Pe biroul meu se afla una langa alata doua reviste Stiinta si tehnica (Anul LI, Nr. 9, septembrie 1999, pret 14 700 lei) si Stiinta & tehnica (Anul LX, Numarul 1, Aprilie 2011, 8.8 lei).
In casuta redactiei dau peste doua nume comune: Alexandru Mironov si Cristian Roman. Numarul din 1999 are formatul mai mic si 112 pagini. Textul domina si imaginile sunt secundare. Numarul din 2011 are un format mare si 120 de pagini. Formatul e mai degraba al revistelor glossy in care imaginea si textul sunt aproape in proportii egale, eu avand impresia ca imaginea are o proportie ceva mai mare.
In cele ce urmeaza ma voi adanci intr-o analiza a numarului din 2011.
Primul lucru care imi ridica spranceana este ca atata pe coperta cat si in casuta redactionala apare textul “Un proiect dezvoltat de Fundatia Dinu Patriciu”. Ma bucura faptul ca o fundatie privata a hotarat sa finanteze renasterea acestui proiect insa nu cred ca “dezvoltat” isi are rostul.
Apoi am facut greseala sa citesc editorialul lui Alexandru Mironov. Mi-a lasat un gust amar prin faptul ca in acest editorial au fost incluse telocitele lui Laurentiu Popescu dar si inventia lui van Staden. Si mai amar ca acestea au fost incluse in acelasi paragraf cu experimentul LHC la care lucrez eu. Iata cum intr-un editorial Alexandru Mironov, in calitate de senior editor, arata ca granita dintre stiinta si pseudostiinta nu este trasata de actuala Stiinta si tehnica. Aceasta parere imi este intarita de faptul ca in sectiunea “top zece” primul loc este acordat ARCA cu “Primul avion supersonic romanesc”. Multi dintre cei care au urmarit ARCA in ultimii ani stiu ca acolo exista o groaza de avand stiintific si tehnologic fara insa a fi dublat si de o baza de cunostiinte stiintifice si tehnologice pe masura telului pe care si-l doresc.
Rasfoiesc mai departe revista si dau de rubrica pictorial (sic!) cu poze concept ale unor orase viitoare (o sectiune mai degraba SF ). Urmeaza rubrica prototip cu o varianta romaneasca de avion electric dar care este construit in Germania. Apoi un articol de tehnologie care nu are norocul de a fi ilustrat cum trebuie. Articolul este interesant, desi ar fi putut intra mai mult in anumite detalii tehnologice. In plus o diagrama cu principiul de functionare este cireasa lipsa de pe tort. Dar faptul ca din ilustratia grafica a articolului nu se deduce despre ce ar fi vorba … puteau foarte bine sa si lipseasca cele cateva imagini.
Apoi dam peste un dosar interesant referitor la zborul lui Gagarin. S-ar putea ca acest dosar sa fie mai interesant mai ales pentru tinerii care nu au mai citit. Totusi felul in care e scris e un pic din perspectiva celui care stie deja toata istoria. Deschiderea “In primavara anului 1957, deci inainte de lansarea primului Sputnik, Serghei Koroliov, entuziastul parinte al programului spatial sovietic….” cine/ce e Sputnik se intreaba cititorul ? E suficient sa spun ca Sputnik nu mai apare in textul principal al articolului ci doar intr-o casuta din pagina a doua a articolului.
Interviul cu Vanatorii de mituri ar fi putut fi publicat fara nici o modificare in FHM, sau orice alta revista glossy cu un target majoritar masculin. Apoi urmeaza imaginea de deschidere a articolului “Misterioasa origine a omului”, imagine la care am strigat Wow! si am sarit de pe scaun. Apoi m-am desumflat cand am vazut ca imaginea e preluata si nu creatia vre-unui artist roman. Ce frumos ar fi fost sa fi fost o imagine creata “in casa”!
O sa fac un salt mortal prin revista pentru a ajunge la Lumea stranie a mecanicii cuantice, anuntat in sumar drept un articol in sectiunea fizica in care “Alexandru Mironov explica lumea stranie a mecanicii cuantice pe intelesul tuturor”. Trebuie sa recunosc ca din descriere ma asteptam la o introducere in mecanica cuantica, insa am fost debusolat sa citesc despre fotosinteza si mecanica cuantica. Una in alta nu stiu cat invata despre mecanica cuantica un neinitiat din acest articol. Personal mi se pare ca articolul incearca sa spuna prea multe si ajunge sa nu spuna nimica. Dar daca sunteti un neinitiat si ati citit articolul asta sa-mi spuneti ce ati priceput !
Fac un salt inainte pentru Cronica scepticului sub titlul “Monoloagele vaccinului” unde o sa remarc doar un titlu absolut prost inspirat.
Ma opresc aici, nu fara a remarca faptul ca revista foloseste o gama relativ mare de fonturi de diverse marimi. Cel putin pentru mine o face greu de citit si nu inteleg aceasta alegere de tehnoredactare. Eu inca mai cred ca eleganta sta in simplitate.
In loc de incheiere nu pot decat sa ma bucur ca Stiinta si tehnica este renascuta. Este mare nevoie de cateva reviste pe aceasta nisa in peisajul editorial romanesc. Totusi nu pot sa nu ma declar mahnit de granita nedefinita intre stiinta si pseudostiinta din primul numar. Iar noul format, daca va fi pastrat in tonul primului numar, este din pacate nu doar dinamica si moderna, dar este mai ales usurica si ne-intrand aproape deloc in probleme stiintifice adanci.