O propunere de reformare a invatamantului superior

Astazi am realizat ca o singura decizie ar putea reforma din temelii invatamantul superior romanesc. Aceasta decizie are la baza principiul insertiei absolventilor pe piata muncii. Foarte simplu universitatilor cu locuri bugetare ar trebui sa li se impuna conditia ca un procent de peste 70% din absolventi sa isi gaseasca un loc de munca in domeniul de pregatire intr-un an de la absolvirea facultatii. Fiecare specializare care nu atinge acest prag trebuie sa-si reduca numarul de locuri bugetare cu media dintre procentul de insertie obtinut in anul precedent si 70%. Specializarile care obtin peste 90% insertie pot, daca doresc, sa mareasca cifra de scolarizare cu maxim 10%. Insertia se refera la totalul studentilor absolventi atat locuri bugetate si cu taxa. In acelasi timp mi se pare normal ca numarul locurilor cu taxa sa nu poata fi mai mare de 75% din locurile de la buget.

Bineinteles ca o asemenea decizie ar insemna alocarea unor resurse destul de insemnate pentru urmarirea absolventilor. Dar dupa opinia mea doar o astfel de decizie poate duce la reducerea inflatiei de absolventi de invatamant superior din Romania si reducerea naturala a specializarilor pentru care cererea este mica. In acest fel in timp si diplomele vor capata o valoare reala si numarul de diplome emise va fi corelat cu cererea pietei cu un timp de reactie de 2 ani la schimbarile pietei.

Daca aveti informatii despre insertia profesionala a absolventilor va rog sa le impartasiti aici.

Doua cuvinte despre Conferinta Nationala a Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior CNCSIS 11

La Timisoara s-a desfasurat CNCSIS 11. Mai multe detalii gasiti aici . Un lucru m-a frapat, uitandu-ma peste raportul acestei conferinte . De fapt sunt doua… Primul faptul ca acest raport are peste 100 de pagini si ceva poze, am ajuns la concluzia ca in Romania un raport trebuie sa aiba poze ca sa arate frumos. Cred ca raportorii ar trebui sa scape de acest pacat si sa puna poze in rapoarte doar daca sunt absolut necesare.

Al doilea lucru frapant se gaseste la pagina 11 unde vad ca rata de succes pentru proiectele exploratorii este constant 30% indiferent de domeniu! Acest lucru se poate intampla in opinia mea doar daca fiecarui domeniu ii este impusa o rata de succes de 30%. Acest lucru inseamna imediat ca nu exista o competitie directa si libera intre domenii.

Alte concluzii va las pe voi sa trageti…

Si poate vestul nu exagereaza

Am dat din intamplare peste emisiunea de mai jos. Emisiunea a fost difuzata recent pe un post de televiziune Olandez. Este o emisiune care strange donatii si din care desfasoara proiecte umanitare. Unele din aceste proiecte sunt in desfasurare in Romania si Moldova. Acest documentar merita probabil vazut pentru a realiza ca exista o Romanie de care nu vrem sa stim, nu vrem sa aflam nimica … o parte (din pacate destul de mare!) din tara care de fapt nu exista pentru majoritatea dintre noi.
Dupa ce m-am uitat la documentar prima reactie a mea a fost ca vestul poate nu exagereaza. Vazand asemenea imagini te intrebi cum poate Romania poza intr-o tara membra a Uniunii Europene cand are atatea schelete in dulap.

Yousuf Karsh si un portret fascinant

De obicei lumea ramane impresionata de tablouri, probabil de acolo si expresia a ramane tablou. Sambata trecuta am ramas poza. Vizitam Arts Institute din Chicago deoarece vroiam sa revad sculpturile lui Brancusi. Din pacate pentru mine am nimerit in Chicago cu cateva zile inainte de deschiderea aripi moderne a institutiei de mai sus si nici una din operele lui Brancusi nu era expusa.

In subsolul institutului am descoperit insa o alta bijuterie. Este vorba de o expozitie a fotografului Canadian Yousuf Karsh. Karsh este un clasic al portretului fotografic si a imortalizat toate persoanele importante incepand cu Churchill in 1943 si continuand pana in jurul anului 2000 cand s-a retras din activitate. S-a remarcat prin folosirea luminilor de studio in munca sa si legatura cu teatrul si-a pus amprenta in opera lui. Lista celor pe care i-a fotografiat este foarte lunga si va las pe voi sa o descoperiti. Printre cei fotografiati de el s-a aflat si George Enescu (un portret interesant facut cu un an inainte de deces. )

Portretul care m-a impresionat cel mai mult a fost insa portretul lui Audrey Hepburn.

In opinia mea acest portret surprinde esenta feminitatii. Femeia din portret este fara o coafura lucrata, cu un machiaj minimal, fara bijuterii, nu i se vad ochii. Ma intreb daca aceasta poza ar aparea intr-o revista astazi. Nasul probabil ar fi considerat prea mare, urechea probabil prea scoasa in evidenta si parul probabil inacceptabil. Totul ar fi fotoshopat sau ar ajunge intr-o revista paparazzi ca sa ne arata cum arata o vedeta in viata de zi cu zi.

Poate merita mentionat ca Audrey Hepburn a facut celebra si “little black dress”. Efectul acelei rochii este acelasi ca al acestui portret cu cat mai simplu cu atat mai uimitor.