Category Archives: Editorial

Diaspora 2012

Asa cum am promis o sa scriu cateva randuri referitoare la Diaspora 2012.

Cred ca toata lumea stie ca in acest an Diaspora s-a organizat sub niste nori grosi cauzati de toata agitatia de pe la minister si comisiile conexe ( plagiaturi, schimbari de comisii, schimbari de regulamente, noi plagiaturi, etc ).

Sesiunea de deschidere a fost organizata la Politiehnica intr-un aer care mie mi-a dat impresia de improvizatie. Gazda a fost rectorul doctorand si petrecerea a fost impinsa pana mai tarziu ca sa aterizeze si ministrul invatamantului ( la propriu venind dintr-o deplasare). Discursul ei de bun venit nu stiu cum a fost ca eu plecasem deja.

Din cate percep eu exista un curent de gandire cum ca diaspora are o capacitate salvatoare. Adica oamenii astia de afara ar putea sa vina si sa aduca o adevarata schimbare in Romania. Dar diaspora are doua probleme: a) nu e prea uniforma ca nivel profesional si moral si b) nu s-a pus tot timpul la punct cu “noutatiile” de acasa. Astfel la festivitatea de deschidere am fost impresionat de efectul inmuitor de coloana pe care l-a avut Eugen Simion asupra unui diasporean ( pe care eu il credeam om dintr-o bucata…. )

Zilele urmatoare au fost concentrate pe discutiile pe workshopuri. Eu am fost la fizica la colaborarile internationale si nu pot sa vorbesc decat despre acest workshop. Am avut impresia ca, traditional deja locului, a fost de multe ori un dialog al surzilor. IFIN-HH are un challange enorm de a pune in aplicare niste proiecte absolut fenomenale. Ma refer aici la colaborarile internationale la care este parte (CERN, FAIR, EURATOM, etc) dar poate cea mai importanta provocare este ELI – “laserul de la Magurele”. Noua facilitate nu este doar o constructie care prezinta multe provocari din punct de vedere tehnologic, ci este mai ales o constructie de institutie/ organizatie/colectiv. Ori cand vezi ca nuclearistii si laseristii s-au evitat la sesiuniile de discutare a proiectului, te cam intrebi cum o sa mearga colaborarea.(Acelasi lucru este valabil si intre facultate si institute. Acesta cred ca este puntul cel mai SLAB intr-o eventuala analiza a activitatiilor de cercetare de pe platforma si, prin extindere, din Romania.) Sper sa nu conesc si sa mearga cat mai bine caci fara acest proiect exista o mare sansa ca stiinta din Romania sa se intoarca, in ansamblul ei, intr-un ev mediu.

Mi s-a parut un mare pacat ca, per ansamblu, nu se stie valoriza tot buzzul media pentru a populariza stiinta in jurul acestui proiect. Am aflat cu surprindere ca IFIN-HH nu are un departament specializat si profesionist de relatii cu publicul. Intr-adevar poate parea tichie de margaritar intr-un mediu in care toata lumea “supravietuieste”, dar consider ca putinii bani investiti intr-un asemenea departament s-ar intoarce inzecit in cel mai scurt timp in institut sub forma: cresterii numarului de elevi/studenti interesati de proiectele de la Magurele, o mai mare vizibilitate publica care poate fi apoi invocata la nivel decizional, etc.

O sa incep o paranteza referitoare la supravietuire. Mi s-a parut extrem de interesant ca cei care vorbesc cel mai mult de supravietuire sunt seniorii. Am vorbit si cu multi tinerii din institute si am ramas surprins ca nu am auzit plangeri referitoare la supravietuire. Cei cu care am vorbit nu s-au plans ca “nu au bani cu ce sa traiasca” ci s-au plans ca ei considera ca puteau face o treaba mai buna daca aveau o supraveghere mai buna, ca au lacune mari in anumite arii din educatia lor profesionala care probabil nu le-ar fi avut daca ceea ce e pe hartie ar fi fost si facut pe bune in universitatiile/scolile din Romania, etc. Eu personal iau acesta stare a fi semnalul pe care il da o generatie care doreste sa-si depaseasca profesional mentorii. Din acest punct de vedere cred ca viitorul suna bine.

Dar sa revin la Diaspora…. In sesiunea nostra am avut doi membri din strainatate din fostele comisii care au fost desfintate. S-a initiat un manifest in care diaspora din fizica cerea ca membrii din strainatate sa fie reintrodusi in comisiile actuale pentru a da doza necesara de obiectivism proceselor de selectie si evaluare. Aceast manifest a fost semnat de 16 dintre participantii la intalnire. Nu a fost facut public deoarece dl. Zamfir a declarat ca se lucreaza la numirea membrilor din strainatate care ar trebui facuta in cel mai scurt timp. Sper ca aceste numiri sa se intample cat mai repede ( desi trebuie sa recunosc ca a trecut mai bine de o luna de la aceea intalnire).

Partea referitoare la ” criteriile si metodologiile de abilitare pentru comisiile de specialitate ale CNATDCU”
a fost un fiasco deorece nu s-a prezentat nimeni de la Minister/UEFISCDI/ANCS/etc pentru a face introducerea la problema si a mentiona ce se doreste de fapt de la noi ( avand in vedere ca aceste criterii si metodologii existau si erau in practica in momentul conferintei).

Ultimul aspect pe care as dori sa-l mentionez este ca ultima zi a relevat greseala enorma pe care au putut sa o faca cei care au boicotat diaspora de anul acesta. In sesiunea plenara a vorbit un domn cu papion ( departe de a fi Ratiu) despre un institut pluridisciplinar pe care el il propune in Delta si care ar trebui sa se ocupe printre altele de cercetari in domeniul energetic si exploatarea sisturilor. Programul propus ( vorba mare! caci nu erau decat cateva idei generale si foarte boombastic prezentate) am vazut mai apoi ca este o copie competitionala a altui institut care are ca scop biodiversitatea din Delta. Mina de aur din cate am inteles eu nu era prezervarea Deltei ci deschiderea Deltei si imprejurimilor catre o exploatare economica cat mai cuprinzatoare ( printre altele constructie de drumuri, posibile exploatari petroliere in zona, etc. , etc.) si printre altele exploatarea cat mai eficienta a unui teren pe care ANCS-ul se pare ca il detine in zona.

Ori, dragi prieteni diasporeni care ati boicotat participarea la aceasta sesiune, ati lasat niste oameni care au avut curajul sa se ridice in sala si sa denunte aiurelile acestui domn papion de suportul pe care aceste persoane l-ar fi meritat. Nu toti din Romania sunt Pontisti, asa cum nu toti din strainatate sunt papionisti ( si ma refer strict la acest psiholog de NYC). Ori boicotandul pe Ponta l-ati potentat pe un om care in opinia mea ar fi trebuit scos in urlete de nemultumire afara din sala.

In mod normal fiecare workshop ar trebui sa prezinte un raport. Sper sa existe aceste rapoarte pentru a consemna discutiile de inalta calitate care au avut loc in ciuda unui Hintergrunt extrem de agitat.

PS: Daca cunoasteti si alte relatari referitoare la Diaspora 2012 va rog sa mi le semnalati.

Cu laseru la Magurele

Foarte probabil ati auzit ca se va construi un laser la Magurele.

Putin probabil ca ati auzit insa ca toata platforma Magurele e in acest moment in bezna caci “s-a luat lumina”.
Eu am aflat asta de la un prieten…

La Diaspora 2012 am intrebat : ” Cum stati cu partea de retele electrice ? Suporta si laseru?” Iata ca intrebarile mele nu erau in zadar….

PS: Urmeaza sa povestesc si ce a fost cu Diaspora de anul asta. Cred ca a trecut suficient timp pentru a scrie lucruri interesante.

Integru.org

Intr-o societate care pentru a salva aparentele permit unei boli grave sa se propagheze integru.org este absolut necesar. Plagiatul in Romania a atins niste cote greu de imaginat de a mai fi “compatibile” cu ceea ce ar trebui sa fie mediul academic.

Am aflat de integru.org care publica analize asupra unor cazuri care le sunt aduse in atentie. Dupa o evaluare interna sunt numiti 3 recenzori care fac cate o recenzie care apoi e publicata pe site. Deocamdata pe site se gasesc 3 analize: Ponta, Anghel si Sorlea.

Cred ca e o initiativa foarte buna si sper sa continuue si sa se inpuna in instanta care inlocuieste de facto CNE-ul atat de dependent de politic (asa cum bine am vazut in ministeriatul Pop).

Cred ca multi vor intreba cine este in spatele acestei initiative. Cred ca e bine sa ramana un secret pentru a nu se face presiuni asupra lor. Am vazut ca in actualitatea romaneasca primul lucru care a fost intrebat a fost intotdeauna cine a luat decizia si in ce relatie se afla cu X sau Y, iar aceasta intrebare era mult mai importanta decat fondul problemei. Am vazut aceasta tendinta atat la o picare a unui proiect al lui L.M. Popescu la ANCS cat si in cazul Ponta. Sper doar ca cei din spatele acestui demers vor reusi sa-si pastreze identitatea ascunsa cat mai mult timp (eventual in cazul in care o identitate este revelata sa intrerupa activitatea editoriala in initiativa).

Va recomand la toti sa urmariti analizele de pe integru.org!

Compuneri stiintifice – popularizarea incotro ?

O compunere are trei parti: introducere, cuprins si incheiere. Din cele trei parti cea mai lunga este cuprinsul. In introducere trebuie sa introducem cititorul in povestea pe care vrem sa o spunem. Introducerea trebuie sa prezinte locul, timpul, alte informatii generale si trebuie sa atraga atentia cititorului. In cuprins introducem tot ce vrem sa povestim. Povestim cat mai frumos putem. In compunere trebuie sa aratam ca stim sa folosim epitete, metafore si alte briz-brizuri baroce. O compunere nu trebuie sa spuna o poveste ci trebuie sa o spuna frumos.

Nu stiu cum sunt altii dar eu asta imi aduc aminte din primele clase de scoala. Cum mi s-a bagat in cap o adevarata obsesie de a bricola si adauga “frumusete” unui text. Astfel daca vroiai sa scrii “A asteptat autobuzul la marginea soselei sub un pom” (care ar putea fi concentrata in “A asteptat autobuzul”) ajungeai sa scrii ceva de genul: “In timp ce soarele isi arunca razele calde ale rasaritului asupra ierbii inrourate, el se ascunse instictiv sub marul incovoiat asupra semnului ruginit care anuntase demult ca acolo era o statie de autobuz. Privea pierdut in zarea vitregita de praful ridicat de autobuzul asteptat.” Foarte frumos ! In loc de un rand ajungeai sa scrii doua pagini, felicitari de la invatatoare, invidie de la colegii de clasa ca ai gasit o metafora la care ei nu s-au gandit, si un desaj pavlovian de a nu vorbi niciodata simplu in public.
La urma urmei nu trebuie sa dai doar informatia dar trebuie sa si gadili placut la urechi.

Acest dresaj se vede in multe locuri. In unele isi are locul, in altele nu!

Unul dintre cei care il folosesc constant e Tolo. E suficient sa cititi un reportaj scris de el si o sa va dati seama de ce vorbesc. Si da, imi place foate mult sa-i citesc reportajele care ma fac sa traiesc emotia unui eveniment sportiv. E o reminescenta a unui timp in care ziarul sportiv ajungea de cateva ori la tara si cand il citeai nu aflai doar scorul ci traiai si partida. In presa de tip reportaj acest tip de compunere isi are locul.

Iar acum ajungem, dupa o pierdere in introducere, la locurile in care acest tip de compunere nu-si are locul. Caz de studiu o revista de popularizare a stiintei: Stiinta si Tehnica. Evenimentul despre care se povesteste: descoperirea bozonului Higgs (ca sa fiu 100% om de stiinta ar trebui sa spun unei particule compatibila cu ipoteza bozonului Higgs).

Introducerea in problema e facuta majestuos de coperta revistei. Apropiendu-te de standul cu presa aflii ca “Dumnezeu exista”. Cu cat te apropii mai mult aflii ca nu e “Dumnezeu” ci “Particula Dumnezeu”. Iar dupa inca un pas ca e de fapt “Bosonul Higgs” (prefer scrierea cu “z” in romana ) care a fost identificat. Dai banul din buzunar si ramai cu revista in mana. Alergi prin foi sa vezi si cuprinsul.

Cuprinsul e format de 3 articole. Intr-o ordine aleatoare incepem cu articolul dnului Dorobantu care ne vorbeste de istoria descoperirii. Si incepe, cum se poate altfel, cu nasterea Universului. E un articol dens cu foarte multe tehnicalitati aruncate pentru, am eu impresia, a impresisona. Un liceean mediu (1/3 trecut de Bac si 2/3 picat la Bac) probabil ar arunca revista la primul 10 la puterea 50 aruncat in primul paragraf. Impresionat dar mortal. Ca sa nu spun ca daca nu esti de prin domeniu sau cel putin pasionat slabe sanse ai sa deduci ca MS inseamna de fapt Model Standard, cat e 1 GeV, ce e un TeV, si multe alte subtilitati tehnice ale articolului. Trecem insa la partea de “povestire frumoasa” si evidentiem termeni fantastici: “conform majoritatii zdrobitoare a fizicienilor”, “al doilea moment dramatic al existentei (Universului)” “doua nume (uriase!)”. Ma gandesc cu toata seriozitatea daca limbajul compunerii de clasa primara isi are locul/functia in reportajul stiintific. Parerea mea e ca nu este necesar acest balet pentru a impresiona cititorul. In gandul meu cititorul de revista stiintifica (fie ea si de popularizare) cauta sa fie impresionat de fapte si nu de poetica autorului. In plus mie mi se par pur si simple comice formularile de mai sus si tare as vrea sa sterg tot ce am invatat despre domeniul particulelor elementare pentru a vedea ce as pricepe (daca as pricepe ceva!) din articolul la care fac referire mai sus.

Lasam acest articol si trecem la cel al dnului Roman. Domnia sa are o discutie cu un prieten. Ma intreb ce ar fi scris daca bunul sau prieten nu-i punea intrebarile la care da raspunsuri in revista. Trebuie sa recunosc ca editorialul dnului Roman e mai direct si mai lipsit de briz-brizuri baroce (desi editorialul sau nu mi se pare ca spune prea multe ). Totusi autorul nu poate sa nu se abtina de la a visa ca descoperirea Higgs-ului “ne va scurta drumul catre stele”, si iata cum dresajul compunerii functioneaza in orice penita.

Ar mai fi al treilea articol-interviu al dnului Ulieru dar prefer sa-l ignor caci e un interviu reciclat cu directorul CERN-ului de dinainte ca Higgs-ul sa fie descoperit.

Probabil ca sunt mult prea dur in “analiza mea”. Personal am fost puternic dezamagit sa vad ca un subiect atat de important a fost tratat cu superficialitate de presa de popularizare din Romania. Si, ca sa fie clar, aici vorbim de ceea ce se vrea a fi crema cremei popularizarii stiintei in Romania. Articolul de stiinta trebuie sa atraga si sa invite cititorul in lumea stiintei, dar trebuie sa transmita si informatia strict stiintifica inpachetata intr-un fel in care e facuta accesibila publicului larg. A fi un bun cercetator sau un bun ziarist nu garanteaza ca din penita va iesi un bun articol de popularizare. Adevaratul popularizator va reusi, facand echilibristica pe un fir de par, doar cand in urma lecturii stiinta e transmisa clar si fara amputari prea mari, iar povestea da curgere stiintei si ancoraje pe drum celor care sunt general interesati de stiinta. Superficialismul “scriem o compunere frumoasa” nu functioneaza in jurnalismul de popularizare a stiintei.

Din experienta mea viziunea omului de stiinta si a ziaristului despre cum ar trebui sa arate un articol de popularizare sunt mutual exclusive. In practica ziaristul pune niste intrebari generale la care cercetatorul trebuie sa raspunda rapid, scurt si neaparat sa explice de ce e buna treaba care o face in lume. In lipsa unei nise media care sa lucreze in acest domeniu din punctul de vedere al ziaristului articolul de popularizare este doar ceva fierbinte, care se vinde, o cutie care trebuie umpluta cu informatie care nu trebuie neaparat inteleasa si interiorizata (stiinta e complicata si oricum deadline-ul pentru articol e in cateva ore). Cercetatorul vede, din pozitia sa, cum totul se reduce la senzational (v. mai sus “Particula Dumnezeu”! ) si cum munca de cercetare e vanduta in domeniul senzationalului. Iar compunerea baroca este doar cireasa de pe “tortul” descris mai sus. In plus cred ca se produce si un feed-back in care articolele de popularizare sunt proaste, neinteresante atat pentru ziarist cat si pentru cercetator, iar acest dezinteres este transmis subconstient si cititorilor (atati cati mai sunt).

PS: Nu pot sa nu remarc ca dosarul Higgs din S&T nu are nici un interviu cu unul/unii dintre cercetatorii romani care lucreaza in una dintre cele doua colaborari de la LHC. Nici nu cred ca era greu de facut un astfel de interviu deoarece oamenii astia sunt la Magurele (la o aruncatura de bat de Bucuresti). Chiar as fi curios cu i-ar iesi lui Tolo Tolo un reportaj cu o zi din viata acestor oameni.

PPS: daca ati citit dosarul din S&T as dori sa aflu parerea voastra despre el.