Calatorii – Page 5 – Picatura de Fiere

Fabrica de cocaina de pe Amstel (preluare)

Vreau sa va semnalez un foarte interesant articol referitor la existenta pana in 1950 in Amsterdam a unei fabrici de cocaina. Articolul preluat de pe Amsterdam in Romana pe care va recomand sa il cititi integral precizeaza ca aceasta fabrica:

fabrica nu era una ilegala, ci facea parte dintr-o operatiune condusa de Dutch Royal Bank.

Fabrica a functionat timp de 50 de ani, din 1900 pana in 1950!

Fabrica de cocaina de pe raul Amstel producea initial in medie 14.000 kg de cocaina pe an dar sub impulsul cresterii cererii dupa 1914 si-a marit capacitatea ajungand pana la 20.000-30.000 kg pe an. Materia prima era reprezentata de frunzele de coca provenite din India. Pretul era de 800 guilderi pe kilogram, astazi aproximativ 36 de centi/gram, mai putin de 100 de ori decat pretul cu care este vanduta in prezent.

Conform studiului, desi consumul de droguri nu era stigmatizat in aceeasi masura precum in prezent, drogurile erau administrate soldatilor fara stirea acestora, probabil in portia zilnica de rom.

Va recomand sa cititi articolul in totalitate!

De ce reclamele nu au generice?

Reclamele TV sunt prea scurte ca sa aiba un generic. Acest lucru mi se pare de multe ori un mare pacat. Le vezi la TV si sunt dublate de o melodie care te scoate din minti. Vrei sa asculti toata melodia dar nu stii cantaretul, nu stii anul, nu stii mai nimic. Eventual niste versuri dar care nu de fiecare data le poti gasi si melodia corespunzatoare. Asta chiar si epoca asta a noua a internetului.

Cate exemple care m-au stresat in ultimele zile:

Miss Dior Cherie

SPA Citron

Room Eleven in Alkmaar

Alkmaar este probabil recunoscut in toata lumea prin imaginea de mai jos.

Este vorba de faimosul targ de branza care se intampla in ficare vineri intre orele 10 si 12:30. Vizita mea in Alkmaar de duminica nu a avut nici o legatura cu branza ci un cu totul alt motiv.

Pe parcursul verii in piata denumita Canadaplein se desfasoara in fiecare week-end concerte in aer liber. Seria de concerte de anul acesta a fost incheiata anul acesta de Room Eleven.

Room Eleven este favorita mea din peisajul olandez actual. Nu as putea sa definesc stilul pe care ei il adopta si o sa ma rezum la a o cita pe Janne, vocalista trupei: “ a mix of jazzy, folkie, smoky and happy”.

Mai jos doua poze facute de mine la concertul din Alkmaar, un mic clip cu povestea trupei de pana acum si cateva monstre ale cantecelor lor.

Room Eleven – Live in Alkmaar

Room Eleven – povestea trupei

Room Eleven – Sad Song

Room Eleven – Hey, hey, hey (varianta big band)

Room Eleven – Lala love

Vierdaagse – aftermath

Desi intentionam sa scriu cate ceva in fiecare zi de Vierdaagse, din pacate, nu am putut. Am terminat si a doua zi si apoi a trebuit sa renunt din motive medicale. Imi pare rau ca nu am reusit sa termin decat primele doua zile dar vad si acest lucrur ca o frumoasa realizare.

Foarte multi m-au intrebat de ce te-ai inhama la aceasta activitate. Fiecare are propriul lui motiv, insa ceea ce inveti in zilele de marsuri e cu totul altceva fata de ideile cu care ai plecat la start.

In primul rand as putea spune ca e o alta metoda de a-ti cunoaste corpul si limitele. Cand vorbesc de limite ma refer atat la limitele fizice cat si limitele psihice. De multe ori pe parcursul celor 100 de km am simtit ca desi fizicul e ok, psihicul iti poate face probleme.

A doua zi am mers singur. Am avut o groaza de timp sa ma gandesc la experienta care o traiam. Lucrul care mi-a revenit constant in memorie au fost razboaiele. De-a lungul vietii invatam despre razboaie si de cele mai multe ori auzim de batalii, nu si despre perioadele dintre batalii. Eu in zilele acestea eram unul dintre cei aproximativ 40 de mii de soldati intr-o campanie pasnica prin Olanda. In a doua zi vedeam fiecare oras de pe ruta ca o reduta care urma sa o cuceresc. O oaza de oameni, muzica si culoare in care de abia asteptam sa ajung. Cred ca in aceste doua zile am fost cel mai aproape de a intelege ce era in capul unei persoane aflate in razboi.

M-am gandit cat de ambitiosi trebuie sa fi fost oamenii in alte perioade ale istoriei. De exemplu campania Napoloeaneana in Rusia a parcurs distanta de la raul Neman pana in Moscova (adica aproximativ ~900 km ) in perioada 24 Iunie – 14 Septembrie 1812 (in total ~81 zile). Daca am spune ca in medie s-a calatorit o zi din doua aceasta inseamna ca acesti soldati au mers in medie, zi dupa zi, 22 de km. Trebuie sa fi fost absolut mizerabil, fara a lua in considerare bolile, luptele si vremea.

O harta care spune istoria acestei campanii in Rusia este harta lui Minard. Aceasta harta este un grafic foarte complex, avand in vedere ca prezinta traseul trupelor, numarul trupelor, dar si temperatura din timpul intoarcerii din aceasta campanie.

Ca sa rezum, doua zile de mars, 100 km , impreuna cu 40000 de oameni , o incursiune in mine si in istorie. O experienta de neuitat.

Prima zi de vierdaagse

Rapid cateva impresii : poze cu cateva comentarii!

Rapid in cifre: numarul de persoane inscrise 45000, numarul celor care au facut inregistrarea la eveniment 41205, numarul celor care au luat startul astazi 40625, persoane care au abandonat in prima zi 473. Au terminat prima zi 40171 si eu :).

Personaj in clogs , incaltare specifica olandeza

Alt personaj insolit incurajand participantii la mars

Personalul UMC Radboud asteapta sa scaneze termometrele inghitite de unii dintre participantii la mars. Vierdaagse e o ocazie deosebita pentru cercetare.

Da ! Voi vedeti bine! El nu prea vede si totusi participa la mars. Acesta e unul din cei doi participanti pe care i-am vazut cu baston alb.

Nijmegen si podul feroviar in departare. O imagine cat o gura mare de aer.

Peste pod alaturi de armata canadiana. In al doilea razboi mondial Canadienii au avut numarul cel mai mare de victime in luptele de la Nijmegen si Arnhem.