Vierdaagse

In 6 ore voi lua startul pentru prima data la o editia a marsurilor internationale de 4 zile din Nijmegen. Pentru mai multe informatii va recomand pagina de wikipedia despre Vierdaagse.

Maine va fi prima zi in care voi parcurge 50km. Apoi mai urmeaza 3 asemenea zile la sfarsitul carora sper sa port cu mandrie medalia acestui eveniment. Pregatirile pentru acest mars le-am inceput din Martie cu amicii mei.

O idee despre marimea evenimentului: 45 000 de participanti la mars, in jur de 5000 de voluntari si peste un milion de vizitatori in orasul Nijmegen. Suprapus cu acest mars se organizeaza un festival care dureaza 7 zile. Pe langa o duzina si jumatate de scene ridicate in oras fiecare bar are un program special.

Maine o sa postez si ceva poze de pe drum!

Calatorind cu TAROM

A locui mai multi ani in state nordice, si mai ales in Olanda protestanta, isi pune amprenta asupra modului in care vezi lumea.

Asa s-a intamplat si in ultima mea calatorie in Romania. Multe am vazut, astazi vreau sa vorbesc doar despre zborul cu TAROM si tot ceea ce inseamna un zbor de la Amsterdam la Bucuresti. De cativa ani buni zbor intre aceste doua orase de doua ori pe an. De obicei zbor cu KLM, de data asta am zburat cu TAROM. Decizia de a zbura cu TAROM a fost una financiara. TAROM a facut ceea ce probabil trebuia sa faca de mai mult timp si a lansat niste oferte foarte atragatoare. Aceste oferte au facut ca si KLM sa isi scada foarte mult pretul biletelor pe destinatia Amsterdam – Bucuresti.

Prima impresia asupra echipajului si aparatelor de zbor am avut-o la imbarcare pe Schiphol. Zborurile sunt operate cu avionele Boeing 737-300 cu 10 locuri business si 114 locuri economy. Ocuparea a fost din cate mi-am dat eu seama in cele doua zboruri in jur de 50-60%. Aeronavele cu care am calatorit (desi in aceasi configuratie au fost doua aparate diferite. Nu retin decat numele celei de la intoarcerea in Olanda: Hunedoara).

Ambele aeronave sunt echipate, as spune eu, inspre categoria lux oferind servicii specifice unor zboruri de mediu si lung parcurs. Astfel aeronavele erau echipate cu monitoare situate pe tavanul culoarului, sistem audio cu control la fiecare scaun, scaune de categorie superioara celor vazute pe alte aeronave efectuand zboruri in Europa. Beneficiul unui scaun confortabil e de inteles dar faptul ca TAROM a optat pentru echiparea aeronavelor cu echipamente video-audio de asemenea nivel este de neinteles. Prin aceasta optiune, contrara tendintelor din piata, creste costul de operare al zborurilor. De exemplu doar impartirea de casti audio la bord creste probabil pretul unui bilet de avion cu 1-3 euro (daca nu mai mult).

Constrast cu aparatele a facut mancarea oferita la bord. Daca mai toate companiile ofer un sandwich la calatoria in Europa, TAROM ofera mancare gatita. Initial am spus, foarte bine, TAROM vrea sa se impuna ca si o companie low price – high quality, o companie care mai crede in mirajul aviatiei de alta data si doreste sa pastreze vie acesta lume mirifica. Lumea mirifica a tinut pana cand am gustat preparatele. Si la dus si la intors am avut parte de pui in ceva sos de tomate cu oregano cu pireu de cartofi (dus) si orez (intors). Puiul era sec , pireul se rupea ca un aluat, si ambelor garnituri le lipsea orice urma de condimente. Acesta este un exemplu clasic de intentie buna care se sfarseste rau. Nu am nici o indoiala ca acest tip de catering este mai scump si mai greu de servit decat niste sandwich-uri facute cu grija si servite reci. Pana la urma vorbim de o calatorie de 3 ore, nu mai mult!

Echipajului de bord nu am ce sa-i reprosez. Totul a fost cel putin la acelasi nivel cu orice alta companie cu care am zburat. Pilotii TAROM mi-au dat impresia ca vin dinspre domeniul militar. Mi s-a parut ca toate manevrele erau facute mai brusc , mai rapid decat pe alte linii aeriene. Unii s-ar putea sa spuna mai sportiv. Mi s-a parut ca acest fel de a pilota dauneaza confortului la bord si ma gandesc (facand comparatia cu automobilele) ca si uzura aparatelor e mai accentuata. Oricum scolile de pilotaj sunt diferite de la o tara la alta. In orice caz as vrea sa nu se inteleaga ca pilotii sunt prost pregatiti, pur si simplu este vorba de un stil de a pilota un avion, lucru ce sper ca nu are nici o legatura cu siguranta zborului.

Un alt lucru care m-a frapat a fost ca la bord am gasit doua reviste. Nu le mai tin minte numele dar a avea doua reviste mi se pare redundant. Mai bine una singura si mai des, avand in vedere ca ambele reviste aveau aparitia de 4 ori pe an.

Un lucru pe care l-am vazut si nu pot sa il inteleg este faptul ca echipajul ramane la Amsterdam peste noapte. Sau cel putin eu asa am avut impresia. Avand in vedere ca exista un singur zbor intr-o directie pe zi al TAROM si durata de zbor este de aproximativ 3 ore pe directie, nu inteleg necesitatea ca echipajul sa ramana peste noapte in Amsterdam. Poate exista alte motive intemeiate.

In concluzie doua zboruri cu TAROM m-au lamurit de ce aceasta companie are probleme asa de mari de adaptare la piata actuala. Am simtit ca se doreste a fi o companie high-class insa fara a se gandi daca are rost sa faca acest lucru. Pana una alta acum imi pot imagina preturile imense la biletele TAROM ca fiind o combinatie a costurilor mai mari si eficacitatii scazute a companiei. Insa nu trebuie uitat ca in a alege intre compania A sau B la un zbor de la C la D chiar si 10 euro conteaza pentru cel care cumpara biletul in primul rand. Calitatea mai buna incepe sa conteze la acelasi pret. Si calitatea inseamna calitate faptica nu doar scriptica.

Despre asumare ca stil de viata

Imediat dupa alegeri citesti cum fiecare isi varsa fierea in ceea ce priveste rezultatele. Citesc linii de genul :

Monstrii politicii romanesti – acum si in Europa

Elogiu nesimtirii fudule

Vadim şi Becali, bufoni de Bruxelles

România pleacă cu circul la Bruxelles

Maratonul fraudelor la euroalegeri

Ceea ce ma uimeste este faptul ca nimeni, absolut nimeni nu isi asuma faptul ca suntem asa cum suntem. Circul si smechereala sunt probabil cele doua cuvinte care ne definesc ca si natie si care mai toata lumea le are pe buze. Ceea ce lipseste este responsabilitatea de a ne asuma ca suntem ceea ce suntem. Intotdeauna gasim motive prin care sa ne separam de ceilalti. Aceste motive se numesc tara/oras, educatie, etnie, partid, participare sau neparticipare, vechi sau noi, corupti sau necorupti, etc.

Acest circ al asumarii se vede cel mai bine cand ies suvoaie care sarbatoresc o victorie a unui conational (vezi episodul Lucescu si castigarea cuperi UEFA) dar cand e vorba de cineva care a dat-o in bara e imediat clasificat ca si altceva, altundeva, etc. Cand o sa ne asumam realitatea oricum este si sa nu ne mai ascundem dupa motive ?

Ca un sumar alegatorii nu isi asuma politicienii si nu se prezinta la vot, politicienii nu isi asuma alegatorii si campania a fost una de circ nu de programe.

Personal imi e clar ca nu ne asumam exercitiul democratic si oricand e vorba ca acesta sa se desfasore gasim o portita ca sa vorbim de pe alta pozitie. Si ca sa va conving, ca un mic calcul se zvonea ca un vot ar costa 50 Ron…Cu o prezenta la vot de 25%, adica 4.5 milioane de votanti aceasta se traduce la suma de ~25M Euro pentru a castiga alegerile. Ieftin ca braga as spune!

Yousuf Karsh si un portret fascinant

De obicei lumea ramane impresionata de tablouri, probabil de acolo si expresia a ramane tablou. Sambata trecuta am ramas poza. Vizitam Arts Institute din Chicago deoarece vroiam sa revad sculpturile lui Brancusi. Din pacate pentru mine am nimerit in Chicago cu cateva zile inainte de deschiderea aripi moderne a institutiei de mai sus si nici una din operele lui Brancusi nu era expusa.

In subsolul institutului am descoperit insa o alta bijuterie. Este vorba de o expozitie a fotografului Canadian Yousuf Karsh. Karsh este un clasic al portretului fotografic si a imortalizat toate persoanele importante incepand cu Churchill in 1943 si continuand pana in jurul anului 2000 cand s-a retras din activitate. S-a remarcat prin folosirea luminilor de studio in munca sa si legatura cu teatrul si-a pus amprenta in opera lui. Lista celor pe care i-a fotografiat este foarte lunga si va las pe voi sa o descoperiti. Printre cei fotografiati de el s-a aflat si George Enescu (un portret interesant facut cu un an inainte de deces. )

Portretul care m-a impresionat cel mai mult a fost insa portretul lui Audrey Hepburn.

In opinia mea acest portret surprinde esenta feminitatii. Femeia din portret este fara o coafura lucrata, cu un machiaj minimal, fara bijuterii, nu i se vad ochii. Ma intreb daca aceasta poza ar aparea intr-o revista astazi. Nasul probabil ar fi considerat prea mare, urechea probabil prea scoasa in evidenta si parul probabil inacceptabil. Totul ar fi fotoshopat sau ar ajunge intr-o revista paparazzi ca sa ne arata cum arata o vedeta in viata de zi cu zi.

Poate merita mentionat ca Audrey Hepburn a facut celebra si “little black dress”. Efectul acelei rochii este acelasi ca al acestui portret cu cat mai simplu cu atat mai uimitor.

Dacia in ofensiva pe piata Olandeza

De ceva vreme au aparut pe anumite programe olandeze urmatoarele doua reclame la Dacia. Mi se pare destul de reusita campania si potrivit momentul. Mai jos clipurile cu traducerea dialogurilor.

– Acestea sunt modelele din care puteti alege. La ce pret v-ati gandit ?
– Hmm, nu mai mult de 8000 de euro.
-Ok, un moment!
la 7995 de euro! Dacia Sandero la 7995 de euro!

Ai nevoie de mai mult spatiu? Alege noua versiune Dacia Logan MCV , de la 9995 euro.