Category Archives: Calatorii

In primul post din 2011 as dori sa calatoresc inapoi catre ultimul eveniment la care am participat in 2010.

Este vorba de concertul de anul nou organizat la Biserica Neagra din Brasov. A fost pentru prima data cand am vazut Biserica Neagra plina ochi de lume, pentru prima data cand nu mai era un muzeu ci un corp viu.

Am fost puternic impresionat de felul in care a fost organizat acest concert si modul in care festivitatiile au fost conduse de prim preotul bisericii. Desi pe teren propriu, preotul a ales sa inceapa in germana spunand ca avand atatia oaspeti se va adresa in limba romana celor prezenti in biserica. Cuvantul de anul nou adresat celor prezenti, desi rostit de un cleric, a fost simplu, direct, si fara sa faca nici o referire la o “adevarata” religie. Astfel in timpul acestui cuvant m-am simtit mult mai acasa in Biserica Neagra decat in bisericile noastre ortodoxe. Impresionant a fost si felul in care preotul a stiu sa explice unei audiente straine de obiceiurile casei cum decurge concertul, faptul ca in Biserica Neagra nu se aplauda, cum trebuie faci cand te intorci in timpul concertului pentru a privi spre magnifica orga din biserica.

Mai trebuie spus ca toate incasarile din acest concert sunt destinate restaurarii orgii de la Rupea. Este o initiativa laudativa mai ales in conditiile in care in Romania se duc o groaza de bani in zona bisericii dar nu in aceasta zona foarte importanta a conservarii patrimoniului bisericesc.

Am ramas cu o foarte placuta amintire a lectiei de convietuire, de respect si spirit civic data in ultima zi a anului trecut de catre comunitatea germana din Brasov prin clericii de la Biserica Neagra. Din pacate (pentru Romania) aceasta minoritate dispare incet si o data cu ea si posibilitatea de a invata asemenea lectii.

In incheiere va las sa meditati la cuvintele pe care preotul Bisericii Negre le-a propus comunitatii pentru a o ghida in anul 2011:

Nu te lasa invins de rau, ci invinge raul prin bine. (Sfantul Pavel, Rom 12, 21)

Marea speranta a politicii romanesti, om de stanga, si-a dat asa de tare cu stangul in dreptul incat a ajuns sa stea si public (nu doar in privat ) la dreapta tatalui sau spiritual. Micul Titulescu a reluat teza (pe care daca nu ma insel a imbratisat-o si Adrian Nastase) cum ca Basescu a ajuns presedinte datorita raului vrut de diasporeni Romaniei.
Declaratia de acum a lui Ponta o gasiti aici.

Conform lui Ponta voturile din diaspora au fost mai importante cele 11 milioane de voturi din Romania si mai spune el ca diasporenii au plecat din cauza raului, dar au votat pentru ramanerea raului in tara. Las la o parte acuzatia unui tip de sindrom Stockholm (probabil pentru prima data intalnit in istorie!) in care victima o duce mai bine si lucreaza cu agresorul pentru a fi sigur ca nu se intoarce la radacini. Eu nu inteleg cum se face ca la aniversarea a 20 de ani de cand diaspora disidenta nu a mai fost impotriva regimului si implicit a Romaniei, Ponta re-aduce o diaspora mai tanara si mai larga din nou in pozitia de dizidenta. Se transforma micul Titulescu in micul Ceausescu, luptand pentru a calca in picioare tocmai pe cel pe care il acuza de dictatorialism ?

Imaginea diasporei pe care o are Ponta vine cu totul impotriva celor pe care ii stiu eu din diaspora. Vine si impotriva a ceea ce am vazut ca simteau toti diasporenii stransi la conferinta Diaspora din acest an. Ca sa nu spun ca vine impotriva bunului simt!

Merita sa cititi analiza lui Alin Fumurescu. Nu stiu daca Ponta a pierdut presidentia Romaniei cu aceasta declaratie. Dar posibilul meu vot l-a pierdut pentru totdeauna !

PS: Am urmarit interviul lui Vantu pe Antena3. M-a surprins lupta pentru telecomanda. A spus totul despre el cum doreste sa fie in varful lantului trofic. Am ramas surprins cum, de atatea ori, a mentionat ca statul trebuie sa-l iubeasca si cum toate masurile anticriza propusa de el era un exemplu de stat centralizat.

Astazi citin reactia la un posibil viitor scandal am aflat ca Lucian Blaga a trait la Berna pentru 4 ani lucrand in misiunea Romaniei de aici.

Cautand pe internet am gasit un frumos articol “Lucian Blaga, diplomatul” de Lia-Maria Andreiţă. Mai jos citatele referitoare la sedere din Berna:

La 1 aprilie 1928, Lucian Blaga este transferat la Berna (după o sperietură zdravănă, pricinuită de o eventuală mutare la Belgrad). Este fericit. Asociază Berna cu un Braşov occidental. Un peisaj “mai magnific decât putusem să-l visez vreodată”. În Berna – “oraşul pe care în subconştient l-am visat pentru mine” – Blaga şi soţia sa au găsit, pe Spitalackerstrasse, o locuinţă confortabilă, “cu multe camere”, la etajul al treilea al unui imobil care avea la parter un magazin alimentar şi o tipografie.
La Berna se aşterne pe muncă, dovedind o râvnă inepuizabilă, Elveţia rămânând locul unde poetul-diplomat şi-a impus cea mai puternică amprentă. Aici cunoaşte pe Hugo Marti, şeful secţiei culturale la cotidianul “Der Bund” şi redactor şef al revistei “Der Kleine Bund”, un bun cunoscător al limbii române (în anii 1915-1917 fusese profesor în casa prinţului Cantacuzino) care va scrie două volume de nuvele inspirate de realităţi româneşti, unul tradus (la reciprocitate) de Blaga. În ziarul şi revista lui Marti va publica diplomatul român articole despre literatura română şi versuri semnate de Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea, Ion Pillat, Adrian Maniu, Demostene Botez. Împreună cu poetul Herman Hauswirth va traduce şi publica o culegere de poezie românească, de la bocete şi colinde la balade şi doine. La insistenţele sale, marea actriţă de limbă germană Thea Maria Lenz (soţia directorului Teatrului din Berna, Max Werner Lenz) va susţine recitaluri de poezie şi proză românească la Berna, Viena şi Berlin, care s-au bucurat de un succes enorm şi despre care presa a scris laudativ şi mult. Alte momente culturale româneşti au fost difuzate la posturile de radio.
O atenţie deosebită a acordat-o, la Berna, poetul-diplomat imaginii României. Convins de Blaga, profesorul universitar E. Wetter-Arbenz a ţinut un curs despre geografia şi economia României, timp de cinci luni, în cadrul Universităţii Populare din Berna; acelaşi profesor a susţinut conferinţe consacrate României şi în alte oraşe elveţiene: Zürich, St. Galen, Basel, Baden.
Lucian Blaga a avut şi de luptat împotriva unor inexactităţi sau atitudini tendenţioase, strecurate în unele ziare. La 13 iunie 1929, de pildă, în ziarul “Berner Tagblatt” s-a publicat un articol de o rară violenţă la adresa hotărârii adoptate în aşa-numita problemă a “optanţilor” (hotărâre care dădea câştig de cauză României). Blaga s-a dus la redacţia respectivă şi a discutat cu publicistul Lessing, redactorul pentru politică externă al ziarului, care i-a recunoscut că el este autorul vitriolantului articol. Cu toate explicaţiile lui Blaga, interlocutorul a rămas inflexibil, ceea ce i-a lăsat diplomatului român impresia că individul “e subvenţionat de unguri”.

În Elveţia, Lucian Blaga are ocazia să-l cunoască pe Nicolae Titulescu. Poetul, filosoful, diplomatul Blaga era el însuşi o personalitate, la vârsta deplinei afirmări (avea 32 de ani). Întâlnirea cu Titulescu a fost însă – pentru poetul-filosoful-diplomatul Blaga – o revelaţie, despre care va mărturisi chiar atunci, dar şi mai târziu, peste ani.

La 1 februarie 1937, Lucian Blaga este numit din nou consilier de presă la Legaţia României de la Berna. Numai până la 8 ianuarie 1938. O perioadă scurtă, dar la fel de bogată – timp împărţit, după propria-i mărturisire, între “diplomaţie şi dracul creaţiei”. Şi, desigur, ar fi continuat să rămână la Berna, dacă n-ar fi intervenit o iniţiativă a lui Octavian Goga, ajuns în acel moment prim-ministru: aceea de a-l face subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Inainte era cincinalul. Toata lumea stia ce a facut in ultimul cincinal si ce va face in urmatorul.

Astazi in Romania se traieste pe cinciminutal. Nimeni nu stie ce va face in urmatoarele 5 minute (exagerez, dar daca inlocuiti cu o perioada mai mare de cateva zile va fi adevarat). Programele teatrelor, programele de spectacole, locatii de evenimente, etc, etc nu sunt cunoscute pe mai mult decat 1-2 saptamani. Vrei sa mergi in Romania in 3 luni si vrei sa-ti faci programul de acum? Nu se poate! Chiar si cu doua saptamani inainte daca vrei sa iei un bilet trebuie sa stai la coada.

La nivel personal romanul se crede spontan. Anume spune ca maine va face ceea ce are chef cand se trezeste, face ceea ce simte, etc. Dar apoi il auzi cum se plange de instabilitate.
Lipsa unui plan clar pe termen lung inseamna ca omul ajunge sa fie, de fapt, sclavul toanelor celor din jur. Pana una alta daca cand il intreb pe Gica daca mergem la o bere peste 8 saptamani, Sambata seara la 8PM cand ajung la Brasov, si el imi raspunde nu stiu, da-mi un telefon si vedem atunci… De ce, atunci, Gica se plange ca guvernul nu stie astazi ce va face maine ?

Putina reflexivitate n-ar stica ! Dar ii pasa lui Gica de reflexivitate ?