alte argumente pe acest calapod. In sumar daca n-ai facut parte din sistem nu ai ce cauta la conducerea lui.

Iata ca acum vedem performantele stiintifice ale rectorilor universitatilor romanesti… Cand te gandesti la universitati te gandesti ca aduca floarea cea mai aleasa a unei natiuni si sunt conduse de persoane din aceasta floare. Insa surpriza in cazul majoritatii universitatilor romanesti avem de-a face mai degraba cu niste flori de mucegai in fruntea lor.

Se pune intrebarea cum au ajuns aceste persoane in aceste pozitii avand in vedere ca se accede la aceasta pozitie doar din calitate de profesor sau conferentiar (cel putin acesta e in cazul UB). Probabil ca lumea nu se calca in picioare pentru a candida la aceste pozitii dar totusi cei care au ajuns acolo nu sunt la nivel de profesor. Iar, o data ajuns in aceea pozitie pe filiera profesorala, a spune ca ei de fapt sunt buni manageri e cat se poate de in contradictie cu intrebarile puse lui Funeriu (cele pe care le-am mentionat mai sus).

Ceea ce se poate deduce e ca mediul universitar romanesc nu are la baza meritocratia stiintifica. Probabil acum se vede de ce noua lege a educatiei a fost contrata cu atata energie. Pana la urma duce la moarte sistemului pus cu multa grija in practica si cine doreste moartea propriei creatii ?

Interesanta ar fi continuarea analizei si la nivel de prorectori si decani. Totusi consider ca aceste intrebari si analize ar trebui sa vina din interiorul comunitatii.

Per aspera Ad Astra

As dori sa semnalez un nasterea unui nou blog : Per aspera ad astra – Blogul membrilor asociaţiei Ad Astra a oamenilor de ştiinţă români.

Asociatia Ad Astra este de mai bine de 10 ani o organizatie care lupta pentru reformarea sistemului educational si de cercetare din Romania. Asociatia aduce impreuna in momentul de fata aproximativ 80 de cercetatori romani din Romania si strainatate.

Liviu Giosan, unul dintre membrii fondatori ai asociatie, sparge gheata pe acest blog re-atragand atentia cititorului asupra documentului program din prima zi a asociatiei. Liviu Giosan invita la meditatie asupra chestiunii daca a meritat sau nu acest efort de un deceniu.

De ce merita urmarit acest blog ? Pentru ca membrii asociatiei isi vor expune opiniile individuale despre anumite subiecte care sunt de interes pentru ei. In felul acesta veti avea ocazia sa-i cunoasteti mai bine pe cei care sunt reuniti in spatele unui crez si a numelui “Asociatia Ad Astra”.

In incheiere trebuie mentionat ca opiniile de pe blog nu trebuie confundate cu o eventuala pozitie oficiala a asociatiei Ad-Astra in asamblul ei. Si de acum inainte pozitiile asociatiei vor purta aceeasi semnatura “Asociatia Ad Astra”.